Candori cărunte

Cine-ar fi zis că-i un simbol
sărutul tău strivit pe sânu-mi gol?
Că fac din şoapte calde, dicţionar,
iubitul meu, cu tâmple de cleştar?

Cine-ar fi zis că, timpul, poate ţese
mătăsuri grele, din crâmpeie-alese?
Când ploaia sfântă'n ultimul hotar,
cădea discret, pe-amarul din amar?

Cine-ar fi zis, concav şi-atemporal,
când trupurile ni-s amonte şi aval,
că-ntr-o beţie, de mişcări duioase,
vom fi doar sânge, clocot, coapse?

Cine-ar fi zis că-mi caut mântuire,
spovadă nudă'n, vatra-ţi, de iubire?
Când sub puterea lunii'n, dor tăcut,
eram mătănii, rupte-n aşternut?

Cine-ar fi zis: apus şi ploi şi toamnă
n-ar fi ştiut c-ambrozie înseamnă.
Şi-atâta importanţă are, cel şi cine,
reface templul trupurilor din ruine!

Cine-ar fi zis, c-ades, mă-ntreb
de ce-ntr-o urmă de sărut cochet,
înşirui frunze de amurg, apocromat,
într-un poem, de doruri blestemat?

Fragilitatea mea'n, şuviţe-albastre
a înflorit scântei sub mâini sihastre.
Şi-s luntre, ori de câte ori eşti punte,
îndrăgostită de candorile-ţi cărunte.

Cine-ar fi zis, dragostea mea,
că-n fruntea aşezată-n palma ta,
vor sta atâtea limpezi străluciri
lumină'n val şi voaluri de psaltiri?

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

De n-ar fi pasăre în zbor,
ce s-ar face Universul?
De n-ar fi omul trecător,
cine ar da lumii mersul?
De n-ar fi iarba să crească,
ca-n pustiu ar bate vântul.
De n-ar fi flori să înflorească.
cine-ar parfuma pământul?
De n-ar fi pomi să înfrunzească
ce s-ar face atmosfera?
Cine să o primenească
şi-n văzduh, dar şi pe Tera?
De n-ar fi apă în izvoare,
cine ar uda pământul?
De n-am avea zile cu soare,
cine-ar mai slăvi pe Sfântul?
De n-ar trece-n zbor cocoare,
cine-ar survola văzduhul?
Cine-ar crede în înălţare,
atunci când îşi dă tot duhul?
De n-ar fi pasăre în zbor,
de n-ar fi omul trecător,
de n-ar fi iarba ca să crească,
de n-ar fi flori să înflorească,
de n-ar fi pomi să înfrunzească,
de n-ar fi zilele cu soare,
Ce s-ar face Universul?
Cime ar da lumii mersul?
OMUL.
Omul este cel ce crede,
TIMPUL este cel ce-aşterne,
calea către existenţă
şi credinţa-n Providenţă.
OMUL supune natura,
cucereşte alte spaţii.
Cu iubire stinge ura
pentru multe generaţii.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şantier în lucru

Cine-ar fi crezut că în mijlocul pământului
o macara în spirală
a ridicat
înfurnicatele rădăcini copacilor?
Cine-ar fi bănuit că în mijlocul pumnului
din oase subţiri
omul şi-a construit schelele nebuniei
apoi cu palma întinsă
şi-a cerşit ochii de la pleoape
şi inima de la piept
şi mormântul de la muncitorul
de pe acea macara în spirală...
Cine?
Spune tu înfurnicatule!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i mai frumos pe lume

Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.
Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-ameninţe
Şi ce-ar putea să-ţi facă rău?

Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?

Când orbului îi eşti vedere
Şi şchiopului îi eşti picior
Când eşti orfanului părinte
Şi slabului ocrotitor.

Când ţi-e cuvântul tău ca roua
Când eşti ca ploaia aşteptat,
Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.

Atunci lumina ta va creşte
Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr
Şi-n vrednicie ai să-i vezi.

Atunci urcuşul vieţii tale
Va fi ca drumul cel uşor
Încununat cu bucurie
Spre-un drept şi singur viitor.

Atunci prin tine-nbogăţire
Mulţimi în veac te vor cinsti
Şi cine-ar ştii în veşnicie
Pe cât întins vei străluci!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-ar fi crezut?

Cine-ar fi crezut că, de la o zi la alta,
voi rămâne fără vechile, statornicele mele bijuterii,
lanţul acela întunecat de care spânzura
un ochi preţios,
brăţara aceea de seminţe,
inelul acela cu pasăre?

Goală şi săracă am rămas, Doamne,
furată şi batjocorită sunt.
Cine mă va mai împodobi de-acum înainte?
Nici ploaia, nici grâul,
nici marea nu mă va mai împodobi,
nici trista lumină de stea.

Oare eu am lăsat deschisă
cutia cea mare a lumii,
eu să fi fost păzitorul ei,
de nimeni numit, el însuşi neştiutor
de grandioasa-i misiune,
şi plătind acum, nevinovat,
cu tot ce-a avut?

poezie de Nina Cassian din colecţia Poezii pentru copii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Klinger: Cine-ar fi ştiut că puştiul are un tată?

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, MTTLC, An 2, gr. 6
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine

Cine-ar scoate-o lege nouă,
Ca bărbaţii s-aibă două,
Şi, când le-aş striga pe toate,
Să-mi răspundă: - Da,-mpărate!

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhitectura-n mişcare

Cine şi ce ar putea să oprească vreodată
Această arhitectură-n mişcare
Mereu renăscând şi murind,
Această mănăstire ce vine spre mine
Se-apropie, se umflă, şi creşte, şi iată,
Cu bolţi şi cupole de spumă
Ca nişte scufe-coroane atârnând,
Se-aruncă în aer, se-mprăştie lent, se prăvale,
Se destramă-ntr-un nor de meduze, şi alge, şi crabi
Şi se scurge-n pământ?

