Divin

Mai lasă-mă, Iubire, să te respir în flori
Mireasma ta suavă împrospătează viaţa
Şi ochiul meu să guste aroma de culori
Cu care ne îmbie lumina, dimineaţa.

Cu mirul tău, Iubire, m-ai uns de-atâtea ori
Că m-ai dospit pe mine izvor de viaţă nouă,
Ca trupul meu să fie ţărână pentru flori,
Iar sufletul să fie pentru petale, rouă.

poezie de David Daniel Adam (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngenunchez învingătoare

De-atâta iertare,
Am ajuns a fi înţeleasă...

De-atâta căutare,
M-ai găsit, Iubire...

De-atâtea viscole,
Mi-ai auzit alegerea...

De-atâtea căderi,
M-ai întrebat unde sunt...

De-atâtea lupte,
Mi-ai dăruit sensul...

De-atâtea morţi,
M-ai văzut o copiliţă...

De-atâtea victorii,
Îţi cad în genunchi...

De-atâta viitor,
Mă cutremuri azi...

De-atâta dor,
Îmi permiţi să te aştept mereu...

De-atâtea lacrimi,
Devenim grădina tuturor...

De-atâta Rugă,
Mă cuprinzi cu grijă de NOI...

poezie de Diana Zlătan-Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă florilor şi culorilor

Mă strânge-o tâmplă, şi-ncă una
Şi am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile

Şi lasă-mă în lumea drepţilor
Din adormită viaţ-a morţilor
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit şi gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor

Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
şi-ţi sunt în mâini, unealta
Mai ştiu că nu-mi va fi greu nici aşa
Că tu m-ai învăţat să văd culori cu inima

De n-am să văd cu ochii
c-aşa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată

Vreau roşu, galben, verde, vreau nuanţă
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanţă
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Şi le-am simţit în viaţă binecuvântare

De cer prea mult, te rog, atunci mă iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o

Şi să nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că ştiu că n-am să mor de bunăvoie

Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
Să mă-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veşmânt

Să nu mă laşi în negru doar
Că îmi va fi, Prea Bunule, amar

În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Şi am să vin desculţă fără să crâcnesc
Dar lasă-mă în roşii flori să mă-nvelesc

Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie

Îmi plâng în braţe toate florile
Ascultă-ne acuma, şi-mi iartă rugile
din lacrimi dulci şi picături de rouă
Dar ştiu că, după moarte, încep o viaţă nouă.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul primăverii

Privesc în zare
Mireasma fericirii
Aş vrea să cred că nu-i un vis
Petale de zorele s-au deschis
Să vestească dimineaţa împlinirii
Pe aripi de vânt eu ţi-am trimis
Sărutul primăverii...
Curat ca lacrimile ploii
Prin ochi răzbat mii de culori,
Sunt labirinturi pline de flori
Secretul iubirii este acum la mine
Aştept momentul să-l desluşeşti
Mi s-a urât de atâta singurătate
Mi-am îndreptat paşii către copilărie
Şimţeam cum poezia mă-nconjoară
Lumina versului, pentru nemurire
Astăzi, cuvintele sunt
boabele de rouă
Strălucesc sub razele de soare
Pe tainice petale ale lumii.

poezie de Maria Ciobotariu (8 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că Tu eşti Lumina

În pustiul vieţii, când am rătăcit,
M-ai ajutat, Doamne, şi mi-am revenit.
Mi-ai arătat calea, care-i de urmat,
Cu iubire, Doamne, m-ai înconjurat.

Cum să trăiesc viaţa, Tu m-ai învăţat.
De răul din lume, Tu m-ai apărat.
De-atunci, cu credinţă, te slujesc mereu,
Că Tu eşti Lumina, Tu eşti Tatăl meu.

poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa

Bună dimineaţa.... iubire,
Visele ni-se scaldă-n destin,
Răsăritu-i în haine de mire
Tu pe buze ai rouă, divin.

Dimineaţa iubito... e bună,
Liniştită şi plină de flori,
Din petale voi face cunună
Şi cămaşă... din sărutări.

