Într-o cârciumă murdară

Deunăzi, la o masă de cârciumă murdară
Am întâlnit un tânăr şi vechi amic. Părea,
Isus murind pe cruce: slab, galben, trist. Şi bea,
C-o sete nesfârşită, o băutur-amară.
Mă fermeca prin vorba-i pătrunsă de mister,
Spunându-mi de viaţă.. de moarte şi de cer,
Întretăindu-şi vocea ades cu lungi suspine:
- E pretutindeni răul... în nici o parte bine...!
- Dar pentru ce atuncea trăieşti? I-am întrebat..
El se uită la mine duios, pierdut, ciudat;
În ochi trecu o rază de palidă scânteie,
Şi începând să. plângă, şopti: -pentru-o femeie!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave-Maria

Ave-Maria... Şi spre bolta
Măreţului şi trist altar,
Fermecătorul glas de orgă
Se-nalţă ca un plîns amar...

În sufletele credincioase
Cad notele mîngîietoare,
Cum peste frunzele de toamnă,
Amurgul razelor de soare.

Îngenunchiată înaintea
Crucificatului Hristos,
O palidă prostituată
Plîngea ca un copil duios.

Şi-nmărmurită în durerea
Religioasei aiurări,
Părea de veacuri că aşteaptă
Cuvîntul ultimeî iertări.

poezie celebră de Traian Demetrescu (1894)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave-Maria

În biserica Sf. Ştefan

Ave-Maria... Şi spre bolta
Măreţului şi trist altar,
Fermecătorul glas de orgă
Se-nalţă ca un plîns amar...

În sufletele credincioase
Cad notele mîngîietoare,
Cum peste frunzele de toamnă,
Amurgul razelor de soare.

Îngenunchiată înaintea
Crucificatului Hristos,
O palidă prostituată
Plîngea ca un copil duios.

Şi-nmărmurită în durerea
Religioasei aiurări,
Părea de veacuri că aşteaptă
Cuvîntul ultimeî iertări.

poezie celebră de Traian Demetrescu (1894)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şireata

Ea caută în sân scrisoarea,
Pe care-aseară i-am cerut-o;
Şi de o dată-ngălbeneşte
Şoptindu-mi: "Am pierdut-o!"

Dar când mă uit adânc în ochi;
S-o văd că minte nu e greu;
Şi liniştit o rog atuncea,
S-o caut eu.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întrebat ...

M-am întrebat ades dom' senator
Dac-ai uitat, plecând dintre popor,
Stând la tribuna plenului, băţos,
De votul meu e unul de prisos.
Ades m-am întrebat dom'le ministru,
De om eşti, sau un orator sinistru,
Trecând abil prin multele guverne,
Stând mândru, plin de ifose, pe perne.
M-am întrebat ades dom' deputat
Dacă ai fost sau eşti bărbat de stat,
Neruşinat, când dormi în parlament,
Nevrând sau nefiind preopinent.
M-am întrebat d-le guvernator,
De ce în buzunare n-am un chior,
În timp ce grangurii din parlament,
Învârt la miliarde cu talent.
Ades m-am întrebat dom' preşedinte:
Încremenit-ai între jurăminte?!
Nu mai mă-ntreb deloc, că văd eu bine,
Politica de stat nu-i pentru mine.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea

"La munca silnică pe viaţă!"
Fu a juraţilor sentinţă;
Iar vinovatul, — trist şi galbăn
De groază şi de suferinţă, —
Îmbrăţişîndu-şi copilaşii,
Strigă cu vocea înecată:
"De astăzi nu mai aveţi tată!"

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec la drumul mare

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu gheare şi musteţe lungi,
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căpriu

La ceasul când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună,
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună

Şi atuncea şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd de Domnul
că le-am stricat, urlând, tot somnul

De sus, din vârful săptămânii,
să le răspund rânjind scârbos:
Iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os!

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna,
atât cât n-o apune luna

... Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căpriu

Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc,
şi tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc

Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un fiu
c-un ochi verzui şi-un ochi căpriu...

