În adâncul ochilor îi pâlpâia focul unui altar ceresc.

Camelia Opriţa în Insula timpului
Adăugat de Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor este lumina

Un om care,
pentru a-şi spori averea,
loveşte marele altar al valorilor morale,
nu există apărare!

poezie de Camelia Opriţa din Poştaşul păpuşilor (decembrie 2012)
Adăugat de Jimmy Somerville - Citatepedia.Ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un secol pentru planeta noastră de la Tatăl Ceresc e echivalentul unei bătăi de aripi.

aforism de Camelia Opriţa din Zidul gândurilor (mai 2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceruri, ultimul cuvânt nu va fi cel al morţii, ci al Tatălui Ceresc. Mărturia Sa este Fiul, întruparea înţelepciunii absolute.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus, Fiul omului – credinţă sublimă în Tatăl Ceresc rămâne cea mai extraordinară fiinţă care a străbătut vreodată pământul.

aforism de Camelia Opriţa (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În adâncul ochilor

Avea în adâncul ochilor
o frumoasă barcă cu pânze,
vântul absenta
şi în barcă
era dragostea mea.

poezie clasică de Virgil Teodorescu din Cât vezi cu ochii (1983)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănel

Deşi amărât şi mic
Motănel e de revistă:
Face nazuri din nimic,
Suflă nasu' în batistă.

Merge chiar la vânătoare
După greierii de tuş,
Mai vânează câte-o floare
Cu lăbuţele de pluş.
camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa (iunie 2016)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunile anului

Treizeci de zile are Noiembrie,
cu Aprilie Iunie şi Septembrie.
De douăzeci şi opt avem doar una;
toate celelalte au treizeci şi unu (a).

Camelia Opriţa, din cartea pentru copii: Poveşti din călimară (Începutul), (2019)

poezie de Camelia Opriţa din Lumea Copiilor
Adăugat de Citatepedia.ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscolitorul dor

Mă răscoleşte acum un dor
Şi-n suflet îmi urlă focul iubirii,
Pe cerul azuriu nu e niciun nor
Să-mi picure-n adâncul firii.

Până şi tăcerea urlă-n mine,
Şi prinde rădăcini prin gând,
Dar inima-mi fuge către tine
Pe aripa unei adieri de vânt.

Şi se strecoară lin în noapte,
Se aşează pe păru-ţi argintiu,
Să te iubească iar în şoapte
Spulberându-ţi gândul pustiu.

Tu, uiţi, iubite, că timpul trece
Şi vine toamna, tu nu observi
Iar iubirea devine tot mai rece,
Nici frunzele nu vor mai fi verzi.

Vino, iubite, stinge focul iubirii,
Şi-alungă dorul din pieptul meu
Rupe tăcerea din adâncul firii,
Iubeşte-mă cum te iubesc şi eu.

poezie de Camelia Boţ (31 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea este dureroasă ca focul care distruge totul, însă viaţa în sine este o aşteptare continuă pe un peron numit speranţă.

Camelia Opriţa în WordPress.com
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremurile de azi oferă oamenilor reputaţii diferite: cel rău se laudă cu reputaţia unui om bun şi omul blând este acuzat de reputaţia unui criminal...

Camelia Opriţa în Jurnal
Adăugat de Ioan Ioant
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mai dificil să înţelegem lucrările naturii decât cele ale unui artist.

citat din Camelia Opriţa (9 martie 2017)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

În balonul de săpun

Am văzut aseară-n drum,
În balonul de săpun,
Lumea asta răsturnată,
Ţara norilor, bogată.

Şi-un dovleac aşa de mare,
Lucea ca un miez de soare
Că sărmanul meu bunic,
Să-l cuprindă pân' la spic
Făcu scară trei surcele
Să se caţăre pe ele.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din Cartea pentru Copii – Poveşti din Călimară, Revista Constelaţii Diamantine nr.6(118)2020
Adăugat de Ilaria D'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezistenţa şi existenţa unui popor se reflectă prin viaţa spirituală şi culturală a societăţii.

Camelia Opriţa în Să ai libertatea în mâinile tale (3 martie 2011)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele fericite din viaţa unui om pot fi numărate pe degetele de la mână. Restul sunt frământări.

aforism de Camelia Opriţa din Enigmele sufletului
Adăugat de IoanIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele fericite din viaţa unui om pot fi numărate pe degetele unei mâini. Restul sunt frământări.

Camelia Opriţa în Enigmele sufletului, Amanda Roşescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul încearcă să reţină câte ceva din lumină; explorează lumea în adâncul ei, minutarele invizibile ale timpului, oceanul unde valurile se mistuie unele pe altele în cearcănele pământului. Câteodată îşi opreşte visul din zbor şi coboară cu aripile neputincioase, adâncindu-şi unghiile în cruzimea efemerului...

Camelia Opriţa în Cicluri de viaţă (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este soarele tău spiritual atâta vreme cât existenţa ta are vigoarea de a risipi norii negri cu puterea unui cer.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme ai bani, nu ai nevoie de lume: lumea are nevoie de tine. Dar în lumea asta sunt şi oameni care nu se măsoară cu bani. Ei reprezintă adevărata lume de care ai nevoie atunci când ţi se clatină pământul de sub picioare.

camelia opriţa

Camelia Opriţa în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica soarelui cea mică

Într-un cuib de levănţică
Rânduieşte licurici,
Cozi de stele cu panglici
Fiica soarelui cea mică.

A plouat un ceas sau două
Şi-n condeiul ei de foc
Ard trei stele la un loc
Pe un curcubeu de rouă.

Cântă-n flori de pepeni graşi
Mai ceva ca un voinic,
Spală-n rouă un ilic
Mărunţelul greieraş.

camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa (august 2017)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăbuşul de cerneală

Din bătrâna călimară,
Cărăbuşul de cerneală
Ieşi din caligrafie
Să-şi facă tipografie.

Se pudră cu praf de stea,
Şi de-ndată se avântă
Vrând să spună că-i din lumea
Celor care nu cuvântă.

Gâsculiţa cea bălaie
Îşi croi de dimineaţă
Cizmuliţe verzi de paie,
Şi plecă grăbită-n piaţă.

Soarele dintr-o vitrină
Îşi luă umbrelă fină.
Moara vru să o umbrească
Pâinea să se rumenească.

camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com poezii pentru copii
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!