Fazele critice ale vieţii

La Complexul lui Oedip
Pubertatea, primul clip,
Când nu ştii pe und's-apuci
Şi când te duci.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-l admir pe Freud la fel de mult ca alţii. Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă Shakespeare ar fi fost conştient de complexul lui Oedip atunci când a scris Hamlet. Ar fi fost un dezastru.

citat din Nathalie Sarraute
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bardul este caracterizat, de obicei, printr-o dorinţă de a-şi ucide tatăl, complexul lui Oedip manifestându-se în plăcerea de a tăia, a rearanja altfel ceea ce au compus înaintaşii.

Noemi Bomher în Hiper-prefaţă la Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clip hibernal

Să vezi la dumnealui tupeu
Când ninge-afară monoton,
El stă la bloc, doar în maieu
(... Peste palton).

epigramă de Vasile Bârzu din ziarul "Viaţa Buzăului" (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În complexul lui Oedip găsim începuturile simultane ale religiei, moralei, societăţii şi artei, în deplină concordanţă cu constatările psihanalizei că acest complex formează nucleul tuturor nevrozelor, în măsura în care am reuşit noi să-l înţelegem.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul om

Când a ajuns pe Lună
primul om
a descoperit oasele cercului.
Când a intrat în Peştera Urşilor
primul om
a descoperit oasele urletului.
Când a privit în adâncul atomului
primul om
a descoperit oasele osului.
Când a întâlnit primul om
primul om
şi-au descoperit oasele...

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerile vieţii

Durerile vieţii se trec şi se-adună,
Tu treci, tu treci, tu treci
Printre ele!
Te duci, te duci, te duci mai departe.
Nu ştii, nu ştii, nu ştii
Ce te-aşteaptă pe mâine,
Dar vine, iar vine şi vine
Cuvântul de rău şi de bine.

Se trec amintirile grele,
Şi chiar supărarea cea grea,
Se trece durerea din inima ta,
Dispare până şi dragostea!

Durerile vieţii se trec şi se-adună,
Tu treci, tu treci, tu treci
Printre ele!
Te duci, te duci, te duci mai departe.
Nu ştii, nu ştii, nu ştii
Ce te-aşteaptă pe mâine,
Dar vine, iar vine şi vine
Cuvântul de rău şi de bine.

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Activitatea spiritului uman, cea care a creat marile instituţii ale religiei, ale dreptului, ale eticii, vizează în fond posibilitatea ca individul să îşi stăpânească complexul Oedip şi să îşi transfere libidoul din relaţiile infantile în relaţiile sociale dorite şi definitive.

Sigmund Freud în Resultats, idees, problemes (1921-1938), Petit abrege de psychanalyse (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După scrutin

cum să rămâi să reconstitui ţara
cu fond genetic de postură selectivă
trecut prin focul comunizmului şi para
moldovenizmului cu disonanţa cognitivă?!

şi cu complexul absolut al lui Oedip
în sânge infiltrat ca o credinţă
voindu-şi mama pură-n fel şi chip
şi neştiind ce-i ăia pocăinţă?!!...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Practica psihanalistă arată că forţele conştiinţei morale care determină îmbolnăvirea în caz de succes, îmbolnăvire care de obicei este provocată de frustare, sunt strâns legate de complexul Oedip, de raportul cu tatăl şi mama, aşa cum se întâmplă poate cu sentimentul nostru de vinovăţie în genere.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să te duci la toate piesele despre care ştii că sunt bune, poţi să te duci la Operă, la cinematograf, la filme cuviincioase, poţi să te uiţi la televizor la tot cei ziditor, la tot cei frumos. Noi nu suntem exclusivişti. Te poţi folosi de toate lucrurile bune şi frumoase pe care le-a dat Dumnezeu. Dacă nu vrei tu să te duci la teatru, poţi să nu te duci, nu te obligă nimeni, dar să ştii că ocoleşti o sursă de cultură şi nu numai de cultură, chiar de înnobilare.

citat din Teofil Părăian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihna

cea mai plăcută odihnă vine calm când
ai făcut mut amor şi-ai mâncat ciocolată
când te ştii încheiat
cu mediile copiilor la desene pe primul
semestru din anul de iarnă atroce în curs
când te ţii înjurat (?!) în
toate colţurile pe unde-ai ascunde puţin
din răutatea pe care-o cultivi cu emfază
când te ştii încordat
pentru poezia unei zile ce încă rimează
cu materia predată-ntr-un viitor fără pată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia ar fi acea nevroză obsesională generalizată a umanităţii, care, ca şi aceea a copilului, îşi are originea în complexul lui Oedip, în relaţia cu tatăl. Potrivit acestei concepţii, s-ar putea emite ipoteza că abandonarea religiei trebuie să aibă loc cu inexorabilitatea fatală a unui proces de creştere şi că în prezent ne aflăm la mijlocul acestei faze de dezvoltare.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corul (referindu-se la Oedip): Iată un om care şi-a omorât tatăl şi s-a culcat cu propria-i mamă.
Iocasta, mama lui Oedip: Nu vreţi să ştiţi cum i se spune băiatului meu în Harlem.

replici din filmul artistic Chemarea Afroditei, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

A călători prin viaţă este ca şi când ai călători prin lume: ştii când porneşti, dar nu ştii când te opreşti.

Vasile Silviu Sărmăşanu
Adăugat de Vasile Silviu Sărmăşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poemul postat
într-un clip publicitar -
de Dragobete

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de fragilă

Într-o lume ce pare a fi defectă,
Trebuie să zâmbesc că nici eu nu sunt perfectă,
Încerc cu linişte viaţa să-mi trăiesc
Şi toate uşor să mi le potrivesc.
Încerc să mă bucur de orice nimic,
Îmi aşez amintiri toate într-un plic,
Iar când descopăr ceva în fiecare clipă,
Zâmbesc şi le strâng să nu fac risipă.
Când e senin, stau seara şi privesc stelele,
Iar vântul suflă lin şi-mi ridică pletele,
Apoi în pat când eu dormeam,
Gândul mă duce când noi visam.
Uneori viaţa e ca o poveste
Şi tot viaţa ne dă de veste,
Că acum eşti ş-apoi te duci
Pentru că nu ştii niciodată cât o mai duci.

poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice psihanalist ştie cât de des, constituind chiar o regulă, că tânăra fată care intră într-o casă ca femeie de serviciu, damă de companie sau educatoare, se abandonează conştient sau inconştient următoarei reverii: Stăpâna casei dispare dintr-un motiv sau altul, ea luându-i locul, ca soţie, pe lângă stăpânul casei. Conţinutul reveriei îşi are originea în Complexul Oedip.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai hui

când pleci
măcar o lacrimă să laşi
în viforul din gene
ca un nimic din ce-ar fi fost
şi tot ce ar putea să fie
când tac
şi tac vorbind
în limba aia
tu ştii mai bine
cât de adâncă e tăcerea mea
şi singură
stea căzătoare
în pumnul de sare
din lacrima - cuvânt
când pleci aşa
fără să spui unde te duci

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poem postat
într-un clip publicitar -
de Dragobete

haiku de Vasile Culidiuc‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oedip ţipa la zei. Noi - unii la alţii.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!