Când ne priveam în ochi, cuminţi,
Mi-aş fi dorit să fi simţit
Că tot ce faci este să minţi,
Iar eu fac numai să mă mint...

Valentina Ruică în Însemnări personale (15 decembrie 2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi–aş fi dorit...

Era atâta primăvară
În ochii tăi când te-am văzut,
Că aş fi dorit să fiu lumina
Ce-ţi mângâie intregul chip.

Mi-aş fi dorit să fiu eu vântul
Ce-ţi vântură rochia inflorată
Şi părul tău să-l răscolesc
Suflându-ţi flori pe la urechi.

Şi aş fi dorit să fiu şi soare
Să te cuprindă a mea căldură;
Şi ploaia ce te răcoreşte
Şi curcubeu după furtună.

Mi-aş fi dorit să fiu eu luna
Ce o priveşti târziu in noapte;
Apoi, când somnul te cuprinde,
Să-ţi invadez visele toate.
Să mă visezi in tot şi-n toate
Numai pe mine.

poezie de Angelina Nădejde (2 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lugubrul intră-n scenă
Şi dispare fantezia,
Adicţia mea eternă
Va rămâne poezia!

catren de Valentina Ruică (19 decembrie 2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Homo inutilus"

Brânză bună mai sunt unii,
Nu-i împute nici zăduful,
Numai mie mama-mi spune
Că nu fac nici cât burduful...

epigramă de Valentina Ruică (2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce inima mea nu a înţeles niciodată este că noaptea a fost făcută pentru a dormi şi a te odihni, nu pentru a-ţi aminti şi a te întrista.

Valentina Ruică în Însemnări personale (21 decembrie 2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de tandri şi cuminţi

Mergeam prin ploaie amândoi
Tinându-ne de mână fericiţi,
Şi câţi din toţi erau ca noi
Atât de tandri şi cuminţi?

Tu mă priveai cu ochi fierbinţi
Eu mai credeam în sărutări,
Atât de tandri şi cuminţi
Visam o fugă-n depărtări.

De-atunci trecutau ani la rând
Aşa ai vrut tu să mă minţi,
Iar ochii tăi îi văd şi-n gând
La fel de tandri şi cuminţi.

Te-aştept pe vechile cărări
Cu-aceleaşi calde rugăminţi,
Şi fără vechile dureri
In ochii tandri şi cuminţi.

Mai adu-mi vremea înapoi
Incearcă să mă mai săruţi
Si ceru-îl împărţim in doi
Atât de tandri şi cuminţi.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (aprilie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compliment nevinovat

Vai, iubito, nu eşti grasă!
De câte ori să-ţi mai spun?!
Prin inel pari a fi trasă,
Chiar inelul lui Saturn!

epigramă de Valentina Ruică (2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pădure, nu minţi... Numai în oraş minţi şi, cum oraşele sunt din ce în ce mai mari şi mai populate, sunt din ce în ce mai mulţi oameni care mint şi ei din ce în ce mai mult.

Gerald Messadie în Viaţa mea amoroasă şi criminală cu Martin Heidegger
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş fi dorit în viaţa asta să am şi un ochi la spate cu care să se roage icoanele la mine când le bârfesc în spatele bisericii.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mint niciodată, fiindcă nu mă tem de nimeni. Minţi numai atunci când ţi-e frică.

citat din John Gotti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevinovata greşeală pe care o comite un cititor, este aceea de a se îndrăgosti de un personaj, dorindu-şi chiar să fi trecut prin viaţa sa. Cu toate acestea, cel de care ar trebui să ne îndrăgostim este autorul, căci numai acesta a putut imagina şi însufleţi o entitate atât de fascinantă, peste care, dacă ai putea, ai arunca o suflare magică, doar să se rupă din carte pentru câteva minute, să schimbaţi o vorbă, un cuget, 'o viaţă'... Mulţi memorează personaje, uneori uitând din povestea cui, uitând chiar esenţialul... Iar dacă personajul îţi pare incredibil, numai gândeşte-te cum este creatorul său...

Valentina Ruică (25 mai 2021)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că deranjează sau nu, am să o spun mereu: "Te dispreţuiesc doar cei mai slabi decât tine, cei puternici n-au timp de aşa ceva".
Nu recurge la pedepse, nu-i apostrofa, ameninţa ori huidui. Lasă fustrarea să se ocupe de ei. O face cel mai bine.

Valentina Ruică în De prin viaţă adunate, 1 (2021)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă încerci să mă minţi privindu-mă în ochi, să nu fii prea încântat de sine; eu deja te mint că te cred!

