Destine

Vorbiţi în gura mare,
ne arătaţi destine,
cu prea multă emfază
vă daţi învăţători,
ieşiţi pe sticlă seara,
vorbiţi fără ruşine,
ne explicaţi ce-i viaţa,
cum trebuie să mori.

Aveţi păreri vetuste,
culese pe-apucate,
le exersaţi cu alţii,
zicând că-s de la voi,
însă o ştim cu toţii,
cândva au fost furate,
servindu-le patetic,
pretindeţi că sunt noi.

Din vorba voastră seacă
se nasc idei absurde,
iar proştii le adoptă
şi le susţin cu sârg,
în mintea lor săracă
sunt libere să zburde,
le-auzi când mergi la piaţă
sau de te plimbi în târg.

Idei fără valoare
din minţi împotmolite
în mlaştini de prostie,
din care zilnic cresc,
aduse pe ecrane
pentru a fi servite
ca să ascundă jalnic
ce-i simplu şi firesc.

Iar cei care încearcă
lumină să aprindă
în sufletele voastre,
târâte în noroi,
cu argumente false
sortiţi sunt la osândă,
prostia să triumfe
şi bezna peste voi.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să vorbiţi de mine

O să vorbiţi de mine
la timpul trecut.
O să vorbiţi de mine
că n-am făcut ce-aţi vrut.
O să vorbiţi de mine
c-am fost un om nervos.
O să vorbiţi de mine
c-am fost un păcătos.
Voi nu aveţi dreptate.
Ba chiar mai mult ca mine,
v-adăugaţi păcate.
Vă faceţi de ruşine.
Cu minte înţeleaptă,
prin ceea ce-am făcut,
Am mers pe calea dreaptă,
la nimeni n-am cerut.
Am reuşit în viaţă,
mă simt om împlinit.
Cu mintea mea isteaţă,
acum sunt fericit.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penibil de patetic

Să scrii preţios e o boală
Cuvintele tari se întrec
Îţi trebuie musai o şcoală
Prea grav te exprimi, dur şi sec...

Penibil îmi pare acuma
Citind cum patetic exprimi
Idei, sentimente, totuna
Cuvintele tari stau pe rimi...

Poemele tale-s născute
Pe pietrele reci ce le-mbracă
Cuvintele tari, cunoscute
Patetic se screm, plâng şi seacă...

De ce-i necesar tot efortul
De-a fi un patetic convins
Când simplul e precum tortul
Şi-n loc de triumf, eşti învins?!

poezie de Petrică Conceatu (2 ianuarie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu privirea fixă...

Cu privirea fixă-n tine
Spune-mi sincer ce-i lumina
Astfel ca, privind în mine,
Să îmi văd cu claritate
Tot defectul meu şi vina,
Sesizând că am un frate
Ce-mi înlătură ruina.

O, fixaţi-mi dar privirea
În ce Este nu-n ce ştiţi;
Definiţi-mi ce-i iubirea
Cei ce-n adevăr iubiţi
Nu voi care-aveţi gândirea
Celor pe cere-i citiţi
După cum vă îndeamnă firea.

Spuneţi-mi ce e trăirea
Voi ce-n adevăr trăiţi
Nu voi care nemurirea
Ştiţi frumos s-o definiţi
Da-n lumină vieţuirea
Vă demască de-amăgiţi
Ce n-au dobândit sfinţirea.

Priviţi totul coerent
Şi vorbiţi de închinare
Când ea-i modul inerent
De trăiri şi conlucrare
Cu Cel Sfânt, Omniprezent,
Ce pe "viaţă şi mişcare"
Este Domn Omnipotent,

Nu-mi vorbiţi cu insistenţă
Dintr-a voastră înţelepciune
De divin şi Omniprezenţă
Când sunteţi o regiune
Fără a Domnului prezenţă,
Un gol şi-o dimensiune
Fără-a Vieţii existenţă!

O, lumina din Lumină
Să fie-n voi evidentă,
Minunată şi deplină!
Că-aşa, în lupta iminentă
Cu armata rea, haină,
Victoria-i eminentă
Prin Prezenţa Cea divină.

De ai Viaţa şi trăieşti;
Cu privirea fixă-n tine
Spune tare cine eşti
Şi cu Marea Veste Bună
Transformă zilnic destine,
Luptând să restabileşti
"Vechile cărări" Divine.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (4 iunie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profundă recunoştinţă

Dumneavoastră, celor care
Ne-aţi fost ieri învăţători,
Azi în plină sărbătoare
Vă aducem în dar, flori.

Totdeauna se cuvine
Să fim recunoscători,
Fiindcă patru ani de zile,
Ne-aţi fost buni îndrumători.

