Optimism

Dacă luna s-ar topi sub soare
Și noapte n-ar mai fi pe-acest pământ...
Cu siguranță aș găsi răcoare
Și-un pic de întuneric... în mormânt...

poezie de (19 octombrie 2020)
Adăugat de Suflețel și atât..Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Gheorghe Mihail

Fără soare, luna n-ar putea fi atât de grozavă, dacă n-ar fi ridicată în slăvi.

aforism de
Adăugat de Petrescu ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Branislav Crncevic

Azi Galilei n-ar mai fi condamnat pentru că Pământul se rotește, dar cu siguranță s-ar găsi un alt motiv.

aforism de , traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în sârbă.
Marius Robu

Tu ești o soare

Ești atât de sclipitoare,
Încât mintea mea orbește
Când la tine se gândește,
Ca un ochi privind un soare.

Ești atât de orbitoare,
Încât, dacă n-ar fi soare,
I-ai fi înlocuitoare
Și n-ar fi nicio schimbare

Pentru lume. Pentru mine
Ar fi, soare, mult mai bine.

poezie de (10 mai 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Comunicat

Particula, ar fi unicat; o suferință, doar plictisitoare,
De singurătate. N-ar fi nicio plăcere încântătoare.
Doar nulitate intrinsecă, că n-ar mai fi dezvăluire...
Nici nu s-ar ști, cunoaște... nu ar fi nicio făptuire.

Căci n-ar fi fapte, că" făcut" oricum, el, nu s-ar ști;
Nici amintiri, nici gânduri, vise nu s-ar povesti.
Nici scris n-ar fi fost, poate nici mimică, cuvânt...
Căci nimeni n-ar citi... nu s-ar săpa niciun mormânt...

... Că n-ar fi cin' să sape, nici bocete n-ar fi.
În fapt, nici n-ar fi "este", că nu ar fi copii!
N-am bea de fericire și n-am ști de frumos...
Că n-am cunoaște pe-altul, guri n-ar fi de folos!

Cât crunt de adevăr este în "împreună"
Din mulți egali, ce fac un tot divers să spună,
Să cânte, să aplaude, să plângă, să se ia de mână...
Ce minunat că din comunicat trăim!... Ne împletim, cunună!

poezie de (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea,
Într-o noapte întunecoasă,
Eu m-aș preface într-o stea,
Zeița mea frumoasă.

Dacă tu ai dispărea,
Într-un miez de toamnă,
Eu m-aș preface în strop de ploaie,
Tandra și blânda mea doamnă.

Dacă tu ai dispărea
De pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.

De dorul tău eu m-aș topi
Și m-aș preface în floare,
Lângă tine atunci eu m-aș simți
Raza ta de soare.

Căci tu ești tot ce am mai sfânt,
Ești ca o lumânare
Ce arde veșnic pe pământ,
Dragostea mea cea mare.

poezie de (18 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dacă s-ar vinde moartea...

Dacă s-ar vinde moartea la liber ca făina
S-ar așeza la coadă ciorchini sinucigașii
Ca-n zilele în care patronii dau chenzina
Înnebunind de-a dreptul, de drag, prăvăliașii

S-ar duce vestea-n sârme de telegraf, în plicuri,
Din gură-n gură, -n goarne, în portavoci stridente
Gazetele n-ar scrie și altceva, ce dricuri
Ar meșteri rotarii ciuciți sub sentimente

Groparii ar da orții să-și cumpere cazmale
Și târnăcoape scumpe aduse pe galere
Din țări închipuite alături de pocale,
Bijuterii din aur, turcoaze, rom, himere

Un cimitir pământul s-ar face peste noapte
Și cerul s-ar preface tot în pământ, copacii
Ar crește cruci cu frunze, la nord de miazănoapte
În loc de lună plină ar râde vârcolacii

Așa că dă-o, Doamne, ca-n vremuri de restriște,
Mai bine pe cartelă, s-apuce fiecare
Și să rămână veacul ce vine o miriște
Care visează leșuri, o mută așteptare...

poezie de din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Augustin NicolaeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Livrescu" de Mihail Soare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 15.99 lei.
Valeriu Butulescu