Iar când o fi uitat să mor,
pe trei butoaie ca decor
un fond acrit de vin să stea
la cârciuma din mahala

Şi-un lăutar beţiv aş vrea să
îşi dreagă vocea c-un tuşit...
Proptindu-se buimac de masă
să cânte fals şi răguşit:

"Hei, viaţă, viaţă, ieşi din cort
şi pune-mi-te iar pe danţ...
... Te uită, zace colo-n şanţ
motanul mort,
motanul mort..."

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 30

Când gândurile mele liniştite
Le chem la sfat să-mi amintesc ce-a fost
Oftez, ştiind de lucruri neîmplinite,
De dureri vechi şi noi ce nu au rost.
Şi-înec un ochi ce n-a plâns niciodată
Căci bunii-amici în moarte se pitesc
Jelind după iubiri de altădată,
Că le-au pierdut şi-acum se văicăresc.
Şi mă mâhnesc gândind la suferinţă,
Iar grijile le număr copleşit,
Un bilanţ trist, de veche neputinţă,
Şi-achit din nou, deşi am mai plătit.

Dar, drag amic, când mă gândesc la tine
Uit ce-am pierdut şi îndurat, ştii bine.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ironie

În fundul unui vechi sertar
Păstram scrisorile Mariei;
Le-am recitit deunăzi iar,
Şi râs-am râsul ironiei.

În toate-acele vorbe, una
Suna mai fără de-nţeles,
Şi ea se repeta mai des,
Era cuvântul: totdeauna!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatica vieţii

Eu trăiesc murind,
Tu murind, trăieşti.
El trăieşte murind,
Ea murind, trăieşte.
Noi trăim murind,
Voi murind, trăiţi.
Ei trăiesc murind,
Ele murind, trăiesc.
alt fel spus,
Eu trăiesc murind,
Tu murind, trăieşti.
El trăieşte ca mine,
Ea moare ca tine.
Noi trăim murind,
Voi murind, trăiţi.
Ei trăiesc ca noi,
Ele mor ca voi.
Toţi trăim murind.
Lumea murind, trăieşte.
În tot ce zările cuprind
Roata vieţii se-nvârteşte.

poezie de Dumitru Delcă (19 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A luat pedeapsa lumii

A murit Isus pe cruce
De ostaşii Romei răstignit
El lumina ce străluce
Şi viaţa ce-o aduce
Căci păcatul ne-a plătit

A fost dat Isus la moarte
Să plătească al nost" păcat
Vina noastră să o poarte
Cu toţii să avem parte
Sus în cerul minunat

A purtat Isus ocara
Dat la moarte — biciuit
Şi-a luat pe veci povoara
Şi pedeapsa mea amara
Pe Golgota — răstignit

Pentru mine pentru tine
Morţii Domnul s-a lăsat
Fiul Sfânt din slăvi senine
Şi-a dat viaţa pentru mine
Eu să fiu nevinovat

El păcatul ne-a plătit
A luat pedeapsa lumii
Când pe Golgot-a păşit
Şi pe cruce a murit
Ca fiul deşărtăciunii

Fără pată — fără vină
Isus viaţa Lui şi-a dat
Căci era din veci Lumină
Însă dat i-a fost să vină
Omul pentru a fi răscumpărat

Isus este Adevărul
E Viaţa şi cărarea
Oamenilor le e ţelul
Rămânând El singur felul
Să ofere îndurarea

Prin Isus doar se mai poate
Ca să ieşi biruitor
Numai El hrana ne-mparte
Până dincolo de moarte
Căci e Domnul domnilor

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 aprilie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Program de livrări

accesat de doamna în negru
am fost promt să livrez
comanda specială
nu aveam coltul la mine
din neglijenţa caracteristică artistului
mintea părea pătrunsă de lumină
când ochii mei au întâlnit
rotundele frumuseţi în cercuri luminoase
coapselor plămădite armonios
buzele doar frumuseţe
n-am înţeles ce trebuie să-i aduc
eram descumpănit în faţa ei
simţeam că sunt la o plimbare
în amurg spre tainica iubire
putea să întindă braţele-aripi
să mă facă prizonier sau sclav
eram în mrejele ei şi nu aveam puterea
să lupt pentru libertatea mea
marea suspina cu subînţeles
eram atât de pierdut încât
nu înţelegeam subtitrarea