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că nu mă număr printre etaloanele frumuseţii "forţate" pe care o promovează societatea, dar cu siguranţă am avut mereu ceva ce le lipseşte multora: demnitate, potenţial şi moderaţie. În absolut orice, oricând şi cu oricine. Am ştiut mereu când a trebuit să tac, când să vorbesc şi când să ascult.
În jurul bomboanelor fondante roiesc toate muştele, iar dacă asta înseamnă idealul feminin, atunci prefer să nu-l ating!

Valentina Ruică (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul vieţii, fie este zdruncinător de suportat prin ceea ce este, fie zdruncinător de suportat prin ceea ce nu este. Din păcate, misterioasa cale prin tunel este prevăzută cu o tonetă în care se tipăresc bilete doar "dus". Viaţa nu are memorie şi-şi uită drumul înapoi. Trăieşte-o cât mai frumos, acum, aflată în plin progres.

Valentina Ruică
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haos

Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simţit cum se lungea perfid
Pe linia părului meu
Încercând să-mi alunece,
Linguşitor,
În ureche
Cuvinte ştiute,
Tocmai când uitasem să te aud...

Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simţit când îşi ascuţea ghearele
Pe albul obrajilor mei
Încercând să-mi sufle,
Subtil,
În nări
Un parfum cunoscut,
Tocmai când uitasem să te simt...

Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simţit când vărsa amintiri
Pe conturul buzelor mele
Încercând să-mi vândă,
Zâmbind,
Pe pleoape
O poveste uzată,
Tocmai când uitasem să te trăiesc...

Mi-a intrat haos în ochi.
L-am simţit când îşi desena labirintul
Pe golul sufletului meu,
Încercând să-mi umple,
Neputincios,
Celulele
C-un vis plâns,
Tocmai când uitasem să te am...

Mi-a intrat haos în ochi.
L-am simţit cum vâna semne
Pe dreptunghiul ochelarilor mei,
Încercând să ascundă,
Crud,
Din lumină
Cu umbre secătuite,
Tocmai când uitasem să te văd...

poezie de Gabriela Chişcari (30 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu te superi

eu pun aromă în cafea
şi zâmbetul ţi-aştern pe buze
aduc în ochi sclipiri de stea
şi orizonturi nepătrunse

eu te-amăgesc spunând că ziua
e toată numai din iubire
te voi minţi că fericirea
durează cât o veşnicie

să nu te superi dacă mint
eu nu sunt prima vinovată
în versul meu presar argint
sperănd astfel să fiu iertată

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai este timp sa ma cunosc

De ţi-am adus numai tristeţi,
Aş vrea să ştii…nu am dorit!
Sau lacrima-ţi din care-nveţi,
Când nu ţi-am şters, căci m-am grăbit.

De nu ţi-am luminat mâhnirea,
Tu suflete, nu sta pe gânduri!
Eu ţi-am dorit doar fericirea,
Dar tu mă iartă printre rânduri.

De n-am simţit când voiai pace
Şi te îngreunam vorbind…
Acuma glasul meu îmi tace,
Citindu-te numai simţind.

De-ai vrut să fii în calea mea
Şi te-am expediat cu grabă…
Tu iartă-mă că am fost rea,
Dar fii tu bun ca raza albă.

De m-am gândit numai la mine
Între momentele ca plumbul,
Vreau să mă crezi că doar pe tine
M-am rezemat să-mi alini gândul.

De fost-au ceasuri repetate,
Când în dureri mă adunam…
Luându-te la rost cu toate,
Tu iartă-mi, căci eu sufeream.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vreme ce mulţimea se adună în jurul celui ce vorbeşte, eu îi acord atenţia celui ce tace adânc. Sunt de cealaltă parte a baricadei şi acolo vreau să rămân. Ascult tăceri, nu vorbe. Vorbele spun multe, tăcerile spun mult...

Valentina Ruică în Cogito, ergo sum!, 2 (2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochi...

Cu ochi ca două stele, o, mult iubita mea,
La-al nopţii cer de vară, din când în când priveşti;
Pe-o clipă să fiu cerul, chiar viaţa eu mi-aş da,
Să te admir de-acolo cu mii de ochi celeşti!

epigramă de Platon din Râsul lumii la români (2010), traducere de Efim Tarlapan
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia ucide cele mai strălucite minţi, dar tot ea le ridică din mediocritate.

Valentina Ioana Pîrlog (2013)
Adăugat de Valentina Ioana Pîrlog
Comentează! | Votează! | Copiază!