Unde dai şi unde... capră!

M-am rugat capra să-i crape
Şi-a făcut-o, dar pesemne
Eronat, din două capre,
A crăpat-o p-a de lemne.

Astă noapte pe furtună
A pălit-o cu lumină,
Din gorun, ce capră bună!...
De surcele-i curtea plină...

Nu te joci cu-a Lui putere,
Însă tare m-a durut,
Eu vecin, zahăr şi miere,
I-o dădui cu împrumut.

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra vecinului (sfat unui iubitor de animale)

Dacă vrei capra să-i crape,
Fi'n'că te-a băgat în boală,
Roagă-L nu cumva să scape
Aia care-i mai nasoală.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de ginerică

Şi-ar dori, pesemne
Munca în etape
El să care lemne
Soacra lui să crape!

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult mai simplu să arunci o pisică moartă în curtea vecinului decât să te rogi zi şi noapte să-i moară capra.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra vecinului: unui invidios

Vecinul are-o capră aşa de minunată,
Că an de an ea numai tripleţi de iezi îi fată
Şi dă atâta lapte că sug şi iezişorii,
Şi mulge şi vecinul de-şi satură feciorii,
În timp ce-a lui e stearpă şi lapte ioc nu are,
Deşi îi dă de toate: mâncare, apă, sare.
La Cel de Sus se roagă, dar nu ca să îi ceară
Să-i dea aşa o capră..., vecinului să-i moară.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (6 iunie 2006)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza

Muza asta e nebună,
Parcă şi-a ieşit din minţi,
Se ascund şi mai cuminţi
Sub ştergarele-n cunună,
Speriate de furtună
Şi icoanele cu sfinţi;

Nu vă mint, cam de vreo lună,
Am uitat şi de părinţi
Şi de Soarele cu dinţi,
E atât de rea de bună
Că nu vrea să mai compună
Nici un vers de doi arginţi,

Chiar am vrut să-i dau arvună
Şi-am venit cu rugăminţi,
Dar în ochii ei fierbinţi
Şi în trupul ei de jună
Decând suntem împreună
Am găsit alte dorinţi...
Muza asta e nebună!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Serbana Isariovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arghezi (2)

am întrebat o capră de ce este capră
iar ea de mirare
era cât pe ce să moară
şi a început să scoată fum din ea,
când încă mai era caldă
şi ca s-o liniştesc
a trebuit să mă întreb pe mine
de ce sunt, şi cine sunt, dar a început să iasă fum, fum din mine
şi se lăsase frig
şi n-am mai zărit răspunsul,
când deodată
nu ştiu cine
deodată s-a întrebat că de ce este cine,
de m-am scuturat
şi mi-am luat capra de funie
şi şchiopătând pe piscul Araratului,
care-mi rănise talpa dreaptă
am coborât cu capra la vale.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi ne tragem din iaurt, şi bulgarii, şi sârbii, şi albanezii. De la capră ne tragem. Unii au stat capră, alţii au fost capre.

citat din Florin Călinescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul crescătorului de capre

Cresc capre şi dezleg careuri
Şi recunosc că-mi este bine
Consum mâncare fără euri...
Brânză de capră cu măsline!

Mănânc şi zmeură din zmeuri
Din fragi frăguţe şi afine
Pasc capre şi compun careuri
Şi recunosc că-mi este bine...

Iar la copii când merg, la Geuri,
De la Bulzeşti de pe coline
Beau bere şi mănânc saleuri
Cât bunul Dumnezeu m-o ţine...

Pasc capre şi dezleg careuri!

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra, ţapul şi proţapul

motto:
Când un ilogic delirează, unii logic demonstrează.

Lâng-o capră, pe o piatră stătea capră-o biată capră.
Şi proţap, lâng-un proţap se holba-ntr-un ţap, un ţap.
Şi-ntro halbă se holba, căci el vrea de-altminterea
Un crap la proţap să frigă, dar capra nervoasă-i strigă:

"Ţapu', ţapu', ţapu', ţa! Ţapule ia fă-te-ncoa!
Fă-te-ncoa să mă desfăt, fă-te-ncoa să făt un făt!"
Behăie capra degeaba, căci ţapul se ia cu treaba.
Ţapu-n ţap bere îşi toarnă, şi în gât ţapu-şi răstoarnă.

