Zefirul mângâiat

de luna perfect galbenă
rotundă ca un ban
nu se mai vede-n apă
balta a secat de câteva zile
câţiva peşti au fost prinşi
de mâlul uscat acum
au rămas în cozi
gurile trag aer poluat
unii au fost ciuguliţi de păsări
alţii se zbat în papură
berzele s-au plictisit să-i culeagă
soarele îi stafidesc
broaştele se perpelesc pe şoseaua
care taie balta
sunt desfigurate de ciocurile ciocan
unele stau pe jumătate mâncate
pe jumătate uscate
capurile amputate de răpitori
picioarele smulse stau lângă burţile
larg căscate din care ies furnicile
taie şi cară
la muşuroiul care se mişcă permanent
bâtlani surprinşi de ultimele clipe
de viaţa de pescar
plini de gângănii negre
muştele zboară agresiv ca nişte avioane
negre de vânătoare
zefirul se clatină în stânga
şi-n dreapta parcă execută
un dans drăcesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot o jumătate

Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Ţărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!

Sunt tot ceea ce nu eşti; Evă, când îmi lipseşti.
Îmi lipseşti?

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii democraţiei

au mâncat secera şi acum trag
de ciocan cu mânie capitalistă
populaţia întinde tristeţea
pe străzile mizerabile pline
de jandarmi mascaţi
şi poliţişti cu melancolie de căţei
goarna funerară se aude-n oraşe
duc drepturile omului la crematoriu
din domicilii liliputane ies
semioamenii pe jumătate robotizaţi
mâncaţi din interior de îndoieli
şi gândacii nedigeraţi
unii stau cu storurile trase
întinşi pe mesele de disecţie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele amintiri sunt ca nişte morminte la căpătâiul cărora plângi până la neputinţă, iar unele visuri sunt ca nişte păsări care s-au pierdut în oceanul lacrimilor de lângă mormintele unde se zbat amintirile....

citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată

în nord pe coasta de vest
a finlandei cea cu oamenii blonzi
în ostrobotnia secolului 18
doi fraţi care o iubesc
pe aino cea blondă

a fost odată în nord
o tradiţie potrivit căreia
primul născut primeşte totul
iar restul descendenţilor
sunt de-a dreptul ghinionişti

dar legea a fost desconsiderată
în mai multe zone
şi bărbaţii apelează la cuţite
lama controlează totul
în nordul finlandei

lama cuţitului taie frate taie
sperie primarul şi notarul
îl taie pe taică-său îl taie
pentru a schimba testamentul
care nu-i lasă nimic

aino îl iubeşte pe matti
matti are un frate
şi esko foloseşte lama
cuţitul lui taie frate taie tatăl
undeva în nord se tăiau

seamănă cu un western
dar e în ostrobotnia
se bea vodcă şi puşcăria
e în mama siberie
nu în arizona sau connecticut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O jumătate de oră în care amândoi am înţeles puterea unei clipe: o clipă face cât o viaţă, o viaţă poate fi o clipă doar şi o viaţă se dărâmă într-o clipă. O jumătate de oră în care lumea a fost numai a noastră. O jumătate de oră în care, neîndrăznind să visăm de teama năruirii jumătăţii de oră, până la cenuşă, am ars amândoi. O jumătate de oră.

Daria Dalin în Lacrimile tulipanului
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot ceea ce nu eşti

Sunt jumătate dor, jumătate mă dor.
Sunt înger!?
Sunt jumătate ger, jumătate cancer.
Sunt Sânger!?
Sunt jumătate nor, jumătate ador.
Sunt zombi!?
Sunt jumătate cer, jumătate nu cer.
Ţărână!?

Sunt jumătate zor, jumătate chiar mor.
Sunt demon!?
Sunt jumătate foc, jumătate sub toc.
Sunt hormon!?
Sunt jumătate hor, jumătate amor.
Sunt ambii!?
Sunt jumătate stoc, jumătate batoc.
—Stăpână!
Sunt tot ceea ce nu eşti; Evă, când îmi lipseşti.
Îmi lipseşti!?

poezie de Roberto Kuzmanovic din Manuscris de poezii (2015)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul care merge

în mâini se uita la omul
care-şi taie venele felii
felii cu lama de bărbierit
s-a oprit de crescut
la paisprezece ani şi a început
să bea bere în biblioteca
lui taică-su care era frizer
striga morţii să-i facă un copil
la fel de nebun
vorbea vrute şi toate îl jenau
bancurile cu oamenii
de stânga îi aduceau scandal
uneori era salvat de femeia
cu cizme mari de cauciuc
a învăţat să se scarpine
cu picioarele şi multă lume
s-a zgâit la el
apoi s-au obişnuit şi cu asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni

care stau sau se mişcă
ca obiectele care stau sau se mişcă
peste miliarde de ani

oameni care vor fi obiecte (?!) o

biecte care vor fi
oamenii fără o de atunci
care stau sau doar stau

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar cred

în moş crăciun şi cei mai mici
şi neînsemnaţi copii
care stau cu butucul în braţe
sau se joacă cu o cutie de chibrituri
goală de beţele folosite
din sărăcia jenantă iese un deget
din perechea de tenişi legaţi
cu o sârmă ghimpată la capăt
spuneţi-mi cât o să mai aştepte?
spuneţi-mi când o să vină?
cea mai mică se joacă cu piciorul
drept pe care-l bagă-n gură
de foame ar mânca toată păpuşa
de lemn şi cârpă
dar n-o face pentru că iubeşte
păpuşa aia primită de la o doamnă
care mirosea a înger
stau strânşi în patul strâmt
de unde iese un arc ce-i în stare
să lovească sau să înţepe
au venit la bine pe lumea asta
şi-l aşteaptă pe moş crăciun
ochii sunt plini cu lacrimi ca nişte
pietre ude de la lapoviţă
focul mic de sub plita găurită
îi încălzeşte cât de cât
trebuia să-i scrie lui moş crăciun
dar nimeni nu a fost la şcoală
părăsesc baraca pentru joacă
şi cerşit pentru a mănca puţin
aşteaptă şi ei un cadou de câteva zile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De copil visam la flota mea

am sacrificat câteva caiete de matematică
dar balta a secat de atunci
au crescut câteva blocuri pe oceanul meu
apoi am lansat avioane cu fuselajul de dictando
dar sper să nu mai aterizeze niciodată
aeroporturile le-am pierdut la optsprezece ani
când am votat prima dată

