Amurg

Soarele şi-a lăsat toată dulceaţa pe frunze,
Roşii, acum, ca un răspuns de rămas-bun,
Pe trunchiurile gârbovite de seară doar umbre,
Ce-şi caută, prin ceţuri, enigmaticul drum...
Printre norii ce cad, acoperind zarea toată,
O rază violacee răzbate grav –
Un ultim vis pe cerul de toamnă
În amintirea sărutărilor verii pe trupu-ţi firav.
Secundele s-au închis în ochii albaştri
Şi buzele s-au contopit într-un val nesfârşit,
Pe cer, dintr-odată, trei aştri:
Tu, cu mine şi iubirea, la infinit.

poezie de Alexandru Răduţ (2019)
Adăugat de Andreea Dragu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de toamnă

La început oamenii
preschimbau cuvintele
în picături de ploaie
şi dezbrăcau copacii
în lacrimi
şi sensul îl căutau în stele
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-şi caută esenţa în vis
Au uitat să privească
ploaia şi copacii
Nu mai dezbracă din priviri
tăcerea
o adâncesc în vorbe şi scântei
de iluminare
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-şi caută copacul

poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scheletice umbre

Umbre urbane coboară-n subsol
Într-un absurd decor,
Pe-un piedestal gol,
Totul într-un agresiv sonor.
Şi lacrimi curg din cerul pal,
Iar zarea, plină de siluiete agasante
Ce-şi cer dreptul la un ultim act regretabil
Aruncându-se-n păcate...
Şi totuşi, scheletice umbre trec
Prin bătaia injecţiilor dureroase
Şi nu se mai feresc,
De complita moarte, ce uşor soseşte....
Şi prin ceaţa nocturnă,
Mă înec în aldehidă formică
Şi plec ne-lăsând urmă,
Într-o manieră unică...

poezie de Mihaela Eva (15 august 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

avalanşă-n munţi –
tăcerea acoperind
toată durerea

haiku de Alexandru Răduţ (2021)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedescifratul limbaj

Nu mă cunoşti doar privindu-mă-n ochi!
Câteodată, ziua e puţin mohorâtă,
Dar soarele meu e ascuns printre frunze de plopi,
Vibrează adânc când priviri îl sărută...
Pe mine, acum, doar mă vezi, dar nu simţi,
Nici în vorbele murmurate ori spuse,
Lumina ce pupila ţi-o citeşte, şi minţi
Când un fior te-a trezit, dar l-ai lăsat şi se duse...
Suntem străini, ne-am întâlnit, odată, într-un punct,
Două drepte sub un unghi oarecare,
Neînţelegând dacă inima în cuvânt
A putut durerea să o transforme în floare...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Lumi (februarie 2015)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul tău

Am sapat adanc la radacina unui copac tanar,
si ti-am ascuns acolo zambetul,
Am vrut sa-l pastrez doar pentru mine,
departe de lumea trista si rea,
Dar l-am regasit peste ani si ani,
in mii de frunze aurii,
ce-mi zambeau discret prin razele de soare.
Am inteles atunci ca lumea e mai frumoasa
datorita zambetului tau.
O frunza mi-a atins buzele si doua zambete
s-au contopit pe veci cu padurea.

poezie de Marius Alexandru (22 octombrie 2020)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de seară

pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de foc
galben în zarea toată cât duc ochii,
e ţara noastră cea făr' de noroc,
ţara lui Lerui-Ler şi-a sfintei Dochii.

în depărtări se-aud tălăngi cum suie,
cum trec pe carărui puhoi de oi
cum toamna a bătut natura-n cuie,
lăsând copacii întristaţi şi goi.

amurgul se-odihneşte pe poiană,
e-o linişte de început de lume,
se-aude-n depărtări o havaiană
şi câţiva nori s-au spânzurat pe culme.

lumina dup-amiezii dă-n amurg
şi lunca toată s-a brodat cu aur,
pâraie repezi şerpuind cum curg
şi-o broască cântă veselă pe-un plaur.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de seară

pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de foc
galben în zarea toată cât duc ochii,
e ţara noastră cea făr' de noroc,
ţara lui Lerui-Ler şi-a sfintei Dochii.

