Bardul este caracterizat, de obicei, printr-o dorinţă de a-şi ucide tatăl, complexul lui Oedip manifestându-se în plăcerea de a tăia, a rearanja altfel ceea ce au compus înaintaşii.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, statutul poetului pare, în mare măsură, subordonat preocupărilor de a re-scrie ceea ce au compus predecesorii.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Practica psihanalistă arată că forţele conştiinţei morale care determină îmbolnăvirea în caz de succes, îmbolnăvire care de obicei este provocată de frustare, sunt strâns legate de complexul Oedip, de raportul cu tatăl şi mama, aşa cum se întâmplă poate cu sentimentul nostru de vinovăţie în genere.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misiunea oricărui critic literar este aceea de a explica apariţia poeţilor, patronaţi de muza Clio, sensibili receptori ai graiului zeilor.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credem, însă, că a apărut o refacere organică a tabloului postmodernist, mai ales în literatura noastră. Ne referim la ceea ce am numit paradigma oralităţii în literatura română, paradigmă ce reface originile poeziei, cu rădăcini în zăcământ folcloric.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumile vechi, poetul era un meseriaş, o porta-voce prin care trecea şoapta zeului. Astăzi este un lucrător cu foarfeca, creator de colaje cumpănite de cuvinte, nu de imagini.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că aici este adevărata fiinţă a poeziei: aceea care solicită fructul însuşi, a bucuriei de a sta sub clipa binecuvântată a funcţiei orfice a cuvântului, a scrutării adevărului cu ajutorul sonurilor.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literatura contemporană are şi astăzi rapsozii ei, numai că imaginile fundamentale nu aparţin doar vorbelor spuse, ci se recopun cu textele scrise.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corul (referindu-se la Oedip): Iată un om care şi-a omorât tatăl şi s-a culcat cu propria-i mamă.
Iocasta, mama lui Oedip: Nu vreţi să ştiţi cum i se spune băiatului meu în Harlem.

replici din filmul artistic Chemarea Afroditei, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia ar fi acea nevroză obsesională generalizată a umanităţii, care, ca şi aceea a copilului, îşi are originea în complexul lui Oedip, în relaţia cu tatăl. Potrivit acestei concepţii, s-ar putea emite ipoteza că abandonarea religiei trebuie să aibă loc cu inexorabilitatea fatală a unui proces de creştere şi că în prezent ne aflăm la mijlocul acestei faze de dezvoltare.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă tonul originar, neptunic, este uneori simţit ca prea sidefat de critica literară, atent aplecată asupra plutonismului vizionar, humusul natal al poeziei eminesciene, de sorginte autohtonă a devenit pentru un anumit public o formă acceptată.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci, universul nu este chiar aşa cum ai crezut că ar fi. Atunci, mai bine ţi-ai rearanja convingerile. Pentru că nu poţi rearanja universul, cu siguranţă.

citat din Isaac Asimov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mimica există independent de orice comunicare, deşi într-o formă mai palidă, ea manifestându-se şi atunci când subiectul îşi reprezintă ceva doar pentru el sau când gândeşte intuitiv; în acest caz, subiectul exprimă dimensiunea a ceea ce este mare şi ceea ce este mic cu mijloace corporale, aşa cum ar face-o într-o conversaţie, printr-o inervare a trăsăturilor figurii şi a organelor de simţ.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noemi: Mi-e teamă...
Juan: De ce?
Noemi: Că voi înnebuni din cauza ta.
Juan: Înainte de a înnebuni trebuie să-ţi spun ceva ce nu ţi-am zis niciodată.
Noemi: Nu, nu-mi spune... Nu vreau să mă minţi, nici să te înşeli...
Juan: Să nu te înşeli tu... Ceea ce-ţi voi spune nu e minciună: ţi-e mai greu să rămâi fidelă decât infidelă.

replici din piesa de teatru Între viciu şi virtute, scenariu de Salvador Amore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă perseverăm în încercarea de a găsi esenţa comicului în raportarea preconştientă la ceea ce este infantil, atunci va trebui să facem un pas mai departe decât Bergson şi să admitem că acea comparaţie din care provine comicul nu trebuie neapărat să reamintească plăcerea infantilă sau jocurile copilăriei; este suficient dacă ea reactualizează imaginea copilului în genere, poate chiar şi durerile infantile. Explicând plăcerea comică nu printr-o plăcere rememorată, ci printr-o comparaţie, ne-am depărtat de Bergson, dar am rămas consecvenţi cu noi înşine.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fazele critice ale vieţii

La Complexul lui Oedip
Pubertatea, primul clip,
Când nu ştii pe und's-apuci
Şi când te duci.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţă de alte literaturi, în cuprinsul literaturii române există tot timpul un centru, vizibil pentru romantici, ascuns pentru moderni, centru la care se raportează această literatură, şi despre care, astăzi, se crede că nu mai există.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-l admir pe Freud la fel de mult ca alţii. Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă Shakespeare ar fi fost conştient de complexul lui Oedip atunci când a scris Hamlet. Ar fi fost un dezastru.

citat din Nathalie Sarraute
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În complexul lui Oedip găsim începuturile simultane ale religiei, moralei, societăţii şi artei, în deplină concordanţă cu constatările psihanalizei că acest complex formează nucleul tuturor nevrozelor, în măsura în care am reuşit noi să-l înţelegem.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsa entuziasmului este semnul sigur al pierzării, caracterizat printr-o stare de nelucrare, prin lipsa de zel.

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Birda Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Activitatea spiritului uman, cea care a creat marile instituţii ale religiei, ale dreptului, ale eticii, vizează în fond posibilitatea ca individul să îşi stăpânească complexul Oedip şi să îşi transfere libidoul din relaţiile infantile în relaţiile sociale dorite şi definitive.

Sigmund Freud în Resultats, idees, problemes (1921-1938), Petit abrege de psychanalyse (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!