Asul de Cupe (Sonet Tarot)

A venit vremea să asculţi chemarea
Inimii tale, care îţi vorbeşte;
Urmează cu încredere cărarea,
Căci soarta lucruri bune-ţi pregăteşte:
Relaţii noi, trăiri deosebite,
Iubire multă, sensibilitate,
Tot felul de momente fericite
Şi-un sentiment plăcut de libertate.
Dar dacă mintea-ţi este egoistă
Nu poţi s-auzi a inimii chemare
Şi viaţa atunci îţi pare foarte tristă,
Cauţi iubirea, însă ea dispare.

Acum se pun seminţele iubirii
Sau cele rele ale pătimirii.

poezie de Octavian Cocoş (18 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire există doar împărtăşire, nu există nici un consum. Dacă apare consumul, atunci mercantilismul minţii a transformat iubirea într-o afacere. Atunci totul devine o trudă istovitoare înspre mormânt. Când Prezenţa împărtăşeşte Prezenţa, această este cea mai înălţătoare iubire. Totul poate înflori aici. Când iubirea este predată minţii şi fricilor ei, totul devine toxic, nu doar relaţia în sine ci şi aerul pe care-l respiri. Orice ar fi, nu-ţi preda iubirea, inima minţii acestei lumi, doar ţi-o va nărui. Iubirea este comuniune cu pacea inimii, eşti ca un copil ţinut în braţe de Tatăl Ceresc, în afara iubirii, totul este deşertăciune. Mintea este foarte invidioasă pe fericirea inimii, pentru ea iubirea pare atât de iresponsabilă, de imatură, nu-i aşa? Dar totuşi, chiar şi mintea, prinsă în propria-i temporalitate halucinantă şi devenire înlănţuitoare, tânjeşte să se dizolve, să se odihnească în braţele iubirii.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţul de iubire

Dacă iubirea e un lanţ, să piară!
Ca omul să nu fie asuprit,
Căci vrea să aibă inima uşoară,
Nu să se simtă sclav năpăstuit.

Dacă iubirea e un lanţ, s-o smulgem
De câte ori se cuibăreşte-n piept,
S-o alungăm şi trişti să nu mai plângem,
A fi robiţi de ea este nedrept.

Dacă iubirea e un lanţ, femeie,
Să ne ferim de ea acum şi-n veci,
N-avem nevoie de a ei scânteie,
Şi vom fi liberi, însă.. singuri, reci.

poezie de Octavian Cocoş (11 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi fi în plinul inimii tale, decât dacă te ierţi pe tine însuţi şi îi ierţi pe ceilalţi. Nu poţi fi în plinul inimii tale, dacă eşti îngrijorat sau furios. Nu poţi fi în plinul inimii tale, dacă respiri superficial sau cu greutate.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cele din urmă, este vorba de libertatea chiar faţă de conceptul de libertate. Aceasta este sfârşitul străduinţei. Ne-am îndreptat atenţia şi tot efortul spre a deveni cineva, cel mai bun. Este natural, este povestea întregii omeniri. Dar nu este libertate. Prin toate mijloacele fii cea mai înaltă expresie a ceea ce poţi să fii. Schimbă ceea ce simţi că nu serveşte libertăţii tale, urmează-ţi chemarea inimii, dar nu considera expresiile trăite ca fiind Sinele.

Mooji în So simple - Atât de simplu - Momente Mooji - Papaji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate şi iubire

Ce dulce e iubirea la-nceput
Atunci când te alegi cu un sărut.
Când inimile împreună oftează,
Iar nodul este strâns şi nu cedează.
Dar nu uita, când curte faci cuiva
Iubirea-i fericire, dar şi inimă rea.
Când unii râd, tu poţi să-ţi pierzi iubirea
Când alţii plâng, tu poţi să-ţi uiţi trăirea.
Fiindcă iubirea vine ori mai zăboveşte
Aşa cum soarta noastră o doreşte.
Ea stă mai mult când este dojenită
Râde şi pleacă când e mulţumită.
Tu fă ca marea să devină calmă,
Şi fă ca crinul să miroasă-n palmă,
Şi fă ca plopul să nu mai tresară
Şi fă iubirea să nu mai dispară.
Iubirea e un foc ce dă să fie stins
Cu frumuseţe nouă el trebui reaprins.
Ale iubirii aripi în colivie pier
Numai în libertate se-nalţă pân' la cer.
Căci poţi opri albina să nu rătăcească
Şi guguştiucu-n ramuri să nu gângurească?
Aşa şi cu iubirea, în lanţuri încetează
Atunci când nodu-i strâns şi nu cedează.

poezie de Thomas Campbell, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele (Sonet Tarot)

În viaţa ta acum e numai soare
Totul îţi merge bine dintr-o dată
Eşti optimist, ai lumea la picioare
Şi fericirea ţi-e asigurată.
Ai renăscut din propria ruină
Te simţi purificat prin suferinţă
În faţa ta toţi oamenii se-nclină
Şi-ţi poţi îndeplini orice dorinţă.
Însă atunci când soarele dispare,
Căci norii negri faţa îi maschează,
Puterea lui îşi pierde din vigoare,
Iar planurile tale eşuează.