a întrebat dacă pot să fac
livrarea pentru care am venit
vocea m-a hipnotizat
n-am înţeles întrebarea la început
măsuram descumpănit lumina
din ochii ei tăioşi

m-a întrebat unde-i pachetul
şi dacă vreau bani cash

eram o păpuşă de cârpă
de trestie de frunză ruginie
eram o pasăre de lut aruncată
în cenuşă lasată-n vânt

a vrut să mă readucă în lumea asta
şi a întrebat dacă eu sunt poetul
şi unde-i poezia ei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cântec

stau pe ţărm
ascult nisipul cum plânge
timpul curge prin palme
nici urmă de unde, de valuri
pe unde să curgă, de unde
mă preling prin colţuri de singurătate
e tragic şi trist, azi în cetate
chipul meu, o mască a lumii
totul e o biată amintire
rătăcită în sertarele vieţii
m-am cufundat în tăcere
în noaptea asta am murit, încă o dată
se scuturau frunze printre gânduri
acum sau poate peste o mie de ani
cine azi mai ştie, cine...
am venit şi am plecat
acolo sus, unde nu e durere
e doar un etern suspin
a rămas amintirea unui vis
se scuturau frunzele vieţii
una câte una
ieri a fost ieri
azi a rămas nimic
am plecat fără a şti
de ce am venit, de ce am plecat
pe masă, o poză ruptă, atât
când m-am trezit din al meu chin
plângeau suspine
mi-era teamă de viaţa asta murdară
poate sare o scânteie
să ardă, să ardă durerea din mine
vazduhul era plin de suspine
ce trec azi prin mine
pe un deal
o mioară plânge
în suspine
lacrimi curg în vale
se scurg pe o cărare
cărarea dorului în lacrima norului
ucis cu pietre de oameni nebuni
ce oare să mai fac cu mine
din suflet picură suspine
pic, pic...
în mână port un fluier, de soc
să cânt, un cântec de jale, de foc
despre viaţa asta
fără de noroc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pământ avem de toate

Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele
Dar în Cer avem un Frate
Dincolo de stele.

El e calea, Adevărul!
El dă pace bucurie!
El a dat morţilor viaţă
Şi mi-a dat şi mie.

N-am ştiut că am un frate
Ce-a-ndurat crucea cumplită
Şi ne-a dat, prin a Lui moarte,
Viaţă nesfârşită.

El e calea Adevărul,
Viaţa pentru toţi împarte
Cine calcă pe-a Lui urme,
Nu mai are moarte.

Mi-a vorbit cu vocea-I blândă
"Dacă vrei să-ţi fie bine,
Poartă-ţi şi tu a ta cruce!
Vino după Mine!"

cântec din Cântece creştine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clavirul

Cânta încet din Weber: "gândirile din urmă",
Poema unui geniu ce-apune maiestos,
Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă
Pe-o tristă armonie cu sunet dureros!

Şi degetele-i albe pe clapele sonore
Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind;
Erau în miez de noapte târzii şi tainici ore...
Parcă simţeam pe Weber lângă clavir murind!...

Tăcuse deodată, şi fruntea ei curată
Alăturea de mine se rezemă uşor,
De gura-i voluptoasă, c-o patimă-nfocată,

M-apropiai atuncea sfios, tremurător!
Şi ne-am robit iubirei, în fericire-adâncă...
Dar nu ştiu cum... clavirul părea că plânge încă

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te purtam pretutindeni

Te purtam pretutindeni,
ca pe o comoară
viaţă de rouă,
viaţă de vis;
înfloream odată cu tine
şi urcam pe creste mereu,
şi mereu
nimic nu-mi stătea în cale: nici marea
cea mare,
nici fruntea îngândurată a unui zeu
*
te purtam pretutindeni,
ca pe un dar cuvenit,
doar al meu...
viaţă de roze, viaţă de gând
însorit
lăcrimam odată cu tine şi cântam
în furtună, şi cântam:
odată tu, odată eu...

te-am purtat pretutindeni:
prin soare şi vânt, prin viscol
şi ploi,
dar niciodată nu te-am întrebat
de ce sîngerai –
când eu urcam, şi tot urcam
fără să mai privesc înapoi
viaţă duioasă - uneori, dulce,
alteori amară -,
cu zâmbet încrustat
în statui...