Şi-apoi foarte-ndemânatic, face-n pripă un jăratic
Şi-nfige crapu-n proţap, de la coadă pân' la cap...
Capra dă cu piatra-n crap. Crapu' sare-n cap la ţap.
Piatra-i crapă crapu-n patru. "- Treci-ncoa, că-ncep să latru!"

Strigă capra către ţap. "Crapu' ţi-am crăpat în cap,
Dar cu capra îţi crăp capul, şi-ţi înfig în cur proţapul!"
"Ţa, ţa, ţa căpriţă, ţa, stai tu capră cât-oi vrea!
Poţi sta capră chiar şi-o lună, nu mă-ncurc cu-aşa nebună!

Nu te lua-n coarne cu mine...! vezi, că nu mă pot abţine
Şi-o să-ţi trag un ţap în cap, de-o să zici că sunt casap!
Vrei să mă bagi în păcat? Ce-s io, Ţapul de Sabat?
Crăpa-ţi-ar capu' capro-n patru, că io-s Pan, nu psihiatru!"

poezie de Dan Ioaniţescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte buna

Liniştea de noapte parcă e moartă,
iar stelele au furat toată ceaţa,
strada goală se termină pe-o poartă
care ne spune: bună dimineaţa!

O rază ne dă mângâieri solare,
munca neodihnită umple piua,
cu amalgam de vise planetare,
iar un clopot ne cântă: bună ziua!

Mări fără valuri, repaos trecător,
mai aud un fluier şi-a plecat romanţa,
îngerii cu aripi prinse de un nor
ne roagă parcă să uităm vacanţa.

Dar o flaşnetă sperie furtuna,
iar soarele pe-un munte-şi lasă scara,
povestea de iubire ne-o dă luna
şi un greier ne spune: bună seara!

Eu am pus lumini de fulger în versuri
şi-am împletit naiul cu-a lirei strună,
dar două faruri ard, ne fac demersuri
să aşternem somnul într-o noapte bună.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra vecinului

Măi vecine, măi vecine,
Capra ta nu-mi cade bine!
Cel mai mult mă necăjeşte,
Că, dihania, trăieşte...

Mor, când văd că paşte iarbă,
Nu îmi place c-are barbă,
Ied că-ţi face, la soroc,
Că ai brânză-n poloboc,

Că-ţi dă lână, de suman,
C-are behăit sopran...
Poate să mă întristeze,
Şi că-ţi face căcăreze!

Dar, aşa mi-a fost destinul:
Are capră, vai, vecinul!
N-am avut şi eu noroc,
De-un vecin mai sărăntoc...

Ştiu! Vecinu-n viaţă are,
Importanţă foarte mare,
Căci el poate să ofere,
Fericire... sau durere!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colţ cu paşii mici
Aduc în casă lemne

Şi e o linişte de rai
În gestul lor de-o viaţă
În care dau nutreţ la cai
Şi oile-şi răsfaţă

Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică

Şi uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioşat un pic
Coboară din icoană

O capră şi-a zdrobit un corn
Sărind pe uşa spartă
Desenul fumului din horn
E operă de artă

Şi-n toate şipcile din gard
Un clopot mai tresare
Cănd vreascurile-n braţe ard
C-o mistică ardoare

Ninsorile nici nu mai cad
În viscoliri cu vaiet
Scânteietorul lor răsad
Pluteşte blând în aer

Respiră-n toate un mister
Ce satul îl îndrumă
Trei sferturi să se afle-n cer
Şi doar un sfert în humă

Şi nu se ştie, sunt ţărani
Sau îngeri sunt pe semne
Cei care de atâţia ani
Aduc în casă lemne

Şi suflă-n focul lor mereu
Sporindu-le nădejdea
Să-I fie cald lui Dumnezeu
Aflat în toţi aceştia

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de toamnă

Murmură lin vântul, streşini triste plâng,
Lacrimi reci se-adună şi în bălţi se strâng.
Ploaia peste ramuri pică tot mai des,
În şoptiri de ape noi poveşti se ţes,
Cu un înţeles.
Ploaia bate-n geamuri, umbre saltă-n joc
Ce-au cuprins şi luna plină, la mijloc,
Ce cu-a ei lumină, zvânturând grei nori,
Şterge de pe fruntea-i plină de sudori,
Picuri incolori.
Ies prin crăpătura cerului deschis,
Salbe lungi de picuri, cu luciri de vis,
Sărutând pământul care, amorţit,
Readus la viaţă, ochii şi-a clătit,
Ca din somn trezit.
Toată lumea doarme, că e ceas târziu.
Eu privesc prin geamu-mi cerul plumburiu,
Gândul meu pluteşte către tine-n zbor.
Te aştept pătrunsă de tainic fior
Şi mi-e tare dor.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cu Shakespeare

