Laudă brumărie

Brumărel a trecut iute,
Alergând prin calendar,
Şi-a venit de pe la munte
Veştejitul de Brumar.

Pe maşini, pe bănci, pe case
S-a depus o brumă groasă,
Deşi zilele-s frumoase
Toamna este friguroasă.

Stau şi beau o ţuică fiartă
Cu reflexe aurii
Distilată fin, cu artă,
Doar din prune brumării.

Mintea în trecut colindă
Şi-aş vrea tânăr să mai fiu,
Dar mă uit într-o oglindă
Şi-mi văd părul brumăriu.

Fuge timpul cu tot zelul
Nu poţi să îi pui hotar,
Căci am fost ca Brumărelul
Şi acum sunt ca Brumar.

Şi nu ştiu unde se duce,
Dar un lucru-i stabilit
Că sunt bun ca vinul dulce
Care încet s-a învechit.

poezie de Octavian Cocoş (26 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la două lumi

Privesc în ceaţă
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur şi văd balanţa
Dintre tristeţe şi fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Şi văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deşi, poate, destinul şi-a dorit...
În jurul meu negura se înteţeşte,
Acum este de netrecut.

Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.

Şi ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin

Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiţi în ceaţă?

Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit şi în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.

Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aş duce – e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?

Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură şi răcoare
E prezent şi e trecut
E un univers comun.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Ne-am cam trecut, căci timpul a zburat,
Cu cântec trist sau dulce, râs, oftat...
Şi tinereţea noastră a dispărut,
Şi tot ce-a fost, acum s-a terminat.
Oricât am vrea s-avem ce am avut,
Acum ne-am cam trecut.

Ca ceaţa ce prin ramuri stă fâşii,
Ca valurile mării mii şi mii,
Ca tot ce piere, bun la început,
Prea repede sfârşitul va veni.
Dar orice am trăit şi am făcut,
Acum ne-am cam trecut.

poezie de Kevin N. Roberts, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acum

ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aştep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit să-ţi fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puţin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trecut

de miezul nopţii şi eu
stau în pat şi număr oile
una e al vecinului de la doi
doi pentru cealaltă femeie
am terminat încet oile din judeţ
trec la prune sau
sau
sau la florile de prun
noaptea trece de jumătate
beau un ţoi de ţuică
făcută din prunul de unde
număr florile
nu-mi ajung copacii din livada hajinului
damigeana se goleşte până la ziuă
prostul are grija oilor mele
numărate de două ori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă, iubito

Ascultă, iubito, cum ploaia ne bate-n fereastră
Hai vino aproape că noaptea aceasta-i a noastră
Să nu spui nimic, tot ce vreau e să fii lângă mine
În clipele-acestea am mare nevoie de tine.

Am inima tristă şi-mi plânge ca ploaia de-afară
Aş vrea să mă culc însă mintea grăbită îmi zboară
Spre un vis neplăcut şi ciudat care m-a chinuit
Că într-o zi mohorâtă de toamnă noi ne-am despărţit.

Hai lângă mine şi fă-mă să uit de visul hain
Să-ţi simt iar trupul tânăr şi părul tău mândru şi fin
Dă-mi să beau, să mă-mbăt de vinul cel dulce-al iubirii
Că mi-e silă de cupa amară a despărţirii.

Sărută-mă tandru, pe frunte, pe ochi şi pe gură
Vreau ca inima să se umple de dor şi căldură,
Însă tu nu te mişti, trupul tău parcă e împietrit
Mă întorc, te privesc şi-mi dau seama că ai adormit.

poezie de Octavian Cocoş (5 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tur-retur

Să merg în pace? Da, când voi pleca!
Dar nu e nicio grabă, nu-i aşa?
Mai am şi răsărituri de văzut,
Şi mări, chiar şi oceane, de trecut,

Mai am atâţia trandafiri de dat
Şi-atâtea suflete de alintat,
Mai am şi visuri, multe, de-mplinit
Acum şi mâine sau... prin infinit.

Cu ce a fost, acum sunt împăcat,
Iar ce va fi... nu ştiu, căci n-am aflat
Nimic prea sigur. Nici nu mă omor,
Când ştiu că sufletu'-i nemuritor.

De ce mi-aş face griji, sau geamantan,
Când ştiu că pe acolo-i tot ce am?
De ce aş plânge pentru-o viaţă, doar,
Când alta mă aşteaptă la hotar?

Aşa că, dragii mei, plec doar puţin
Deşi eu aş mai sta, de n-ar fi chin
Nu pentru mine, pentru cei din jur.
Doar toţi avem biletul... tur-retur!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

6 de Cupe (Sonet Tarot)

Trecutul îţi aduce bucurie
Revezi prieteni dragi sau cunoştinţe
Care te-ajută, chiar fără să ştie,
Să îţi îndeplineşti nişte dorinţe.
Şi unele proiecte începute
Acum mult timp şi nefinalizate
Renasc şi sunt de toţi recunoscute,
Dând roade mult dorite peste noapte.
Dar dacă gândul tău se cantonează
Doar în trecut, e o calamitate
Prezentul este timpul ce contează,
Să reînvii trecutul nu se poate.