în depărtări se-aud tălăngi cum suie,
cum trec pe carărui puhoi de oi
cum toamna a bătut natura-n cuie,
lăsând copacii întristaţi şi goi.

amurgul se-odihneşte pe poiană,
e-o linişte de început de lume,
se-aude-n depărtări o havaiană
şi câţiva nori s-au spânzurat pe culme.

lumina dup-amiezii dă-n amurg
şi lunca toată s-a brodat cu aur,
pâraie repezi şerpuind cum curg
şi-o broască cântă veselă pe-un plaur.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu e pe furiş

O lacrimă ce stă acum să pice
Luceşte ca un diamant nepretuit
Şi dorul de pe gene se prelinge
Nu îi dau voie, viaţa nu m-a biruit

Astept soarele ce sărută marea
Să urce si pe cerul meu de vis
Să luminez cu gândul toată zarea
Iubirea mea deschide un paradis

Transform lacrima-n perle sidefate
Iubirea într-un baldachin cu flori
Mereu sireag la gâtul meu purtate
Prima întâlnire ce-mi dă acum fiori

De mână m-ai luat, în viaţă am plecat
Purtaţi in vis cu ochii mintii deschisi
Cu puterea gândului m-ai si fermecat
Trăiţi deschis, iubirea nu e pe furiş

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidre sparte

am lăsat în urmă clepsidre sparte
secunde nisipoase s-au scurs în infinit
mirosul nefiresc de frunze moarte
îmi aduce-aminte de tristul sfârşit.

destinul vieţii cu miros de carte
alunecă prin sânge smerit şi spăşit
am lăsat în urmă clepsidre sparte
secunde nisipoase s-au scurs în infinit.

mi-au rămas cuvintele fidele consoarte
cu gust de miere strânsă-n asfinţit
cred că poezia mă va duce departe
mărgăritarul pur a tot ce-am simţit.

am lăsat în urmă clepsidre sparte
secunde nisipoase s-au scurs în infinit.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare-n România

Printre tufe de jăratic
Se strecoară soarele,
Este un apus tomnatic,
Poleinnd ogoarele.

În zare cerul s-a roşit,
Pădurea e de aramă,
Câmpia s-a aurit,
Totul miroase a toamnă.

Norii cerului se-aprind,
Se aprinde şi câmpia,
Culori aurii se-ntind
Peste toată România.

Iarba s-a uscat pe coastă,
Frunzele-au îngălbenit,
Florile-n grădina noastră,
De mult timp s-au ofilit.

Aşa apune soarele
La noi în România.
Sunt pustii ogoarele,
Nu mai cântă ciocârlia.

poezie de Dumitru Delcă (30 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vederea animalului

S-au bucurat cu toţii la vederea
animalului
au aprins focuri şi au dănţuit
şi s-au beţivit toată noaptea

şi nimeni nu s-a uitat mai îndeaproape
la uriaşul animal
nimeni nu s-a uitat la ochii săi sticloşi
şi la dinţii săi atât de albi
şi la fruntea sa uşor lovită într-o margine
au răcnit acolo toată noaptea şi s-au
destrăbălat şi nu s-au uitat deloc
la cele două braţe subţiri şi la coatele
însângerate şi la genunchii însângeraţi

ei doar s-au bulucit sub steaua nemuritoare
au adus daruri şi le-au presărat pe stânci
au răvăşi cerul cu privirile lor
şi la cele două aripi imense
nici o dată nu s-au uitat

poezie de Matei Vişniec din Oraşul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdele de rămas-bun

Din poienele uitării, iarba nopţii tot mai mult
şi mai mult, din altă vreme,
şi mai stins din partea stângă,
s-a ascuns foşnind sub praguri
şi sub somn de iarnă lungă.

Şi, trecându-mi iar câmpia pe obraz, în astă seară,
iar fântâna - peste ochii plini de ceţuri şi de ploi,
tu, râzând, te-ai strâns din colburi şi mi-ai înţeles chemarea
anilor de dinainte,
anilor de dinapoi.