Când i-am spus, făcu o moacă
De şi-a rupt şi pana-n două,
Că la noi, de ani se joacă,
Zilnic câte-o piesă nouă!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaia, promovată capră

Când catârul-şef de sat,
Într-o zi a observat
Că-n ogradă e şi-o oaie
Cu nuri, suplă şi bălaie,
Cum nici n-ar putea să fie
O lele din Orăştie,
Fiind pofticios, codoşul,
S-a trezit în el cocoşul:
Şi-o curtă discret pe blondă...
Doar că oaia, pudibondă,
I-a dat de-nţeles că ea
Ar putea, cum vrea, să stea
Dacă-i dă şi ei, normal,
Un calup din "caşcaval".
Că ar vrea şi ea, vezi bine,
Funcţia ce o deţine
Capra, secretara lui.
Auzind, şeful tehui,
De condiţia impusă,
Şi vrând oaia-n pat sedusă,
A concediat discret,
Evident, printr-un decret,
Capra, bună secretară,
Spunând că-i mai necesară
La Palat, oaia ce are
Lână, lapte şi... picioare.

De-aici, noi vedem că d'aia
Poate fi capră şi oaia!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiţi ce era? Iaca mireasa gătise toate bucatele pentru tată-său fără sare, ci numai cu miere şi cu zahăr. Chiar sarniţa de dinaintea lui era plină cu zahăr pisat, şi degeaba lua bietul împărat cu cuţitul din sarniţă ce credea el că este cu sare şi punea în bucate, ele, în loc să se facă mai bune de mâncare, se făceau şi mai dulci de pe cât erau, şi mai cătrănite.

Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă...

Mai lasă-mă puţin să privesc focul,
Să văd prin şemineu, scânteile cum sar,
Pe-un jilţ să îmi găsesc, în fine, locul,
S-ascult la horn cum suflă vântu-n jar.

Mai toarnă-mi ceai în ceaşca argintie,
Şi-n ea să-mi pui un cub de zahăr brun,
Vreau să privesc prin astă reverie,
Cum sar scântei din lemnul de gorun.

Deschide o carte şi citeşte-n gând,
Şi lasă-mă să hoinăresc printre amintiri,
Tihnit, vreau să privesc focul dansând,
Fierbinţi tangouri cu albastre pâlpâiri.

Ia-ţi cartea şi te ghemuieşte lângă mine,
Citeşte-n gând şi lasă-mă în astă noapte,
Să privesc focul şi să-mi amintesc de tine,
Ascultând viscolul şi ale flăcărilor şoapte.

poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caz penal

Domnule judecător,
Mă declar nevinovat,
Victima, într-un cotor
Mic, de măr, s-a-mpiedicat,

Eu... şedeam civilizat
După colţ, îmi curăţam
Cu şuriul confiscat,
Unghiile ce le am,

Iat defunctul, cum făcu,
Noapte fi'nd, aşa, spre zori,
În cuţitul meu căzu
Şi-asta... de vreo şapte ori;

A fost clar un accident
Şi-am vrut să-l salvez, atât,
Când gagiul, violent,
Lanţul mi l-a pus de gât,

Însă ce-i mai eronat
Că i-aş fi săltat şi-un pol,
În dosar fi'nd menţionat
C-avea portofelul gol,

Iar de ceas... nici n-a avut,
Scrie-ntr-un proces-verbal,
Şi dacă-i de necrezut
S-o declare personal,

Fi'n'c-atunci e de prisos
Ca s-o mai lungim, cumva,
Că al dracu' mincinos
Nici mort nu va declara!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să moară capra vecinului

Blestemul cu capra vecinului
Nu se mai foloseşte des,
Fiindcă în curtea omului
Se găseşte Mercedes.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe litoralul nostru, bronzolul nu lucrează

De ultraviolete m-am ferit,
Sub kile de bronzol, dar ce vorbeşti,
În două zile tot am fost "prăjit"
De-o Violetă, jună, din Piteşti.

epigramă de Valeriu Cercel din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!