Sunteţi valorile care
Alte valori aţi creat.
Ani la rând, fără-încetare,
Cu mult tact ne-aţi educat.

Cu privirea voastră blândă
Peste noi v-aţi aplecat.
Mâna noastră, tremurândă,
Să scrie a învăţat.

Şi tot de la dumneavoastră
Cititul cărţii am deprins.
Spre viitor, o fereastră
Cu dragoste ne-aţi deschis.

Din lumină daţi lumină
Ca să creaţi noi valori,
Pentru-o lume mai senină,
Fără furtuni, fără nori.

Noi vom duce mai departe
Aşa cum ne-aţi învăţat,
Învăţătura din carte
Cu care ne-aţi luminat.

Profundă recunoştinţă
Pentrucă ne-aţi înzestrat,
Cu a cărţilor ştiinţă
Şi mintea ne-aţi luminat.

Să trăiţi întru mulţi ani!
S-aveţi multă sănătate!
Să rămâneţi peste ani
Tot învăţători de carte.

poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îţi este suficientă doar cultura de tip tabloid – vorbăria de la televizor, filmele fără conţinut de idei, cărţile instant, vieţile dispensabile –, ai la dispoziţie o alimentaţie constantă, servită zilnic, a existenţei lipsite de gândire. Însă dacă doreşti mai mult, trebuie să cauţi mai stăruitor... Schimburile de idei reprezintă un bun de valoare, chiar dacă nu sunt listate la bursa de pe Wall Street... Viaţa examinată este o viaţă mai bună şi ne stă în putere să ajungem la ea. Încercaţi Platon, nu Prozac!

Lou Marinoff în Înghite Platon, nu Prozac! (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de oglindă

Prea multele şi falsele dileme,
ne macină prin acele de ceas,
le auzim şi-ncepem a ne teme
când încurcate-n urmă au rămas.
Adesea le tratăm cu uşurinţă,
crezând că am putea marca uşor
idei ce ni se par de referinţă
pentru-a clădi un falnic viitor.

Atâţia dintre voi ar vrea să fie
deschizător de cale, pentru toţi,
ca dăltuit cândva în vreo statuie
să fie admirat printre iloţi.
Vă-nfăţişaţi cu false doctorate,
şi diplome servite prin uluci
care vor fi aievea admirate
doar de netoţi, cu feţe de uituci.

Valorile încep să ne dispară,
iar şcolile, ajunse cuib de cuc,
pe cei cu har îi lasă fără ţară,
spre zările străine se tot duc.
Rămâne vatra fără minţi lucide
şi-ncorsetată-n falsele valori,
se-afundă-n nepăsare şi se-nchide
în teorii de veşnici visători.

De-i rostul meu să vă aduc reţete,
vă spun acum şi vă îndemn pe toţi:
e timpul rezolvărilor conctete –
treziţi-vă, să-i alungăm pe hoţi!

poezie de Corneliu Neagu (5 ianuarie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când vorbiţi cu prietenii voştri, cu soţul sau soţia voastră, cu copiii voştri şi nu aveţi rezultate, aceasta dovedeşte foarte simplu că cuvintele nu sunt încă aşa de luminoase şi pline de căldură.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii fără să ştie se ascund după ceva ce-i mai mic ca ei, alţii se ascund fără a fi nevoie. Ei toţi sunt prea mici ca să se mai ascundă.

Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce cad frunzele din pom
Şi zilele din bietul om?
De ce mâncăm ca să trăim?
De ce trăim, ca să murim?
De ce ne înmulţim prin sex?
De ce e totul aşa complex?
Când viaţa e atât de scurtă,
De ce, atunci, atâta luptă?
De ce cad ploile din cer?
De ce în jur e-atât mister?
De ce e viaţa un tumult?
De ce iubim atât de mult?
De ce e Universul infinit
Şi viaţa are un sfârşit?
De ce nu-i viaţă fără moarte?
De ce citim atâta carte?
De ce dorim să ştim atât de multe,
În loc să stăm cuminţi în curte?
De ce nu-s frunzele şi iarna verzi?
De ce în Dumnezeu să crezi?
De ce sunt unii aşa optuzi
Şi alţii sunt aşa de cruzi?
De ce atunci când iubeşti
Se mai întâmplă să greşeşti?
De ce când eşti trădat te doare-n piept
Şi plângi în sinea ta discret?
De ce copiii cresc cu anii?
De ce se nasc atât ţiganii?
De ce, când mori, nu mai apari?
De ce când mergi, tu, de fapt, stai?
De ce nu pot să înţeleg
Misterul, ca să-l înţeleg?
Ai să-mi răspunzi că asta e.
Şi atunci te-ntreb şi eu:
"De ce"?