Ia din trecut doar ce te propulsează,
Iar ce te trage-n jos, abandonează.

sonet de Octavian Cocoş (24 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

La bodegi, terase, cârciumi,
Pe căldură sau răcoare,
Unii beau de bucurie,
Alţii beau de supărare.
Unii au rachiu pe masă,
Ţuică, bere şi cu vin,
Alţii whiskey, coniac, vodcă,
Şi, mai rar, câte un gin.
În această bucurie
Şi tristeţe generală
Sunt puţini aceia care
Beau doar apă minerală.
Ei nu sunt nici trişti, nici veseli,
Dar se-amuză câteodată
Când văd că la altă masă
Se bea numai apă plată.

poezie de Octavian Cocoş (4 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fluture divin

Sunt un fluture venit din amintire,
De undeva unde cu greu poţi să ajungi,
Trecând de munţi şi stânci de gânduri.

Dar dacă eşti într-o ureche,
De eşti căit şi hotărât,
Pornit-ai tu-ntra-acolo,
Şi-oricât de mohorât şi-urât o fi acolo,
Să nu te-opreşti, să nu faci cale-ntoarsă,
Căci n-ai să mă găseşti, n-am să mai fiu acasă.

Dar eu sunt fluture, venit din amintire,
Un loc spre care tu acum porneşti,
Cu pas de fier.
Să nu stai să te gândeşti
La ce te-aşteaptă,
Ci mergi rapid, dar totuşi mai încet puţin,
Că nu te-alergă nimeni, nu tre' să te grăbeşti.

Tu ai să treci prin foc şi apă,
De ai curajul să le-nfrunţi.
Şi ai să mergi prin alb şi negru,
Te rog să nu te-ncrunţi,
Căci dacă nu-nţelegi ce-ţi spun,
Am să-ţi explic pe scurt:
Toate astea în mintea ta s-au petrecut.

Poţi tu să crezi aşa ceva?
Că locul unde-ai fost, şi eşti acum, şi eşti în fiecare zi
Nu e decât o minte, una din milioane, mii şi mii?

Şi asta dovedeşte ce uimitor e omul
Prin natura sa, prin totul
Ce-l creează.
Şi cel ce l-a făcut, acela este Dumnezeu.

Căci omul e-o creaţie divină,
Exact ca cel ce a creat-o,
Şi totuşi, mulţi nu preţuiesc
Că Dumnezeu ne-a dat-o.

poezie de Luca Gudină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret într-o oglindă falsă

Pe chipul tău blajin, iubito
Se-aştern nemărginite vise
Cuvintele rămân nezise,
Şi gândurile stau neatinse.

Nu cred ca pot sa chem uitarea
Sub mine zace gândul călător
Sub palma dreaptă, nepăsarea
Sub stânga doar frânturi de dor.

Trag speriat de prin sertar condeiul,
Şi apăsat de neputinţă,
Îţi scriu, ca nu cunosc temeiul
Şi sunt firav în necredinţă.

Nu uit nimic, căci nu pot a uita perfectul
Nici simplu, nici compus de-ar fi să fie
Nu-mi pasa ca-i neacordat subiectul
Şi predicatul, doar o pata pe hârtie.

De-ar fi să cadă în păcat suflarea
Acelor ce nu au vreo lege,
Atunci sa fie dulce, sarea
Şi vinul mintea să dezlege.

Căci sunt legate toate câte,
Rămân pustii şi neacordate,
Precum vreo trei viori cam hâtre,
Ce ştiu să cânte numai şoapte.

Şi eu acum, la un final de carte
Îţi spun cu vorbă apăsată,
Ca visele îmi sunt deşarte,
Atât cât gândul nu ţi-e faptă...

poezie de George Sciotnic (21 decembrie 2018)
Adăugat de George Sciotnic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tânăr, Doamnă

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară şi toamnă

A plecat vara plângând,
a venit toamna dansând.
Au gust zilele de vară,
aur au cele de toamnă.
August a fost foc şi jar,
toamna este de brumar.
Vara, anotimp fierbinte,
a plecat cu gust amar.
Toamna, harnică, cuminte,
strânge roade în hambar.

poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E miez de toamnă

E miez de toamnă în calendar,
Fierbe vinul în butoaie.
Şi din cer iar şi iar
Cad stropi reci mărunţi de ploaie.

E miez de toamnă în calendar.
Şi vântul bate ba mai încet, ba mai tare
Cad frunzele de pe copaci,
Cum se rup filele din calendare.

E miez de toamnă în calendar,
Dar se mai aud cum păsările cântă
Şi crizantemele au înflorit iar,
Toamna seamănă cu o mamă blândă.