Pepelea: A fost odată ca niciodată. Că dacă n-ar fi, nu s-ar mai bârfi. A fost un Făt-Frumos, atât de strălucitor, încât la soare te puteai uita, dar la dânsul, numai cu ochelari de soare. În toată tinerețea sa, Făt-Frumos n-a făcut altceva decât să alerge după zmei și balauri.

replica de început din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de (1999)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton comic

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

De n-ar fi

De n-ar fi pasăre în zbor,
ce s-ar face Universul?
De n-ar fi omul trecător,
cine ar da lumii mersul?
De n-ar fi iarba să crească,
ca-n pustiu ar bate vântul.
De n-ar fi flori să înflorească.
cine-ar parfuma pământul?
De n-ar fi pomi să înfrunzească
ce s-ar face atmosfera?
Cine să o primenească
și-n văzduh, dar și pe Tera?
De n-ar fi apă în izvoare,
cine ar uda pământul?
De n-am avea zile cu soare,
cine-ar mai slăvi pe Sfântul?
De n-ar trece-n zbor cocoare,
cine-ar survola văzduhul?
Cine-ar crede în înălțare,
atunci când își dă tot duhul?
De n-ar fi pasăre în zbor,
de n-ar fi omul trecător,
de n-ar fi iarba ca să crească,
de n-ar fi flori să înflorească,
de n-ar fi pomi să înfrunzească,
de n-ar fi zilele cu soare,
Ce s-ar face Universul?
Cime ar da lumii mersul?
OMUL.
Omul este cel ce crede,
TIMPUL este cel ce-așterne,
calea către existență
și credința-n Providență.
OMUL supune natura,
cucerește alte spații.
Cu iubire stinge ura
pentru multe generații.

poezie de (mai 2021)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Încă o zi...

Miros de plută îmbibată-n vin,
Și-un timp anost cu iz de rătăcire...
Să simți ca mierea gustul de pelin
Și într-un nor să vezi doar strălucire...

poezie de (18 octombrie 2020)
Adăugat de Suflețel și atât..Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Epitaful prețului

Pe-acest mormânt de s-ar putea
Să pui, nu te sfii, amice,
O lespede, din cea mai grea,
Că nu-i exclus să se ridice.

epitaf epigramatic de (2011)
Adăugat de Mihai EnachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

De-ai fi...

De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita cum mă orbitezi
Zi și noapte, aproape la nesfârșit,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un om
Să umble pe scoarța ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă ești chiar așa de frumoasă
Cum pari de la distanță.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita la tine prin ochelari fumurii,
Și te-aș orbita câte zile și nopți oi avea,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca și atmosfera ta,
Dar om nu ți-aș trimite
Să vadă cât de frumoasă ești,
Căci s-ar topi de tot
Și ar muri, frumoasa mea,
Așa să știi...

poezie de (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Plecarea

Îl voi deschide într-o zi, căci iată:
se-agită și se zbate și ar vrea
să-mi spună că-i doar suflet și-ar putea
să plece-n lumea lui de altădată.

Dar cum să plece când pe-acest pământ
în urmă ar lăsa atâta jale,
iar calea presărată cu petale
s-ar poticni în piatra de mormânt?

Cum ar putea s-ascundă în uitare
tot ce, timp de o viață, a creat
atât cât trupului de veghe-a stat?

Nu-i voi deschide. Liber la plecare
va fi când nu voi ști, căci eu i-am dat
doar trupul ce, o vreme,-a luminat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Minte-mă sincer...

Cerul e albastru că așa e și luna...
Adevărul există... trăiască minciuna!
Priveste-mă-n ochi și raspunde-mi pe dos:
Ai putea să mă-njuri... politicos?

poezie de
Adăugat de Suflețel și atât..Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Constat

Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici soarele n-ar răsări
Și macii roșii
Ca de foc,
S-ar apleca făr' de noroc
Spre arșița din solul rece
Ce a venit și nu mai trece..

Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici flori de dor n-ar înflori
Si crinii albi
Ca de rouă,
S-ar lipi duios
De-o umbră ascunsă migălos,
Într-un stejar ce-a inverzit sfios.

Dacă mâine nu ar mai fi
Și florile s-ar ofili...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Iubirile cu chipul sfânt

Mă voi topi în vechi cutume,
În oala de pământ a vieții,
Unde visăm la gura-i largă
Doar frumusețea tinereții.

Mă voi topi în osuarul
De sub orașele de cruci
Unde se-aude seara toaca
Și ziua, printre ramuri, cuci.