8 iulie 2018

poezie de Valentina Becart (8 iulie 2018)
Adăugat de Valery Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evreul

M-am dus să-mi cumpăr cărţi! Evreul
Bătrân şi sombru, ca un mag,
Îmi puse blând pe umeri mâna
Şi mă privi ciudat şi vag:

-"Un tânăr, care-şi pierde vremea
Cu cărţi!".. şi-şi prinse de urechi
Doi ochelari, vrând să-mi arate
O Biblie cu slove vechi.

Vrusei să râd... şi -n clipa-aceea
Privii ironic spre Evreu;
El pricepu.. gândind în sine:
"Cumpărătorul e ateu!"

În vreme-aceasta lângă dânsul,
Copilul său mic, zdrenţăros,
-"Mi-e foame!"... repeta într-una
C-un glas naiv şi dureros...

Sărmanul tată către dânsul
Privi adânc şi ruşinat...
Dar eu mă-nduioşai de milă
Şi Biblia i-am cumpărat...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu faci niciodată o femeie să plângă...

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că ochii ei sunt făcuţi să te privească cu drag,
Când vii acasă.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va uita să-ţi mai zâmbească;
Îşi va pune pecete gurii şi nu va mai putea rosti,
Cuvinte de dragoste.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că-i vei ucide visele;
Iar daca visele mor, îi va fi greu sa trăiască
Fără speranţă.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că -i vei răni inima;
Iar inima ei este făcută doar pentru iubire....
Pentru copiii ei şi pentru tine.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va privi prea des către moarte;
Şi-i va muri mai intâi sufletul apoi trupul....
Atunci, vei dori să-i auzi paşii venind către tine.
Iţi va fi dor de zâmbetul ei şi de cuvintele de dragoste...
Dar ea va fi atunci mult prea departe de tine...

poezie de Angelina Nădejde (1 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţi sau vii?...

Moarte în viaţă sau viaţă în moarte?
Cum e acum şi cine socoate?
Dacă plătim trai într-o dată?
Prin izbăviri înseamnă spre-o poartă?

Unde ne-aflăm şi unde-i mai bine?
Dacă înviem prin moarte în sine?
Dacă amăgim pe-atâtea suspine?
Doar de-a trăi în moartea de mâine.

Viaţă şi moarte şi invers se poate
Lumina-ntuneric cum se împarte?
Dacă ne-aşteaptă o altfel de rimă?
Dacă e-aici morţi naşterii vină?

Naşteri din moarte, murim a ne naşte,
Dacă-i aceasta poarta spre toate?
Dacă-i continuu în cerc repetate?
Timpuri de-acum cu ce-i pe-altă parte.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşmani

Eram prieteni vechi, odată,
Ba din acelaşi sat,
Şi pentr-o 'mpărăţie 'ntreagă
Noi nu ne-am fi certat.

Dar într-o zi de sărbătoare,
Mergând pe câmp agale,
C-o fată, dintr-un sat aproape,
Ne-am întâlnit în cale.

"A cui eşti, fa?" — i-am zis în treacăt
"Ia stăi din mers o leacă..."
"A cui să fiu?" — ea ne răspunde,
"A cui o şti să-mi placă..."

Atât a trebuit: o vorbă,
Şi-un semn cu salba mâinii, —
Şi dintr-o vorbă de muiere
Azi ne mâncăm ca câinii...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de seară

Sunt flori uitate întro seră,
Cum într-un suflet tris şi gol
Rămân speranţele din urmă
Din risipitul stol...

Nici o femeie nu le-atinge,
Deşi au cel mai blând parfum,
Nici cel puţin nu le omoară
În pagini de album.

Când umbre din apus, prin geamuri,
În jurul lor sfios se strâng,
Par nişte ochi ascunşi de lume,
Ce-n taina serei plâng...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!