Iluzia unui destin
când dimineața tresare
pare că este prea târziu
pentru iluzia unui destin
timpul a început deja să bată
nervos cu degetele în masă
visele par tot mai sinucigașe
și gropile tot mai comune
nopțile sunt în stare de veghe
zilele oamenilor se petrec
între dimineți precare
și seri tot mai sinistre
amintiri îndepărtate îmi sunt
tot mai aproape
viitorul
mă întreb cât poate fi
de departe
un zbor este incredibil de scurt
într-un haos perfect plauzibil
cerul mi se pare uneori o prăpastie
foarte albastră
alteori
o chemare întunecată
viața este doar o o teorie abstractă
iluzia unei mari iubiri
o îndrăzneală care frizează absurdul
între speranță
îndoială
și certitudinea
unui destin
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.