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovaţii fără vină

Sunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înţeleg şi să iubesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Simt în trup pletoşii de altădată,
Firea mea e saltul omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Lume, lume, soro lume,
De ce eşti prea rea de gură?
De ce ne priveşti cu ură?
Vinovaţii fără vină
Cer să se facă lumină.

Vreau să-înalţ castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

Nu e loc de noi în lumea voastră,
Nu-s din noi acei ce ne muncesc,
Şi ţin cont de cât de lung am părul,
Nu de cum şi cât de mult gândesc.

Hei, voi neatenţi la soarta noastră,
Hei, voi ce ne credeţi pui de drac,
Gândurile voastre sunt şi ale noastre,
Gusturile însă nu ne plac.

Hei, voi care-aţi fost odată tineri,
Hei, voi care ştiţi ce-i omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

cântec interpretat de Florian Pittiş, versuri de Dorin Liviu Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesă de teatru

Azi beau apă de izvoare, etichetă pe o sticlă,
Traversez doar pe la colţuri, cu atenţie şi frică,
Număr firele de iarbă, dar le număr prin peluze,
Şi tocesc pantofi de plastic prin oraşe prea confuze.

Stau la stopuri şi în trafic, om modern, tehnologie,
Câştig timp, însă pierd viaţă, nu prea ştiu ce va să fie
Amăgesc simţiri cu droguri digitale, retuşate,
Însă uit ce mai contează pentru suflet... din păcate.

Exist doar pe dinafară, în interior mă doare,
Parcă nici nu îmi mai pasă unde merg şi de ce oare,
Am pierdut, precum mulţi alţii, bruma de luciditate
Acceptând cumva ca ceilalţi să mă mâne de la spate.

Ce-i mai trist... totul îmi pare prea firesc şi las să fie,
Însă este, din păcate, o ascunsă tragedie
Cu actori... şi eu sunt unul, prinşi în roluri permanente,
Care joacă ce scriu alţii... cu privirile absente.

Doar interpretez hipnotic câteva replici absurde,
Sub un proiector de umbre ce se tot reflectă crude,
Peste optimismul care e rănit şi nefiresc,
Îl tot bandajez întruna, aşteptând să-l mai trăiesc.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul rotirii

Vă puneţi întrebări ca mine;
De ce cu toţii ne-nvârtim?
De ce nu ştim cât o să fim?
Cât va dura ce-i rău sau bine?

Vă detaşaţi de trai banal;
Vă daţi din timp să fiţi un geniu?
Credeţi în trai peste mileniu?
Vă desfătaţi de-un cer astral?

Vă credeţi parte din rotire;
Priviţi planete, galaxii?
Aveţi la vise garanţii?
Cunoaşteţi ce aveţi menire?

Sunteţi ca mine o-ntâmplare;
Ce-aţi face, nu de voi depinde?!?
Ştiţi tot ce-ascuns vi se pretinde?
La Dumnezeu cereţi favoare?

Vedeţi că totu-i un coşmar;
Alţii, vă dau plăcere, chin!?!
Sunteţi convinşi că-i un destin?
V-aţi rezervat loc în vreun... "car"?

De ce nu-i static Universul;
Care-i motivul învârtirii?
... Sunt şi eu parte a... rotirii?
Roată sunt toţi... sau sunt alesul?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţionismul ascunde de fapt teama de judecata celor din jur, teama de eşec însă ceea ce perfecţionistul nu ştie e că amânând trecerea la o acţiune, îşi aşterne cel mai mare eşec şi ruşine: lipsa totală de realizări. Sunt oameni care au idei ani şi zeci de ani pe care nu le implementează. Iar la sfârşit cu ce te alegi? Cu ură, invidie şi frustrare iar când altul face şi tu spui: "e ideea mea!" Meritul e al celui care acţionează, nu al gânditorului de idei. Asta pentru că cel care acţionează a gândit şi el dar are de partea lui acţiunea.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul târgului de carte

De dragul ţării-nmiresmate
Vin îngeri pentru mare târg
Să-nveţe tineretul carte
Din alte zări că-s plini de sârg,
Dar, Doamne, unii doar au parte,
La alţii visele se frâng
De dragul ţării-nmiresmate
Vin îngeri pentru mare târg.