Şi spiritul din tine e un soare,
Dar dacă-l neglijezi, el nu răsare.

poezie de Octavian Cocoş (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.

replică din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:45 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul existenţei este că nu te poţi baza pe nimic. Totuşi, cele mai importante lucruri în viaţa asta sunt, cred eu, cele pe care le-am decelat din trei spectacole regizate de Lucian Pintilie: iubirea, memoria (nu cea mecanică şi plictisitoare, ci aceea care îţi salvează conştiinţa, asa cum mi-a salvat-o mie în puşcărie) şi umorul. Dacă te naşti cu ele e foarte bine; dacă nu, se pot învăţa, gândindu-te foarte mult la ele, reprezentându-le în diverse circumstanţe. Ceea ce salvează cele mai proaste şi ingrate împrejurări, ceea ce este esenţial, este totuşi iubirea. Iată concluzia, după o viaţă de om: nimic nu contează în afara iubirii.

Alexandru Paleologu în Breviar pentru păstrarea clipelor (2005)
Adăugat de Maria Larisa Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte, Doamne...

Vorbeşte, Doamne, căci sînt rob
şi robul Tău ascultă.
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
mai dă-mi din grîul Tău un bob
şi dragoste mai multă!
Vorbeşte, Doamne, căci în piept
mi-e inima firavă.
Nebun mă face-orice-nţelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-aştept
în vremea de zăbavă...

Vorbeşte, Doamne, căci sînt gol
şi-mi bate-n suflet vîntul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol,
de cînd pe-al inimii pristol
Ţi-ai aşezat Cuvîntul.

Mai dă-mi din pîinea Ta un drob
şi flacără mai multă.
Chiar dacă-s fiu şi nu-s un ciob,
dar eu din dragoste sînt rob
şi robul Tău ascultă...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucruri efemere

Tinereţea-i trecătoare,
Ca o floare ce înfloreşte
Şi-apoi seara, pe răcoare,
Imediat se ofileşte.

Frumuseţea-i o faţadă
Ce te umple de-ncântare
Te răsfaţă, te dezmiardă
Şi într-o bună zi dispare.

Fericirea te uimeşte,
Dar nu-i nimeni să priceapă,
Cum, deodată, ştrengăreşte,
Printre degete îţi scapă.

Iubirea e minunată
Este jocul vieţii-n doi
Ea de Dumnezeu e dată
Şi tot El o ia înapoi.

Bogăţia te-nsoţeşte
Uneori până la moarte
Poţi trăi împărăteşte
Şi de toate să ai parte.

Însă ce mare tristeţe
Nu poţi cumpăra iubire,
Tinereţe, frumuseţe
Sau vreun strop de fericire.

poezie de Octavian Cocoş (29 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa inimii şi suferinţa minţii

Suferinţa inimii tale
Şi suferinţa minţii tale
Nu vor fi niciodată la fel.
Indiferenţa la suferinţă a minţii tale
Este cea mai bună dovadă.
Acceptarea suferinţei din partea inimii tale
Este cea mai bună dovadă.
Diferenţa dintre suferinţa inimii
Şi suferinţa minţii este următoarea:
Suferinţa minţii evadează din colivia corpului,
Suferinţa inimii zăboveşte în viaţa realităţii.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 8

Frumoasă este luna-n noaptea caldă
Chipul ei palid tandru mă priveşte
Şi cu lumina ei plăcut mă scaldă,
Iar raza ei de-argint mă ispiteşte.
Şi fără glas, necontenit mă cheamă
Să zbor la ea cuprins de fericire
Eu îi zâmbesc şi-i spun că nu am teamă,
Dar aici jos se află a mea iubire.
Căci a mai fost cândva o fetişcană
De un Luceafăr blând amorezată
Ce nu voia iubire pământeană...
Povestea ei e tristă şi ciudată.

Dar mintea mea, iubita o preferă,
Căci e reală, luna-i o himeră.

poezie de Octavian Cocoş (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 8

Frumoasă este luna-n noaptea caldă
Chipul ei palid tandru mă priveşte
Şi cu lumina ei plăcut mă scaldă,
Iar raza ei de-argint mă ispiteşte.
Şi fără glas, necontenit mă cheamă
Să zbor la ea cuprins de fericire
Eu îi zâmbesc şi-i spun că nu am teamă,
Dar aici jos se află a mea iubire.
Căci a mai fost cândva o fetişcană
De un Luceafăr blând amorezată
Ce nu voia iubire pământeană...
Povestea ei e tristă şi ciudată.