încă mai ştiu să fac crucişătoare
cuirasate şi tot felul de monitoare
închizând ochii
văd speranţa cu toate pânzele sus
şi pe ismail
toate visele mele sunt caravele
fiecare ajunge fără escală în lumi noi nouţe
unde pot fi zeu pentru o zi
să fac trafic cu băştinaşii
să le ofer câteva iluzii
despre viaţa de dincolo de moarte

tot de copil nu ştiam unde începe realitatea
şi nici acum nu mă interesează
ce a fost fluturele înainte de a fi aşa frumos
şi oricum nu aveam nevoie de un titanic
ca să aflu cât de adâncă e deznădejdea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate eşti...

Eşti aşa frumoasă, cum îmi place mie
Jumătate eşti femeie, cealaltă poezie,
Jumătate o şterg, pe cealaltă o scriu,
Jumătate-mi eşti, cealaltă o să-ţi fiu.

Jumătate eşti vis, cealaltă doar gând
Jumătate o râd, pe cealaltă o plâng,
Jumătate o cert, pe cealaltă o doresc,
Jumătate o simt, pe cealaltă-o iubesc.

Jumătate-o compun, pe cealaltă o cânt,
Jumătate o am, pe cealaltă nicicând,
Jumătate o vreau, cealaltă mă vrea,
Jumătate sunt eu, cealaltă-i doar ea.

Jumătate-i poiană, cealaltă mi-e floare
Jumătate mi-e dor, cealaltă mă doare,
Jumătate eşti vin, pe cealaltă o beau,
Jumătate esti chin, cu cealaltă eu stau.

Jumătate mi-e soare, cealaltă e noapte,
Jumătate e mare, cealaltă doar şoapte,
Jumătate o cer si vreau să-mi fie mie,
Cealaltă mi-o dai, când jumate-o să fie.

poezie de Mihail Coandă (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

e vecina mea şi o îm
part cu alţi doi vecini
care locuiesc la etajul meu
care nu e chiar al meu
dacă nu stau singur a
colo cu vecina
o să-i ghicesc în palmă
s-o vrăjesc pe femeia care vorbeşte
cu mine şi cu alţii stă de vor
bă, mă enervează, mă face
să-i cumpăr flori şi s-o visez
şi-n seara asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul visa

că încă e tânăr şi doarme
într-un lagăr de prizonieri
sau într-o închisoare
totul e confuz
visul era cel mai real lucru
pe care bătrânul îl mai ştia
trecea pe lângă măslinii
cu frunze uscate se înălţau
de lângă trupurile puhave
de care se împiedicau
pe grohotiş şi rahatul de capră
uscat şi piese de artilerie
aruncate în dezordine alături
de tunarii sfârtecaţi în joacă
de destinul pe care îl jucase
la pariuri înainte de atac
toţi au mizat că vor muri
la amiază sau cel târziu
până diseară şi fiecare a pus
bănuţii în acel joc din visul lui
drumul era lung şi urca în munţi
mirosea a brad şi a cadavre
visul îl ducea într-o închisoare
cu oameni plini de ulceraţii
unii îşi mângâiau decoraţiile
aveau capul bandajat şi mâinile
cioplite din lut ars în tancuri
alţii priveau spre picioarele
care lipseau cu desăvârşire
toţi se îngrămădeau în visul lui
de tânăr care doarme în tranşee

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

pe malul apei, în briza timidă
cu aripile albe
întinse spre soarele blând
execută câţiva paşi de dans
două egrete elegante

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când democraţia taie picioarele scaunului pe care stau eu, nu mai e democraţie, ci dictatură.

perlă de Dan Iosif
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iritarea de dimineaţă

a început de duminică seară
când ochii s-au scărpinat
de ecranul televizorului larg
deschis la talk-show-uri căzute
pe capul omului iubitor de bârfă
care stă în noapte cu stelele
în geam şi şpriţul pe măsuţă
aciuat într-un cuib care va dispărea
în curând o să-i crească îndoiala
şi aerul rece cu dinţi de peşte
fierăstrău taie armonia interioară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am murit

pot să jur că stau la răcoare
hienele m-ar sfâşia când teii
ar fi în floare mă pipăi nedumerit
cu profane mâini de poet care urlă
la realitatea de plâns făcută în râs
întâmplător mă trag de părul uscat
duioşia iese din neuroni pe-afară
la şotron povesteşte seara bine
se pricepe să culeagă laurii

n-am murit pentru că nu trag
niciun folos mi-am zis că înţeleg
apoi am sărit toată noaptea sub cerul
senin sunam la uşa mea şi fugeam
fără să-mi deschid e tot ce reţin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

furnicile au ocupat
o jumătate de castel
şi şi-au construit cazemate
îndrumate de fantomele
care doreau să scape de gândaci

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simetrie

Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
V-arăt eu vouă! - mi-am zis -
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala...
Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri: Unul în dreapta. Altul la stânga.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!