Bună dimineaţa... cu soare
Şi cu patima nopţii.... în noi,
Ca o dulce şi vie chemare
A iubirii-mpărţite... la doi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-ai iubi

[Muguri îmblânziţi]

Dacă m-ai iubi
Aş putea să las cafeaua să dea în foc dimineaţa,
Nu l-aş înjura pe şoferul care mi-a stropit rochia nouă
Aş decoji cu răbdare portocalele cu coajă tare.
Dacă m-ai iubi
Aş avea grijă de mine
Mi-aş întinde pe piele tinctură de miere
Mi-aş pune apă de vie
În ochi.
Să te văd mai bine,
Să te văd. Mai bine...
M-ai iubi...
Mi-aş pune pe tavan stele fluorescente
Aş asculta sonate pe urme de comete
Luni pline, nu mi-ar fi străine.
Caii ar alerga prin mine, cu salbe de flori sângerii
La gât. Mi-aş vedea părul crescând
În rădăcini. Sevă mi-aş trage din spini,
Altceva n-aş vrea decât gura ta
Dacă m-ai iubi... aş face o cafea
Şi dacă întâmplător s-ar înfoia şi s-ar vărsa
Pe aragazul proaspăt curăţat
Chiar şi aşa tot n-ar fi enervant
Mi-aş împleti duminica de stat în pat
C-un braţ de frunze-n rouă
Ni s-ar părea doar nouă
Că oamenii au pleoape-libelulă
Stând gură lângă gură absurd
Şi neştiind ce-nseamnă un sărut.
Dacă m-ai iubi...

poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă-n dor

Port iubirea printre stele
Înspre-o inimă iubită,
Sufletul de patimi grele,
Plânge-n lacrima grăbită.

Dragostea... mă-ncolăceşte
În petale reci de floare
Şi-n bujorul ce-nroşeşte
Buze dulci, c-o sărutare.

Şi în dar, iubire, iată,
Pică flori de liliac
Peste trup nebun de fată,
Ce m-aşteaptă lângă lac.

Printre vise, clipa trece
Ca o vrajă-nlănţuită,
De cristal e ochiul rece,
Mereu, liniştea-i grăbită.

Du-mă-n dor, acum, iubire
Şi prin iarba-nrourată,
M-ai legat cu mii de fire,
Eşti a mea, iubito, toată.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă cel ce sunt

Iubire... m-ai lăsat năuc,
De unde vin? Unde mă duc?
Şi câte flori să-ţi mai ofer?
Ca să te am? Ca să mai sper?

Iubire... te respir încet,
Te plâng cu lacrimi de poet,
Mi te doresc, mi te alung,
Alerg... la tine să ajung

Iubire, fir-ai tu să fii!
Te fac buchet în poezii,
Le leg cu dragoste, mănunchi,
Îmi eşti alean, îmi eşti şi junghi

Iubire, fără tine mor,
Devin un pământean, nu zbor,
Îmi pierd şi aripi, pierd şi vis,
Căzând etern din paradis

Iubire, stai la pieptul meu,
Eu lângă tine devin zeu,
Şi nu în cer, nici pe pământ,
Iubire... fă-mă cel ce sunt!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschidere

Fii tu un ocean de iubire!
lasă-ţi valurile să se izbească de
conştiinţa mea;
lasă-mă pe mine să fiu un catarg
neclintit în apa vie.

Fii tu ca o floare!
lasă-mă pe mine să fiu
ţărână udă ce te cuprinde
şi prinde viaţă
când vei înflori şi tu.

Fii tu ca un gând de vară!
lasă-mă pe mine
să fiu gânditorul
ce-şi pierde raţionalul
când pătrunzi în conştiinţa mea.

Nu îţi fie teamă
de tăcerea oceanului;
căci tăcerea complementează
glasul tău ce îl iubesc
şi îl ridică mai sus decât un catarg.

Nu îţi fie teamă de distanţa
dintre pământ şi-o floare,
căci şi florile îşi revărsa iubirea
prin petale asupra ţărânei
în semn de mulţumire.