****

La unii banii sunt carate,
La alţii stelele se strâng
Să lumineze în cetate
Doar sărăcia, când şi-o plâng
De dragul ţării-nmiresmate.

rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea unei mutări perfecte pentru a obţine şah mat

Inventând reguli noi, într-un nou aranjament şi având o nouă strategie,
Regele alb forţează regele oponent într-un colţ periculos, pentru a fi controlat de nebun.
Regele alb este foarte bogat.
El ia proprietăţi, aparent lipsite de valoare, de la propriul său popor
Şi le transformă în proprietăţi proprii.
El apăra un sistem de înrobire şi exploatare.
El se autoproclamă un mare erou, gândindu-se cât de deştept şi de inteligent este,
Pentru că se supune Marelui Întuneric.
Cetăţenii ţării sale sunt orbi şi foarte săraci...

Regele negru are puterea, el are respect pentru proprietatea privată
Şi drepturile persoanelor de a dobândi în mod liber proprietatea şi de a se folosi de ea.
În regatul său există oameni care sunt bogaţi, precum şi oameni care sunt foarte bogaţi.
Dar regele negru este orb...

Nebunul devine tot mai lacom, pe zi ce trece,
El are două seturi de cărţi identice,
Pe care le joacă totdeauna cu ambele mâini,
Cele două mâini putând fi jucate independent.

El încearcă să se ascundă, el este plătit pentru a face acest lucru...

El are o mulţime de cai, foarte buni luptători, dar ei luptă pentru nimic şi totdeauna fără succes...

Albul încă mai încearcă mutarea lui perfectă pentru a obţine şah mat...

Cred că el încearcă să forţeze prea mult în această partidă...

Dar el poate câştiga, pentru că în acest gen de şah trebuie doar să aştepţi momentul favorabil...

Puteţi vedea că şahul poate deveni un joc uşor,
Iar ultimul lucru care trebuie verificat, înainte de a vă deplasa cu piesele pe tablă, în sus şi în jos,
Este dacă ştii secretele jocului,
Şi dacă poţi puncta aspectele cheie ale strategiei,
Pentru că mutările nu se încadrează în mod adecvat în normele universale de joc...

Mutările se finalizează în locuri reale şi sunt reale, dar şi imaginare în acelaşi timp.
Locurile sunt similare cu zona crepusculară, unde totul este mascat şi secret...

Şi trebuie să aveţi o infinitate de idei...
Atunci când ceva poate fi dizolvat,
Acel ceva poate fi reconstruit, folosind formule complexe...

Dacă aveţi curajul de a juca fără limită, puteţi juca fără limită...

Dacă nu aveţi curajul necesar de a juca, atunci nu jucaţi...

Cui îi pasă în fond?

De fapt, este aceeaşi atmosferă sângerândă pentru toţi
Şi acelaşi glob terestru muribund...

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cosmic

Nu-ţi dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care ştiu că nu ştiu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în când.
Am şi momente când sunt fericit,
dacă ştii ce-i fericirea!?
La voi cum este?
Am înţeles, eşti un fel de robot
fără iubire în programare
şi nu te enervează ţânţarii.
Nu am fost pe alte planete,
dar pot visa orice.
Nu ştii ce-i aia vis?
Mi-e milă de tine!
Nici milă nu ştii ce-nseamnă?
Deci, nu aveţi nici Dumnezeu?
Păcat! A, nici păcat
nu ştii ce înseamnă?
Totuşi, de ce exişti?

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din avalanşa de idei

Dacă ştii să scotoceşti
în avalanşa de idei,
Uşor poate-ai să găseşti
idei pe care le vrei.

Ideile geniale
uşor le vei recunoaşte,
Dacă şi tu eşti un geniu,
sau păstorul ce le paşte.

Tot acolo poţi găsi
şi idei inteligente.
Totul e nu te grăbi,
că graba îţi joacă fente.

Ideile interesante
par a fi atrăgătoare.
Parcă-s mai apetisante.
Au o arie mai mare.

Mai jos nu poţi să cobori
că sunt îndoielnice.
Pe-cestea de le măsori
nu prea sunt prielnice.

De tine totul depinde
ce idei vrei să alegi.
Dacă-alegi idei stupide,
aplauze nu culegi.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contraste

Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!...

poezie celebră de Virgil Carianopol din Elegii şi elegii (1974)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu credeţi că educaţi copilul numai atunci când vorbiţi cu el, când îl povăţuiţi sau îi porunciţi. Îl educaţi în fiecare moment al vieţii voastre, chiar şi atunci când nu sunteţi acasă. Felul cum vă îmbrăcaţi, cum vorbiţi cu alţi oameni, cum vă purtaţi cu duşmanii, cum râdeţi, cum citiţi ziarul – toate acestea au pentru copil o mare însemnătate.

citat celebru din A.S. Makarenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiectele frumoase sunt aduse de studiu prin efort, însă lucrurile urâte sunt culese în mod automat fără trudă.

citat celebru din Democrit
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!