Hai! ai zis, vara-i pe- aproape
şi cireşele-s în frunze,
bântuindu-ţi amintirea paşilor prin fân,
melcii urcă pe mătasea florilor mustind de apă
şi pe putredele scânduri
spijinite de un prun;

Ochii tăi tot ţes izvoare din potoape de lucernă,
greierii pictează îngeri peste fuste de bătrâne
adunându-te din crudul verde.
Verde viscol, fără timp,

Am nesaţ de flori înalte şi de tot ce nu rămâne
Hai, să-ti pun din nou pe braţe,
ca pe-un prunc de lapte dulce,
neîntâmplatul nostru timp!

Dacă noaptea mă îndură să mai urc pe pragul verii,
paşii mei îi leg cu iarbă, ca din tine să-mi adun,
ca o purpură flămândă,
sub potecile din talpă, sub acest târziu de humă,
verdele de rămas-bun.

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă toamnă

E toamnă! Strânse, stau roadele pe câmpuri...
Căpiţele, spre transcendent se-nalţă
Un pat de frunze ard în rânduri-rânduri
Altui poem îi dă de-acuma viaţă.

Se vede-n zare casa bătrânească...
Copaci de chihlimbar, în tânguiri,
Îşi caută pe zarea fermecată
Betea de nori... Uitaţii pelerini,

Aleargă-n vânturi, pe arcuş de stele
Şi dansul lor se toarce şi se frânge.
Şi lumea toată trece peste semne
De neguri, de tăcere şi de sânge...

Zadarnic sub umbrelele de nouri,
Împrumutând un aer ruginiu
Apare, roşu, soarele în pâlcuri...
E toamnă şi-i atâta de târziu!

Albinele trudesc din zori în seară...
Se-nalţă peste câmpuri ca un fum,
Miroase-a vin şi a gutuie-amară...
O altă toamnă va veni de-acum.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă unei iubiri pierdute

S-au dus şi toamnele târzii...
S-au dus, s-au dus! Şi tu nu vii...
Şi lacrimi-frunze au picat
Din cerul nostru înstelat.
Şi câte lacrimi or fi curs
Din cerul nostru nepătruns
Printre stihii, în zori de zi,
Nu vrei să ştii, nu vrei să ştii.

S-au dus şi toamnele târzii,
Dar tu, tu nu mai vrei să ştii
Şi-n alte zări te-ai rătăcit.
Cât te-am iubit! Cât te-am iubit!
În ochii tăi de jad acum
Eu văd doar capătul de drum.
Alte himere te-au furat.
Şi ai plecat... şi ai plecat!

S-au dus, s-au dus! Şi tu nu vii...
Atâtea clipe viorii,
Mirosul fin de liliac...
S-au dus şi lebede pe lac.
Pe buzele-ţi de trandafir
Plâng astăzi sângerându-mi chin.
Valuri de abanos te-au dus...
Tu ai apus! Tu ai apus!

Şi lacrimi-frunze au picat
Luceafăr! Cerul înstelat
S-a stins, vulcan sub jar pierind.
Eu aş fi vrut să te cuprind,
Să te sărut, să te iubesc
Şi-n dulce rai împărătesc
Pe pat de roze să te-alint.
Tu ai fugit, tu ai fugit!

Din cerul nostru înstelat,
Pierdut sub frunze, pe asfalt,
A mai rămas decât regret.
Eu te iubesc şi-am să te iert.
Şi amintirea ce-a rămas
În sufletu-mi făcând popas,
La piept o ţin - un talisman
Care-mi confirmă să te am.

Şi câte lacrimi or fi curs!
Dar ţie nu ţi-au fost de-ajuns.
N-ai vrut să te întorci... eu plâng!
La tine n-am să mai ajung.
Te-ai risipit spre transcendent,
Clipă de clipă eu te pierd.
Eu te iubesc, tu m-ai iubit
Şi în neant te-ai risipit.

Din cerul nostru nepătruns
În care astăzi te-ai ascuns,
Cu lacrimi-stele plouă, dar
Şi lacrimile-s în zadar,
Povestea noastră s-a sfârşit
În zborul lin spre infinit.
Tu aripile ţi le-ai frânt
Şi te-am pierdut! Şi te-am pierdut!

Printre stihii, în zori de zi,
Tu, dulce vis, n-ai să mai vii
Cât te iubesc! Adio, dar!
Doar amintirea o mai am...
Luceafăr, zorii te-au ascuns,
Toamne târzii, de nepătruns,
Obrazul bujorelnic, cast,
L-au pomadat. Eu, m-am retras...

