Ești un moment...
Ți-am mângâiat șuvițele din păr,
Le-am răvășit atât de mătăsoase,
Ți-am sărutat apoi un obrăjor
Și buzele cărnoase, lipicioase.
Te-am prins în vremea florilor
Apoi te-am tras încet de mână
Și a urmat noaptea nebunilor,
Apoi ai dispărut, fără de vină.
Ai revenit din nou într-un târziu
Și trupurile iarăși dezbrăcate,
În arșiță de vară, în pustiu,
Ce focuri ațițau, neîmpăcate.
Revii și pleci când nu m-aștept,
Chemările din tine caută jocul
Și dacă te întreb, nu este drept,
Mai bine tac și te așteptă focul.
Ești o nălucă care înfiori,
Ești dragostea, nu ești iubirea,
Ești contopirea nopților în zori,
Ești un moment... ca fericirea...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Mihăilescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.