Început de toamnă

albastrul se scorojeşte
de pe bolta cerului

plouă
cu rămăşiţele pământeşti
ale îngerilor

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus, pe bolta cerului

Sus, pe bolta cerului, doi ochi albaştri strălucesc
Şi în inima-mi rănită, amintiri îmi răscolesc.
Sunt ochii mamei mele, ochii care m-au vegheat,
Zile-întregi şi nopţi dea-rândul, mama grijă mi-a purtat.
Şi acum,
Din înaltul cerului,
din grădina raiului,
şi seara şi dimineaţa,
mama îmi veghează viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea la mare

Albastrul cerului coboară-n rai de ape,
Crăiasa zărilor corăbii negre mână,
La piept şi-adună marea îngerii aproape
De prin tărâmuri de smarald, sub clar de lună.

Un nor răzleţ de cornul lunii-ar vrea să scape,
Străpuns de suliţe puterile-şi adună,
Albastrul cerului coboară-n rai de ape,
Crăiasa zărilor corăbii negre mână.

Tăcută, peste ţărmuri de cleştar stăpână,
Îşi cheamă stelele-n talazuri să se-adape,
Izvorul nopţii curge-n valuri şi răsună
Acorduri de vioară pe o dulce strună,
Albastrul cerului coboară-n rai de ape.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu exersează, nu progresează.

aforism de Silvia Velea (octombrie 2018)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cîntecul ploaiei

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca şi-n casă, -
Plouă, plouă.

Plouă, plouă... -
Plouă cît poate să plouă...
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiţi de-ntristare... -
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Fiinţa mea şi simţirea
Sufăr şi plîng amîndouă...
Viaţa-şi urmează-ndîrjirea...
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe... -
Plouă, plouă... -

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt laşă. Mi-e frică să dau înapoi.

aforism de Silvia Velea (30 iulie 2016)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salahor. Persoană constructivă care se autodemolează.

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poştăriţa mea se vaită de picioare. Zice că are circulaţia proastă.

calambur aforistic de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eu mă schimb în lume, şi lumea se schimbă în mine.

antimetabolă aforistică de Silvia Velea (2018)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt clarvăzătoare. Văd probleme acolo unde cei mai mulţi nu le văd.

aforism de Silvia Velea (30 iulie 2016)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul pe jos este periculos. Rişti să ajungi la timp la serviciu.

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi am deschis o carte de bucate. De mult n-am mai citit ceva aşa de bun.

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin copii, Dumnezeu ne aminteşte tot timpul ce fiinţe frumoase suntem menite să fim.

aforism de Silvia Velea (20 decembrie 2015)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul meu citeşte în mine ca într-o carte. Probabil de asta întoarce foaia aşa de des.

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vorbesc mult, de teamă ca vorbele mele să nu îngroaşe stratul de ceară din urechile celorlalţi.

aforism de Silvia Velea (28 decembrie 2002)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă nu aveţi credinţă, pace, albastrul aurei voastre este şters, urât; pe măsură ce credinţa voastră creşte, culoarea albastră din aură seamănă cu albastrul cerului.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastrul Cerului

Privesc albastrul Cerului
Parcă-s ochii Visului!

In clocotul gândului,
Pe valurile norilor,
Aş vrea să urc şi să cobor
Până la inversarea Timpului
Şi Începutul Începutului!

O să înot printre Planete
Voi sfida Timpul cu ele.
Împrumut, Lebăda albă o voi cere,
Ca să plutim pe Marea Galaxiilor Semeţe
Până când Farul Veşniciei
îl faţă ne va lumina.

Ancora Speranţei atunci o vom arunca,
Lângă El vom acosta,
In Lumina Sa ne vom îmbăia
Până când in Lumină şi noi ne vom transforma...

Strălucind aşa, inapoi în Galaxia noastră vom putea naviga
Cu puterea Luminii Timpul îl vom putea alunga
Speranţele Începuturilor in noi, de atunci le vom putea purta
Şi cu toţii in Albastrul Cerului fără de sfârşit, Măcar cu clocotul gândului
Cândva ne vom muta....

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i om să poată-n râsul tău
şi plânsul să-l distingă
atâta timp cât chipul său
şi-l vede în oglindă.

catren de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagine

văd maci,
văd lama coasei
scânteind în grâu,
văd moartea
boltindu-se răcoros
peste fierbinţeala
zilei de vară...

poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clar-obscur

Tac.
Ceva dinlăuntrul meu
nu vrea sau nu poate
să iasă la lumină.
Se culcă în această tăcere
ca într-o uitare amniotică.

poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastrul - adevăr, înţelepciune, pace, contemplare, unirea cerului cu marea, culoarea infinitului, care fiind infinit, poate cuprinde totul. Albastrul e invizibilul care devine vizibil.

citat din Yves Klein
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!