Nu vrei să ştii, nu vrei să ştii
Pe ce cărări voi rătăci,
Sub lacrimi-frunze-nmormântat
Uitând c-am plâns şi-am aşteptat.
Nu vrei să ştii, iubita mea,
Că tu ai fost ultima stea
Ce-n sufletu-mi a strălucit.
Cât te-am iubit! Cât te-am iubit!

Nu vrei să ştii, nu vrei să ştii...
Printre stihii, în zori de zi,
Din cerul nostru nepătruns
Nici câte lacrimi or fi curs.
Din cerul nostru înstelat,
Oh, lacrimi-frunze au picat!
S-au dus, s-au dus! Şi tu nu vii...
S-au dus şi toamnele târzii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii flori

Îţi mai aduci aminte când sărutată toată,
Pe buze vântul dulce cu o floare se juca?
Petalele de măr surprinse, dintr-odată,
De inocenţa clipei pe gene-au prins să-ţi stea...
Trecut-au ani, iubito, la rând, fără zăbavă,
Şi-acele clipe, poate, din gânduri au zburat,
Doar merii albi prind timpul – scântei, ca într-o lavă,
Şi dragostea şi-o poartă prin ochii-ţi sărutaţi...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Lumi (2015)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dulce e amintirea

Pe pat de frunze arămii
căzute dintr-un stejar,
Dormeam când eram copii,
având luna felinar.

Era o toamnă târzie,
în noi încolţea iubirea,
Pădurea era pustie...
Ce dulce e amintirea!

Având frunzişul aşternut
priveam cerul plin cu stele.
Iubirea tu ai început
culcată-n braţele mele.

Erai dulce şi suavă
fecioară nevinovată.
Legănaţi parcă de-o navă,
noi petreceam noaptea toată.

Toamna ne-a girat iubirea,
martoră ne-a fost chiar luna,
Cerul ne-a dat fericirea
s-o avem întotdeauna.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre

tot ce se spune s-a mai spus odată
s-a mai sculptat tăcerea în granit
val lângă val închis într-o fregată
cadranul mării fost-a cătrănit

s-au născut prunci s-au vindecat capricii
dar soarele a strălucit la fel
s-au înălţat în lume edificii
omul a mai făcut exces de zel

se mai aprind pleiade-n vorbe sumbre
când ochiul minţii plânge pe orbită
în jocul ăsta de lumini şi umbre
nicio femeie nu mai e zidită.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urma mea porţile cerului s-au închis

fiara din fiară crescută
braţele tale
ca nişte ierburi de lână
se înfăşoară
de-a lungul trupului meu
şi cum umbli în mine
carne tremurândă
prin cotloanele sufletului
prin umăr prin oase
frunze alb albastre

în întunericul deja tocmit
doar ochii tăi
hăruiţi cu lumină
de nimfă
mai strălucesc
dragostea ta
o furtună
şi trupurile noastre flămânde
ca nişte fiare vrăşmaşe
sfâşiindu-se
eu îţi sorb lacrimile târzii
tu îmi bei sângele
cu o voluptate nebună

de data asta în locul buzelor
mi-au crescut aripi de fluturi
în locul ochilor am frunze de prun
şi piept de vultur
şi suflet de cuc
şi mersul meu e înălţare
şi braţul puternic

în urma mea porţile cerului s-au închis
definitiv

Share on FacebookShare on TwitterShare on Linkedin

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranţa.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viaţă,
Ceva caută mereu ceva.

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă-doamnă

Toamnă-doamnă, nimb de ploaie
Şi de vânt ni se arată,
Cu secundele greoaie
Şi gutuie-mparfumată.
Pus-ai colier de frunze
Şi-n condurii de tăcere,
Treci înspăimântându-mi, toamnă,
Liniştea ferestrei mele.
Ai furat sobor de frunze
Şi alai de spice, maci,
Iar acum pătrunnzi în suflet,
Scormoneşti... şi plângi... şi taci.
Oh, de teamă de furtună
Şi de iarna ce-o veni,
Te-ai ascuns în mine, toamnă
Şi în versuri sidefii.
Nu mai am acum nici verbe...
Toate, toamnă mi le-ai luat.
Ai venit cu frig şi ploaie
Şi pustie m-ai lăsat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!