Dar mintea mea, iubita o preferă,
Căci e reală, luna-i o himeră.

poezie de Octavian Cocoş (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce anume nu poate fi băut de vinul minţii, la masa cunoaşterii, Acum, Aici şi nu poate fi atins, este intangibil? Ce anume este Nenăscutul care este Acum, Aici şi face posibilă manifestarea efemeră a născutului? Ce anume este o certitudine care aşteaptă de veacuri la uşa inimii tale? Căutătorul dispare în căutare, regăsindu-se ca fiind Cel Veşnic căutat. Nu urmează nimic.

Atmaji Maharaj în Înainte ca Tatăl să existe, eu eram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot răul vine de acolo că oamenii îşi închipuie că sînt împrejurări în care se pot purta cu semenii lor fără iubire. Cu lucrurile te poţi purta fără iubire, poţi să tai copaci, să faci cărămizi, să prelucrezi fierul fără iubire, faţă de oameni însă nu se poate, deoarece iubirea reciprocă dintre oameni este o lege fundamentală a vieţii omeneşti. Este adevărat că omul nu poate să se constrîngă să iubească, aşa cum se constrînge să muncească, însă de aici nu urmează că poate să se poarte cu ceilalţi fără iubire, mai ales dacă cere ceva de la ei. Dacă n-ai iubire faţă de oameni, stai liniştit, ocupă-te de tine, de lucruri, de ce vrei, numai de oameni nu.

Lev Tolstoi în Învierea
Adăugat de Simona Bozintan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felul în care alegi să reacţionezi la ceea ce ţi se întâmplă influenţează foarte mult calitatea vieţii tale. Viaţa fiecăruia dintre noi este presărată atât cu suişuri cât şi cu coborâşuri, cu momente senine şi clipe întunecate, iar felul în care treci prin toate acestea îţi determină puterea ta interioară. Viaţa ta este oglinda atitudinii şi mentalităţii tale.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina de Spade (Sonet Tarot)

Femeie perspicace şi deşteaptă,
Onestă, receptivă, vizionară,
Nu minte, nu înşală, este dreaptă,
Iar gândul până-n depărtări îi zboară.
Învaţă lucruri noi cu uşurinţă,
Căci are-o minte foarte ascuţită,
Şi dovedeşte multă elocinţă
Cu vorba ei prea bine cumpănită.
Dar uneori e dură, arogantă
Urzeşte planuri cu intenţii rele
Spune minciuni, e falsă, intrigantă
Şi poate să îţi facă zile grele,

Căci mintea-i ca o sabie uşoară
Te apără de rău sau te omoară.

poezie de Octavian Cocoş (9 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci...

Taci... ascultă...
Pulsul urcă sălbatic spre tâmplă.
Tăcerea... doar ea ştie
să vorbească inimii tale
în limbajul sufletului meu.
Cuvăntul tăcerii
se naşte croit din culoarea vie
a inimii.
Îl îmbrac într-un sărut
şi apoi îl trimit către tine.
Atât doar... lasă-mă să-l cos
pe aripile inimii tale,
să auzi când iubirea mea
îţi vorbeşte în şoaptele tăcerii.

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Luna, soarele sau o floare...
Toate ţi le ofer, iubita mea
Permite-mi să te mângâi
Cu toată intensitatea inimii mele
Permite-mi mişcarea inimii în diferite lumi
Permite-mi creaţia şi lumina.
Cred că muzica sufletului tău m-a stimulat
Într-atât încât voi crea doar lumina dragostei dintre noi.
Arată-mi inima ta în albe trăiri.
Continuă să mă săruţi, din priviri!
Am nevoie de tine, în această noapte
Sau poate mâine,
Cuprinde-mi mintea cu liniştea ta, monumentală!

În noaptea asta, m-am dăruit ţie
Cu toate trăirile mele, cu toate emoţiile şi trecutul meu.
Permite-mi să fiu un om de încredere,
Confesează-mi-te pentru a găsi liniştea sufletelor pereche!
Timpul va fi prieten bun şi ne va permite lumina.
Acum te ating, ca pe un real partener...
Şi mă las purtată de valul iubirii pure.
Arată-mi dragostea ta!...
Descoperă-te tot, în faţa mea!
Dincolo de privirea ta... văd misticismul..,
Enigmatice momente... le opresc pentru a crea lumina iubirii
Şi va arde ca o făclie... ca o lumină vie!
Arată-mi iubirea ta!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 3

Dorinţă, îndoială, căutare,
Speranţă vie, aşteptare lungă,
Dar soarta este neîndurătoare
Nu vrea la tine dorul să-mi ajungă.
Aşa că îmi rămâi necunoscută
Oricât te-aş căuta cu fantezia
Exişti în depărtare, nevăzută,
Şi simt că mă cuprinde nebunia.
Dac-aş putea să zbor ca pescăruşul
Şi să te văd ca peştele în ape
Aş înţelege care-i chiţibuşul
Prin care să te fac să-mi fii aproape.

Dar pentru că n-am aripi călătoare
Mă rog ca tu s-auzi a mea chemare.

poezie de Octavian Cocoş (1 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!