E miez de toamnă în calendar
Şi fierbe vinul în butoaie.
Pentru fiecare gospodar,
Toamna este o bucurie mare!

poezie de Vladimir Potlog (4 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foşti

El vede cu uimire
Că chipul cunoscut
E doar o amintire,
O fostă din trecut.

Cu ochii ca de gheaţă
Ea râde fără rost,
Ştiind că are-n faţă.
Un simplu om, un fost.

Iubiţii se mai ceartă
Când inimile-s reci,
Dar sunt legaţi de soartă,
Căci vor fi foşti pe veci.

poezie de Octavian Cocoş (11 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut un an din viaţa mea

Am îmbătrânit măicuţă
Si-n curând la tine vin
Anii-mi sunt într-o căruţă
Care-mi lasă doar suspin

Şi nu-nţeleg bucuria
De-a mai aduna un an
În buchetul bătrâneţii
Când s-a dus clipa în van

Singurul motiv pe care
Sa il am, nu am putut,
N-a venit pe-a mea cărare
Şi copii nu am avut

Nu prea am fost fericită
Dar de viaţă-mi pare rău
Şi chiar de nu-i strălucită
Nu aş vrea să merg în hău

Însă timpul nu ma iartă
Clepsidra s-a cam golit
Deşi sufletul mă ceartă:
- Ce-i cu tine? Te-ai tâmpit?

Bucură-te cât poţi încă
De un zâmbet, de o floare
Şi fii tare ca o stâncă
Cât ai razele de soare!

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul

Din culmea unde, mai presus de nor,
Doar gheaţa îşi sculptează diamantul,
Te prăvăleai, gigantic clocotitor,
Cât zarea-ntins, haotic ca neantul.

În jurul tău, frânturi de stîncă, lut,
Cadavre ale florei uriaşe,
Monumentau un nenturnat trecut...
Şi nicăieri, în goana pătimaşe,

Reflux liniştit nu locuia
Cu lumea lui năvalnicele ape...
Dar anii au trecut... Din matca ta,
Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape.

Oglindă călătoare, cer mobil,
Te-ai încadrat într-o uşoară spumă
Şi-ţi porţi acum cristalul tău steril
Spre-a mărilor îndepărtată brumă.

Dar murmurul, acord eternizat,
Neîncetat mărirea ta o plânge;
Şi-ntregul tău trecut, pietrificat,
În unda potolită se răsfrânge.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut şi spadă

... nu există trecut, nu există trecut
doar memorie crudă
doar un spaţiu prezent în bucăţi desfăcut
de prezenţa mea nudă

nu există trecut, nu există trecut
doar un soi de samară
ce cândva am găsit, ce cândva am pierdut
cu tristeţe amară

nu există trecut, nu există trecut
numai clipe reale
ce mereu lapidar sunt plătite tribut
la nimicuri banale

nu există trecut, nu există trecut
doar abrupta cascadă
cea din care-am ieşit, cea în care căzut
mulţi ar vrea să mă vadă

nu există trecut, nu există trecut
doar ceva ce insistă
că în tot ce-am ales între lance şi scut
- viitorul persistă...

poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de Brumar

Păşeai felin pe sub lumini de lampadare,
Prin noaptea rece şi ceţoasă de Brumar,
De dragul tău înţepenea şi timpu-n secundare,
Extaziat, privindu-ţi mersul lin pe trotuar.

În calea ta se împrăştiau pâlpâitoare,
Lumini ce se scurgeau din felinare ‘nalte,
Covor de aur îţi aşternea toamna la picioare,
Iar vântul te-a cuprins, ca-n braţe să te salte.

În preajma ta se răvăşeau castanii,
Plouând în jurul tău culori de toamnă,
Şi-n zambetu-ţi suav se ofileau titanii,
Topindu-se-n nobleţea ta de doamnă.

poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren spre nicăieri

De plictiseală sau din nepăsare,
Nu e o scuză sau un vechi refren,
Aflându-mă într-o gară oarecare,
Mi-am luat bilet pentru-acest unic tren.

În el, sute de mii de personaje,
Plecate-acum în nemilos surghiun,
Cu dor în suflet, pline de bagaje,
Se luptă pentru-n loc ceva mai bun.

Ce freamăt, cât venin, ce încordare,
Ce urlete, ce plâns şi ce tam-tam,
Ce vorbe grele şi ce-ncăierare
Că fiecare vrea să stea la geam.

Stau şi privesc acest grotesc spectacol
De parcă sunt în lojă la balcon
Şi de-aş putea, aş face un miracol
Şi-aş dispărea în zare din vagon.

Aş vrea să ne oprim în prima gară
Şi să o luăm apoi în sens opus
S-ajungem unde-am fost întâia oară,
Însă biletul este numai dus.

Speranţa mea acum e doar în soartă
Şi-o rog în gând să schimbe vreun macaz,
Căci acest tren spre nicăieri ne poartă
Şi m-am urcat în el şi mi-e necaz.

poezie de Octavian Cocoş (2 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!