Mă voi topi într-o țărână
Din care, Doamne, am venit
Să dăinuiesc în raiul care
S-apropie de infinit.

Mă voi topi, te vei topi,
Iubirea mea, sânge din mine,
Noi niciodată n-om muri,
Ne vom uni în fericire,

Apoi ușor, în vechi cutume
Vom trece-n pumnul de pământ,
Să odihnim întru vecie
Iubirile cu chipul sfânt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Sămânță... de eternitate

De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de senili.

Nici paraziți n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminați, ingurgitați, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naștere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanț de specii, asigurându-și etern drum.

Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu să ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine să creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i ființă
Și minți s-ar pierde-n neștiut, de nu ne-am dezgoli... semință!

poezie de (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Pentru tine, România

Dacă toți protestatarii s-ar pleca în rugăciune,
N-ar mai fi atâta ură și ar fi vremuri mai bune.
Dacă toți ce urlă-n stradă, L-ar chema pe Dumnezeu,
N-ar mai fi o debandadă, n-ar mai fi atât de rău.

Dacă ar fi unitate și iubire pe pământ,
Ar fi mare părtășie în Hristos Domnul cel Sfânt.
Dacă nu ar mai fi ură, ar fi totul mai frumos,
Ar fi numai prietenie, prietenie în Hristos.

Din păcate nu-i așa, și e foarte dureros...
Oameni nu se iubesc și nu-L caută pe Hristos.
Este multă dușmănie și atâta propagandă...
Un popor dus în robie ce aleargă spre osândă.

Oameni buni, nu protestați, că nu rezolvați nimic!
Pe genunchi voi vă plecați și rugați-vă un pic!
Asta-i arma biruinței împotriva celui rău,
Pentru tine, România, azi, a vorbit Dumnezeu.

poezie de (3 februarie 2017)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diana Niță

Lunatic

E plină, e lună plină,
După perdeaua de nori se arată timidă,
Un astru celest, într-o lumina difuză,
O parte misterioasă, alta ascunsă.
Razele lunii îmi dezvăluie trupul,
Mă ating subtil, îmi golesc conținutul.
Soarele sărută zorile,
În timp ce, luna mângâie stelele.
După ce și-a jucat rolul,
La ceas de noapte,
Lasă luna să preia controlul.

Și privesc la luna-n semiumbră,
Atât de aproape și totuși atât de departe,
Mi se descoperă în faze,
E noapte senină.
E întuneric și eter,
E contemplare și mister,
Rotundă, semilună sau pătrar,
Un lunatic, mă declar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De n-ar fi

De n-ar fi gând
ascuns în vis,
îl implorând
real-promis,
ar fi deșart,
farmec în lipsă,
final din start,
soare-n eclipsă,
ar fi doar noapte,
n-ar fi țel,
n-ar mai fi șoapte...
De n-ar fi el,
n-ar fi nici ea,
ar fi un leș
iubirea, ea,
totu-am da greș...
n-ar fi simțiri.
De n-ar fi, fire,
n-ar fi iubiri
nici omenire!...

poezie de (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Întuneric în succes

Întuneric, înorat, o calmă noapte,
Nori luminați, arată ziua de departe,
Sunt plini de lumină, nu sunt goi,
La ei este soare, dar nu și la noi.

Drum de stele și becuri le zăresc,
Nu am cum vreodată să le deosebesc,
Sunt doar buline ce zac, luminate feeric,
Blajine și dulci, într-un misterios întuneric.

Și copacii fără frunze îmi sunt prieteni,
Uitații tei și părăsiții mesteceni,
Sunt doar tulpină uscată și lungi crengi,
Tăcute de fel, dar cu care te înțelegi.

Este surd totul, ca dup-o dinamită,
Ce liniște este într-o lume adormită,
Vântul mă lovește tăios ca realitate,
Neștiutor și firav la fel ca libertatea.

Și crengi cu umbre dansează jucăușe,
Stele și luna țin cerul sub cătușe,
Eu un simplu intrus, într-o lume de noapte,
Un corp ce cară doar vise abandonate.

Mă regăsesc aici în întuneric ca acasă,
Pustiu și rece, doar umbrele mă apasă,
Este doar noapte și doar singurătate,
Presărat cu întuneric, ca un eșec în spate.

poezie de din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook