Un oaspete la plecare

Dragostea şi Viaţa,
Ce gazde minunate!
În această oră târzie,
Deschizând uşa-încetişor pentru plecare,
Sunt bucuros că le-am gustat dulceaţa,
C-am avut de-a lor ospeţie parte.

Cu faţa luminată de-încântare şi recunoştinţă,
mai întârzii, când soarele stă s-apună,
Cât să le strâng mâna şi să le spun, "Vă mulţumesc –
Mă bucur că v-am cunoscut. Noapte bună!"

poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc

Mulţumesc pentru toate,
Pentru că exişti,
Că eşti alături de mine,
Că ai grijă de sufletul meu,
Că îţi pasă,
Că nu eşti indiferent....

Mulţumesc pentru
Acele clipe minunate
Petrecute împreună,
Pentru acel trandafir,
Pentru lanţul de la tine,
Ce la gât îl port mereu,
Pentru acele cuvinte
Şoptite cu atâta dragoste
În gară, la plecare....

Mulţumesc pentru că
Mă accepţi aşa cum sunt,
Pentru că mă asculţi
Şi eşti atent,
Pentru că nu eşti un vis.

Mulţumesc pentru visele
Ce noapte de noapte le am,
Pentru speranţe care nu pier,
Pentru bucuria ce mi-o aduci,
Pentru că îmi ştergi lacrimile
Si faci ca durerea să plece....

Eşti un înger venit să mă păzească,
Că îmi alină suferinţa
Si îmi aduce numai bucurii,
Zâmbete şi soare
Si mă face să uit
Prin câte am trecut.
De aceea îţi mulţumesc!

poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântăreţul

Cântă – încins de-a Ambiţiei flamă,
Risipeşte uleiul folositor în miez de noapte
Şi se visează-încoronat pe înălţimi de faimă –
Pentru-a-l scuti de trudă şi de-al angoasei amar lapte,

Îngerul morţii, ca o eclipsă uriaşă,
Îşi întinde deasupra-i aripa jucăuşă
Şi-i răcoreşte febra buzelor - atât de pătimaşă,
Din jeraticul încins făcând cenuşă.

poezie de James Whitcomb Riley,1849–1916, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguire omenească

Anotimp pentru ninsoare şi-anotimp pentru flori de crin,
Anotimp pentru-a câştiga şi-anotimp pentru-a pierde!
De vreme ce-atât râsul cât şi plânsul ne-aparţin,
De ce ne lamentăm că nu-i frunza veşnic verde?

Ni-i perpetuă căderea, dintr-un soare-n alt soare,
O, frate-al meu mereu intolerant:
Dorim prea puţin din această stare
Şi din cealaltă mult prea mult– constant.

poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om bun

I

Un om bun nu moare niciodată –
Cu o rugăciune şi o vorbă bună,
Cu braţe-ajutătoare şi inimă curată,
E unde trebuie, fie cer senin, fie furtună:

Trăieşte pentru tine şi pentru mine –
Pentr-o lume de nevoi împovărată,
E reazem şi lumină, har graţiei divine.
Un om bun nu moare niciodată.

II

E cel care-acceptă să ia-n spate, generos,
Partea ce-i revine de trudă şi de stres,
Iar pentru alinarea omului căzut jos
Se-apleacă şi-i uşurează povara, în exces.

S-ar putea prăbuşi într-o nefericită zi,
Cu ochii şi pumnii strânşi, acolo-n zloată –
Dar, deşi noi vom fi cu toţii trişti şi vom jeli,
Un om bun nu moare niciodată.

poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reuniune de... pierderi

Mi-am plătit pentru toţi, ce-am avut cunoscut, colegii
De şcoală, de joacă, de lucru, de vechile solfegii
Dansate de pe sunetul ebonitei rotunde, la chefuri sau baluri,
Să pot să fiu apa, ce mă scaldă de când sunt, s-o strâng iar în braţele-maluri.

Sunt roşu-n obraji iară şi ochii-mi lucesc... cât mă bucur
Că înot iar apa-timp, ce-i probabil din lacrimi, sudoare... fes cu ciucur,
Înmuiat în şampania de an nou, sau beţii de uitare de tot...
Când puţin e-a uita, sau mai mult, mai târziu adunat... cât să pot.

Stau pe mal, vânzoleala s-a dus, n-ajung banii să cumpăr atâta trecut,
Nici să ţin nemişcat ochiul minţii şi suflet, ce-i plin de atâta avut
Şi întind mâna, cât încă mai pot s-o întind, să simt apa curgând
Bucurându-mă iar, puţin palid, cu ochii mai goi... de la golul din gând...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul are un gând de spus, o frumuseţă de mărturisit; şi-şi zice: "Aceasta este partea cea mai bună din mine; cât despre rest... am mâncat, am băut, am iubit, am urât ca oricine! Viaţa mi-a fost ca un abur şi acum nu mai e; uite acestea le-am văzut şi le-am cunoscut. Dacă ceva a avut valoare în viaţa mea, apoi acestea din carte merită să fie împrăştiate vouă."

citat din John Ruskin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară, am mers pe străzi şi am adus cu noi patru oameni. Printre ei era o femeie care era foarte bolnavă. Le-am spus surorilor: "Aveţi voi grijă de ceilalţi trei, eu voi avea grijă de această femeie". Am ajutat-o să se întindă pe un pat şi am observat pe faţa ei un zâmbet fericit. Ea mi-a luat mâna şi a spus doar atât: "Mulţumesc". Apoi a murit. Nu am putut să o ajut, dar mi-am analizat conştiinţa în faţa ei. M-am întrebat: "Ce aş fi spus eu dacă aş fi fost în locul ei?" Răspunsul meu era foarte simplu, aş fi încercat să îi atrag atenţia asupra mea. I-aş fi spus: "Mi-e foame, sunt pe moarte, mi-e frig, mă doare" sau altceva asemănător. Dar ea mi-a dăruit mult mai mult: iubirea ei plină de recunoştinţă. Şi a murit cu un zâmbet pe faţă.

citat clasic din Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune la aniversare

DOAMNE, din adâncul sufletului,
Cu profunda recunoştinţă
Îţi mulţumesc ca viaţa Tu mi-ai dat
Şi ca în viaţa încă m-ai păstrat,
Cu harurile-Ti m-ai coplesit
Cu bunatatea-Ti m-ai fericit
M-ai ajutat sa-ti înţeleg Cuvintele
Sa-ti respect şi Legile
Totuşi, de-atatea ori eu Ti-am greşit
Şi lângă Calea - Ţi am păşit...

Te rog fierbinte sa mă ierţi
Şi spre poteci mai blânde sa mă îndrepţi
Îţi mulţumesc ca sunt,
Îţi mulţumesc ca sunt cine sunt, dar
Mi-as dori sa fiu cine ai vrut
Şi vrei sa fiu
Îţi mulţumesc ca eşti cu mine
Îţi mulţumesc ca eşti lângă mine
Îţi mulţumesc ca eşti şi în mine!
As vrea sa fiu, DOAMNE, cu Tine
Şi acum
Dar şi în Viaţa de Apoi!
MULŢUMESC, IARTA-MA, TE IUBESC!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa târziu

Sunt dimineţi în care,
Când soarele răsare,
Eu apun.

În pernă stând cu faţa,
Nici "Bună dimineaţa"
Nu vă spun.

Şi n-am nicio tendinţă
Vreo bună-cuviinţă
Să-mi impun,

Ca din această stare
De vis(abandon)are
Să m-adun.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (22 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindiţa

Colindiţa nu-i mai multă,
Să trăiască cine-ascultă!
Sus la ceruri o-nălţăm
Şi la gazde o-nchinăm.
O-nchinăm cu veselie
Şi cu mare bucurie,
C-am ajuns seara de-Ajun
A bătrânului Craciun.

Sus, mai sus vom înălţa,
Ce-am ştiut noi v-am cântat.
Să rămâneţi sănătoşi,
sănătoşi şi bucuroşi!
C-am ajuns ziua cea sfântă
Când colindele se cântă.
Sărbătoarea lui Cristos
Să vă fie de folos!

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când orizontul e senin

Pe cerul fără nori,
În lungul drum al vieţii,
Am văzut de multe ori
Zorii dimineţii.

Şi tot de atâtea ori
Soarele a răsărit,
Poleind frumoşii zori
De când pe lume-am venit.

Când orizontul e senin,
O splendoare-i dimineaţa.
Cerul vieţii e sublim.
Ţi se luminează faţa.

Cu asemenea trăiri
Viaţa mi-a fost luminată.
Am avut multe-împliniri.
Aşa mi-a curs viaţa toată.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur... eu

Mă bucur... eu

... şi mă bucur când plouă, peste flori şi pe crâng
şi mă bucur de raze, uitând să mai plâng,
şi mă bucur de tine, când vrei să-mi priveşti,
ochii de-acum limpezi, ce îmi ameţeşti,
şi mă bucur când vii, pe un drum, doar al tău,
te apropii de mine, peste dor, doar al meu,
şi mă bucur de noapte, de plapuma ei,
cu steluţe pictate, printre mii de scântei,
şi mă bucur de lună, doar ei povestesc,
când sunt tristă pe ziuă, când zâmbesc şi iubesc,
şi mă bucur de rouă, dimineaţa o calc,
şi răcoarea mă iartă, mă îndeamnă să tac,
şi mă bucur de seară, cu al ei asfinţit,
îmi aduce aminte, cât de mult te-am iubit,
şi mă pierd în lumină, când vin dimineţi,
pe un nou răsărit, mă înalţ.... să mă ierţi!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curtea de Judecată

"Cum va fi când va veni ceasul să pleci dincolo,
Când toată viaţa ta l-ai respins pe Isus,
Iar acum, zăcând aici pe moarte,
El nu este prietenul tău?"

Iarăşi şi iarăşi v-am spus, eu, predicatorul de demult:
Chiar aşa, există prieteni, şi prieteni.
Şi binecuvântat eşti tu, spun eu, care acum ştiu totul,
Că înaintea ta, cel care tocmai treci dincolo, au trecut alţii:
Un tată sau o mamă, un străbunic sau o străbunică.
Nişte suflete minunate care au trăit viaţa intens
Şi care te cunosc în amănunt, care întotdeauna te-au iubit
Şi care nu vor pregeta să mărturisească despre tine,
Să arate Domnului fotografia intimă a sufletului tău
Aşa cum numai cineva de-un sânge cu tine poate să o facă.

Aceasta va fi mâna înspre care se va întinde mâna ta
Să te călăuzească de-a lungul coridorului
Către Curtea de Judecată – unde tu eşti un străin.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut
Şi-n lume am pornit pe brânci,
De mână Tu m-ai prins atunci
Şi mersul, zbor mi s-a părut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când zările mai largi le-am vrut,
Privind orbit spre necuprins,
Uşor de mână Tu m-ai prins
Şi ochii nu m-au mai durut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când inima pereche mi-a cerut
Şi-n noapte căutam lumină,
M-ai prins atunci uşor de mână
Şi inimă pereche Te-am avut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut,
Când zările mai largi le-am vrut,
Când inima-mi pereche te-a cerut,
Cu mâna ta, pe toate le-am trecut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

poezie de Gheorghe Pârlea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu am avut noroc, ci am avut curajul să-mi urmez visele. Am avut ambiţia, determinarea şi perseverenţa necesare ca să nu mă mulţumesc cu nimic altceva decât ceea ce-mi doream. Nu mi-a făcut nimeni cadou viaţa pe care o trăiesc, ci am muncit pentru ea. "Norocul şi-l face omul cu mâna lui."

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea

Nu-i de făcut nimic, să ne sărutăm păşind în amintire.
Atât de mine-ai avut parte, până aici am fost tovarăşi.
Sunt fericit, da, o spun din toată inimă la despărţire,
Când atât de simplu şi de liniştit pot liber să fiu iarăşi.
Să ne dăm mâna şi să ştergem jurământul cel solemn –
Iar dacă într-o zi ne-om întâlni din nou pe undeva
Să nu se vadă în sprânceana noastră semn
C-am fi păstrat din fosta dragoste ceva.

poezie de Michael Drayton din Poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăpastie

Dumnezeu e surd
Şi când trebuie să-i spun ceva
Îi scriu pe-o foaie de hârtie.
Aşa se procedează
Cu toţi surzii.

Dar mie nu-mi înţelege scrisul
Şi când îl văd cum se scarpină-n aureolă
În faţa unei conjuncţii,
Mă gândesc că mult mai uşor ar fi
Să i-o urlu-n ureche.

Asta şi fac,
Dar Dumnezeu dă din cap
Că nu-nţelege
Şi-mi face semne să-i scriu pe-o hârtie
Tot ce vreau să-i spun.

Pe mine mă apucă disperarea,
Ies în stradă şi opresc trecătorii,
Punându-le-n faţă hârtia mea,
Scrisă cum am putut mai frumos şi mai citeţ
Ca pentru ochii lui Dumnezeu.
Dar oamenii nu sunt surzi,
Ci numai grăbiţi,
Şi dându-mi cu mâna hârtia la o parte,
Mă roagă să le spun totul repede
Prin viu grai.

Atunci mă pomenesc urlând
Ca din fundul unei prăpăstii,
Aşa cum urlă Dumnezeu
Când îşi face rugăciunea.

Şi de spaimă c-am asurzit şi eu
Uit ce-am vrut să le spun.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-I mulţumesc, mă simt dator!

Când îmi îndrept puţin privirea
La tot ce am în jurul meu,
Mă simt dator, cu mulţumirea
Să mă întorc spre Dumnezeu.
Că tot ce-am întâlnit în cale
Şi tot ce încă întâlnesc,
E opera iubirii Sale...
Eu pentru asta-I mulţumesc!

Când văd un firişor de iarbă,
O floare simplă când privesc...
Un crin din câmp în haină albă...
Mă simt dator să-I mulţumesc!

Când lanuri văd cu spice pline,
Privind la mlădierea lor,
Văd pâinea zilelor de mâine...
Să-I mulţumesc, mă simt dator!

Iar când în clipe de-nserare
Văd bolta cerului senin,
Cu candelabru-n tremurare...!
Eu vreau să-I mulţumesc deplin.

Şi pentru freamătul pădurii,
Şi pentru murmur de izvor,
Şi pentru tainele naturii,
Îi mulţumesc! Îi sunt dator!

*
Sub semnul de recunoştinţă,
'Nainte-Ţi, Doamne, mă închin...
Eu vin din suflet cu credinţă,
Pios să-Ţi mulţumesc deplin!

O, şi-ntr-o sfântă dimineaţă,
Când tainic zorii se ivesc,
De tot ce-am întâlnit în viaţă
Şi-atunci eu vin să-Ţi mulţumesc.

poezie de Emil Bulgăr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te înclina la soartă

N-am avut atunci curajul
în ochii tăi să privesc,
ca să-ţi descopăr necazul
şi apoi să-l definesc.

Aveai obrazu-îmbujorat,
fruntea îţi trăda tristeţi,
pe care tu le-ai îndurat
dea-lungul acestei vieţi.

Când te loveşte un necaz,
pentru viaţă, luptă, orice-ar fi!
Când lacrimi îţi curg pe obraz,
din drumul tău, nu te opri!

Nu te înclina la soartă!
Viaţa merge înainte.
Schimbă straiele şi poartă,
ale vieţii noi veşminte!

Eu înclin să cred, măi fată,
că soarele va răsări.
Şi cu faţa luminată
vei putea din nou iubi.

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

La ţară într-o căsuţă
Stă şi plânge o măicuţă.
E bătrână, nu mai poate
Să-şi ducă povara-n spate.

După ani cu bucurii
E uitată de copii.
A muncit şi zi şi noapte
S-ăibă copiii de toate.

Fir-aţi voi să fiţi, copii,
Cu-ale voastre bucurii,
Aţi uitat că v-am făcut
Şi cu trudă v-am crescut.

V-am dat viaţă, v-am pus nume,
Iar acum uitaţi de mine.
Pentru ce m-am chinuit
Pe voi, de v-am înstărit?!

Acum sunt dată uitării,
Sunt în pragul disperării.
Mai veniţi, copii, acasă,
Să vă văd pe lângă masă!

Să vă strâng la pieptul meu,
Că mi- e muică tare greu...
Maică, veniţi cu nepoţii,
Ei sunt bucuria vieţii!

Nu-i cunosc, nu i-am văzut,
După ei acuma plâng.
Veniţi cu ei să mă vadă,
Să-i văd şi eu prin ogradă!

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!