Nu îţi fie teamă de vânturile
aprige ce te împiedică s-ajungi la mine;
gândurile ne-aduc doar moartea,
iar tăcerea minţii întru iubire
ne va aduce salvarea.

Eu te voi aştepta întru iubire.

poezie de Alexandru-Spiridon Voicilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zorii ne vor risipi

În timp ce ne mâncam amândoi zilele
m-am înecat subit cu un miez de noapte,
încât am simţit gustul intunecat al morţii.
Tu te-ai speriat şi m-ai strâns tare în braţe,
până când am revenit în mine insumi.

Năpădiţi de atâta iubire cultivată împreună,
ne dezbrăcăm de trupurile uzate de viaţă
şi ne spălăm amintirile în aceleaşi vise,
adormind adânc cufundaţi unul în altul,
până dimineaţa, când zorii ne vor risipi.

poezie de David Daniel Adam (28 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multicolori-stropi de iubire

Cât
de mare-i Universul
poeziei
al iubirii
ce-ţi reglează
şi azi mersul
în izvorul
bucuriei

clipele
aleargă-n cor
ca şi mugurii
pe ape
un izvor
după izvor
creind noi
cărări ciudate

sens şi drum
atâta grijă
înspre alte galaxii
ne iau ochii
şi acum
antrenaţi
spre veşnicii

flori
şi ape
căi lumină
aixberguri printre stele
pe când
stropii sunt aproape
de iubire
pentru ele

de dor plini
şi călători
de pe degete
sar ochii
peste stropi muticolori
de iubire
să te apropii

poezie de Ioan Daniel Bălan (15 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrierea din adânc

Ai lăsat să cadă pe destinul meu
Clipe de lumină, ani de încântare,
Visuri printre care mi-ai făcut cărare
Şi m-ai dus cu tine-n ţărmul elizeu.

Mâna ta-mi presară paşii-ntr-o grădină
Unde-n iarba verde se ascund petale
Cu aroma fină-a gândurilor tale,
Calde, neatinse de păcat sau vină.

Îţi urmez cărarea, drumul în destin
Şi îţi simt, în mine, răsuflarea vie
Care mă atrage, care mă îmbie
Să-ţi aşez pe mână ultimul suspin.

De va fi acela pentru tine greu,
Iartă-mă, iubito, altfel nu pot fi,
Căci n-a fost o clipă, nu a fost o zi
Scrisă fără tine în adâncul meu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa repede îmi curge

Doamne,
Viaţa repede îmi curge.
Şi mă-întreb, unde se duce?
Că de-ar curge încetişor,
Precum apa de izvor,
Limpede, cristal de munte,
Nu mi-ar mai lăsa pe frunte
Brazdele-atât de adânci,
Parcă-s crăpături în stânci.
Îmi curge viaţa ca lava
Izbucnită din vulcan.
Îmi întinde mie tava
Să-îmbătrânesc an de an.
Doamne,
Lasă-mă aşa cum sunt.
Mai am de împlinit ceva.
Cât mai calc acest pământ,
Să las semne-n urma mea.
Două flori am de crescut.
Frumoase ca două stele.
Le iubesc atât de mult.
Sunt lumina vieţii mele.
Cu mine dacă eşti bun,
La picioare am să-ţi pun
Sufletul, ce Tu mi-ai dat
La-început, când m-ai creat.
Viaţa vreau să curgă lin
Şi fetele să-mi trăiască.
Să aibă un cer senin,
Tot ce-i frumos, să iubească.

poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funeralii pentru flori

Ea a spus, "... pot avea oricât de multe flori doreşte scumpa
mea inimioară şi de orice culoare, desigur..."