Cine-ar putea să încremenească odată
Mişcarea aceasta prea vie pentru a nu mai muri
Şi pentru a nu mai renaşte prea muritoare,
Cine-ar putea să strige valurilor “Staţi!”
Şi apelor să nu mai fie mare,
Şi-acestei mănăstiri mereu surpată
În sine însăşi ca într-un ecou
Să îi clocească stâlpii-osificaţi
În aerul făcut în juru-i ou?

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-ar putea trăi fără să uite? Dar cine poate să uite îndeajuns? Cenuşa amintirii zace în adâncul inimii fiecăruia. Numai atunci când nu mai ai pentru ce trăi, poţi fi liber!

Erich Maria Remarque în Arcul de Triumf
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Super-mini

O haină mai divină
Cine-ar putea concepe:
Piciorul se termină,
Iar fusta nici nu-ncepe.

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă piloţii de avion s-ar alege prin vot universal, cine-ar mai vrea să zboare?

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una singură?

Faţa ta e-o parte tunsă, alta smulsă, alta rasă,
Cine-ar crede că-i aceeaşi căpăţână caraghioasă?

poezie de Marcus Valerius Martialis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub brăduţu-mpodobit

Sub brăduţu-mpodobit
Moş Crăciun a aţipit.
- Săracul, e obosit!
Zice-un puşti, abia şoptit.
Credeţi că la vârsta sa
Să umble toată lumea,
Când e ger şi-atâta nea,
Nu e greu, cine-ar putea?
Să alergi veac după veac,
Să mai duci şi-n spate-un sac,
În odăi sau în cerdac
Să fii puştilor pe plac?
Hai să-l mai lăsăm un pic,
Să se odihnească zic,
Să se simtă mai voinic,
Că-i şi el un biet bunic!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui bărbat de stat

Că nu e orator energic,
Cine-ar putea ca să cârtească?
Atât de repede vorbeşte
Că n-are timp să mai gândească.

epigramă de Toma Florescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pocăinţă

Cine-ar putea să te condamne
Că te căieşti cu-aşa ardoare?
Pentru păcatele cu doamne
Azi e firesc să ceri iertare.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui îngâmfat

Armura de argint, trufaşă - cerul
Sfidează cu metalicul ei trunchi:
Cine-ar gândi că-ntrânsa, cavalerul
Abia dacă-i ajunge la genunchi?

epigramă de Gheorghe Stoicescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa grăit-a Eufratul

"Nebunilor,
le-a grăit Eufratul
morocănoşilor bătrâni:
Niciodată noaptea
nu a fost întuneric.
Cine-ar putea
de-ndrăgostiţi să ascundă
genunea
roditoare de adâncuri,
de alte genuni născătoare?
De dincolo de Calea Lactee,
când noaptea-i privighetoare,
au nu vedeţi
luceferii
cum unul din altul se-aprind
dorul luminii să-l beie?
Aşa-i cânta îndrăgostitul din Sumer. 71
Urgisiţilor,
cine-ar putea
îndrăgostiţilor să fure
Orionul, Arcturus, Pleiadele?
Pentru ei înfloresc miriadele
început de minune.
Umpleţi fluierele
cu cântec nou, până sus!
Numai noaptea, cerul
n-are ham de apus.
Auziţi,
fii ai ţărânii şi-ai cenuşilor,
numai noaptea cerul e liber
luceferii toţi să şi-i poarte,
neîntinaţi de apus,
neprihăniţi întru spus.
Numai noaptea-şi îmbracă
podoaba coroanei şi haina,
şi-mprumut de la Rigă inel.

De veţi iubi,
Celui-Veşnic fi-veţi la fel."
Astfel le-a grăit Eufratul,
dar nu înainte
să le desferice taina
necunoscută
colbului din vânturişca zării:
"Cântaţi din alăută,
toţi tinerii Sumerului!
La noapte
voi purta cerului
toate însemnele din stele!
Apele mele
s-or dărui în sărut prima oară
apelor mării..."

poezie de Dumitru Ichim din Aşa-i cânta îndrăgostitul din Sumer
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Dă-mi ceva, un leac, să-mi treacă!
Sunt îndrăgostit lulea!
Cine-ar fi putut să-mi facă?
Nimeni alta, decât ea!

epigramă de Mihai Cuţulencu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefacerea

"Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul,
"Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?"
Cânta privighetoarea şi repeta zefirul:
"O zi de fericire, un an de lacrimi cere."

poezie celebră de Omar Khayyam
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia iubirilor, totală

Ar număra bani de-ar avea
Superba mea floare de vis,
Să facă dragoste de foc
Pe ploaia asta s-a decis.

Cu cine? pune întrebarea,
Manole-al ei este plecat
Ca să zidească în cetate
Cruci de granit şi de bazalt.

E singură şi se căineşte,
Cine-ar putea să-nvioreze
Propunerea neînţeleasă
Care în suflet să dureze?

"De obicei doar ei propun
Şi noi ghicim gându-n cafea,
Când zaţul este descântat
Ies fluturi, pudră-n calea mea.

Şi tainic valuri mă cuprind,
Sunt Ana, zidire fatală,
Încât doresc să fie zilnic
Ploaia iubirilor, totală!"

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Super mini

O haină mai divină
Cine-ar putea concepe:
Piciorul se termină,
Iar fusta nici nu-ncepe.

epigramă de Ion Diviza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!