Ea iubeşte florile
o mulţime de flori
flori parfumate
ale frumuseţii şi-ale culorii
mănunchiuri de flori
proaspăt tăiate şi aranjate
să sugereze simbolic
că ea a fost întotdeauna
înzestrată pentru iubire
le păstrează aproape de ea
ele-i acoperă patul
pe care stă culcată...

atât de multe flori
flori parfumate
care să ascundă miasmele
unui suflet mucegăit
şi muribund...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

m-ai primit la sân de-atâtea ori

de câte ori aripile de vis

dumnezăieşte, fato, le-am deschis

cu cei mai puri şi dezinvolţi fiori.

m-ai plimbat plutind până la sori

din galaxii întunecate, de jais,

pe unde-i mort cuvântul: interzis;

la rădăcina variii splendori...

nicio teamă nu m-ar fi rănit,

sărutam din fugă depărtarea

şi treceam ca lancea prin granit;

dar mi-ai ros din inimă, ca sarea...

m-ai primit, dar nu m-ai mai primi;

doar din fiorul mamei de-aş veni!

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Nicolae Vaduva
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am vindecat

Îţi spun cu durere in suflet
Ce-a fost real rămas doar vis
E ziua in care m-ai dezamăgit
S-a scuturat o lacrimă din iris

Ai daramat ce am construit
Iubirea tu ai dat o la o parte
Tu ai uitat tot ce-am vorbit
În iubire ta să ai dreptate

O liniste cu vorbe frumoase
Tu n-ai crezut tot ce ai spus
Si m-ai făcut să uit de mine
Nepăsarea ta iubire a răpus

Acum tu râzi te joci cu vorbe
Si sufletul tu mi-ai marcat
Jocuri false orizonturi slabe
Iubire de tine m-am vindecat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am vindecat

Îţi spun cu durere în suflet
Ce a fost real, a rămas doar vis
E ziua în care m-ai dezamăgit
S-a scuturat o lacrimă din iris

Ai dărâmat ce-am construit
Iubirea tu ai dat-o la o parte
Tu ai uitat tot ce am vorbit
În iubire ta să ai dreptate

O linişte cu vorbe frumoase
Tu n-ai crezut tot ce ai spus
Şi m-ai făcut să uit de mine
Nepăsarea ta iubire a răpus

Acum tu râzi, te joci cu vorbe
Şi sufletul tu mi-ai marcat
Jocuri false, orizonturi slabe
Iubire, de tine m-am vindecat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrimă m-ai plămădit

(Cameliei Rogojinaru)

Din lacrimă m-ai plămădit, mamă,
Fiindcă fecior ţi-ai fi dorit, mamă.
Tu n-ai ştiut, când am să cresc,
Iubire c-am să-ţi dăruiesc, mamă.

În leagăn mi-ai pus busuioc, mamă,
În viaţa eu să am noroc, mamă.
Ştiai cât suferă o fată
De n-are noroc de la soartă, mamă.

Mi-ai pus arnici cules din ie, mamă
Şi-n păr floare de păpădie, mamă
În leagăn, mamă mi-ai cântat,
De tine, mamă, m-ai legat, mamă.

În cântul meu ţi-aduc cinstire, mamă,
Căci mi-ai dat viaţă şi iubire, mamă.
M-ai legănat cu drag şi dor,
Iar azi îţi sunt de ajutor, mamă.

Măicuţă, mâna îţi sărut, mamă,
Şi pentru tine îngenunchi la icoană.
Îţi dăruiesc inima mea,
Măicuţă bună, mama mea, mamă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe patul cu flori albe

Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe faţa ta şi fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranţe cu tine aş zbura
într-un vis de iarnă de te-aş atinge
pe patul cu flori albe aş dormi o viaţă
şi deodată din vis aş vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aştept să mă priveşti
şi faţa să-ţi fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viaţa ta tu mă primeşti
fără a şti de mine să-mi dăruieşti iubire.

poezie de Eugenia Calancea (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prea multă iubire pentru tine

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aştern pe panză splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei din mine.

De-aş fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aş compune o măreaţă simfonie;
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul şi glasul mi-ar fi in armonie.

Dar şi sculptor de-aş fi, ce mult eu aş sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine
Ci chiar şi Everestul, eu, l-aş modela,
Cu statornica-mi iubire pentru tine,

In dorul dupa tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Imi simt inima ca o călimară-n piept
O, de-aş găsi talent de scriitor în mine!

Anul 2000 Cluj-Napca

poezie de Sergiu Mănuş (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!