Psihedelic

psihedelic

am împărţit luna în două
o parte pentru tine
cealaltă mie
şi noaptea a devenit mai tristă
grunjoasă
nici câinii nu mai ştiu
la care să latre
de după umbre
regina nopţii îşi scutură parfumul
înnebunind fluturii...

amuşinez aerul acesta mirosnic
şi-mi apăs urechile
să nu mai aud ţârâitul greierilor
ascunşi până în mintea mea
să pot măcar visa
să ascult iar Ummagumma...

poezie din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targoviste, 2011
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-încetat ploaia -
ţârâitul greierilor
în toiul nopţii

haiku de Gabriela Genţiana Groza (21 iulie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

adversar

Adversarul tău până la urmă nu este de fapt niciodată jucătorul de pe cealaltă parte a fileului, sau înotătorul de lângă tine, sau echipa din cealaltă parte a terenului, nu este nici măcar ştacheta peste care trebuie să sari. Adversarul tău eşti tu însuţi, vocile interne negative, nivelul tău de hotărâre.

definiţie de Grace Liechtenstein
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

întunericul nocturn
ascunde multe mistere
doar parfumul suav al florilor
străpunge liniştea
însufleţită de ţârâitul greierilor

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina nopţii
îşi deschide corola
după furtună-
în aer înmiresmat
cântecul greierilor

tanka de Gabriela Genţiana Groza (24 iulie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna sărută viu Regina nopţii,
Ea îşi deschide larg parfumul sorţii,
Liniştea nopţii inundă fără milă,
Iubirea fără rod din nou suspină.

catren de Valeria Mahok
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina nopţii

Regina nopţii - parfumul serilor de vară.

definiţie aforistică de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine

am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
înlăuntrul meu, în inima mea
ştiam asta, era ca o aspiraţie
mi-am imaginat dragostea
putea fi cum vrea ea
altfel ar fi fost greu s-o găsesc
viaţa a făcut acest lucru pentru mine
am aflat-o în sufletul meu
viaţa a decis pentru mine
m-am gândit şi la faptul că dragostea
nu voia să se întâlnească cu mine
că se temea de sufletul meu
de minunea din sufletul meu
avea ochi frumoşi dragostea
şi-mi zâmbea
şi în sufletul meu era furtună
şi Dumnezeu era pregătit să rămână lângă mine
acum sufletul meu nu mai e împărţit în două
cântă melodii vesele inimii cerului.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două singurătăţi

mă plimb între două singurătăţi
nici nu ştiu pe care să o aleg
una dintre ele îmi biciuie obrajii
negreşit voi continua să mă plimb
şi să sorb din trupul meu ca
dintr-o ceaşcă
cu iluzii

prin ochiul de sticlă al timpului
imaginile trec una câte una
nu mă recunosc
ştiu însă că Ea
va veni
dinspre partea cealaltă a răsăritului
şi-mi va spune că
viaţa are gust de pământ

voi trece şi prin gândul acesta
aşa cum de la o vreme
am trecut pe lângă mine însumi

... şi nu m-am recunoscut

poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterele nopţii

Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetişor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe şopotinde,
Cu-a ei vise de amor;

Câte inimi în plăcere
Îi resaltă uşurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasă,
Cântu-i blând, încetinel.

Două umbre, albicioase
Ca şi fulgii de ninsori,
Razele din alba lună
Mi le torc, mi le-mpreună
Pentru-ntregul viitoriu,
Iar doi îngeri cântă-n plângeri,
Plâng în noapte dureros,
Şi se sting ca două stele,
Care-n nuntă, uşurele,
Se cunun căzânde jos.

Într-un cuib de turturele
Ca şi fluturii de-uşor
Saltă Eros nebuneşte,
Îl dezmiardă, l-încălzeşte
Cu un vis de tainic dor;

Iar în norul de profume
Două suflete de flori
Le desparte-a nopţii mire
Cu fantastica-i şoptire,
Le resfiră, până mor.

Când pe stele aurie
Noaptea doarme uşuel,
Câte mime râzânde,
Dar pe câte suspinânde
Le delasă-ncetinel!

Dar aşa ni e destinul
Vitreg prea adeseori.
Unui lumea-i acordează,
Iar pe altul îl botează
Cu-a lui rouă de plânsori.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul era împărţit clar în două, astfel: noi doi de o parte şi restul lumii de cealaltă.

Giovanni Papini în Un om sfârşit, El
Adăugat de Cezara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până şi spaţiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi şi ne-au luat
cuvintele
am rămas muţi, vorbesc doar ecranele

ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roşie de sângele celor care mor
legile nu mai funcţionează

telefonul sună a întuneric, când plăteşti
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul şi-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel

copii stau pe net şi afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoşi
soarele a dispărut din obrajii lor

bună dragă, soţul sau ea îţi spune
tu nici nu tresari, eşti tot acolo
parcă şi după serviciu, şeful te întreabă
când e gata?

noaptea spaţiul dintre noi s-a mărit
salteua şi patul au fost prea scumpe
şi trebuie să ne odihnim
dimineaţa plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Întrecui răbdarea pâinii
şi acum mă latră câinii.
Sunt flămânzi şi m-ar mânca
dacă nu s-ar încurca
printre sârma cea ghimpată
din grădina blestemată
de un vreasc fără noroc
ce-a ars din greşeală-n foc.

Câinilor, voi, pui de lele,
cruţaţi-mă de belele
şi sfâşiaţi Luna plină,
că numai ea e de vină
când simţiţi că-nnebuniţi
şi de lupi vă amintiţi!

Dară câinii n-ascultară
şi de mine se legară
cu privirea lor de foc
dintr-un joc făr' de noroc.
Cu inima cât o pâine,
din om am devenit câine,
să mă apăr ca un zmeu
chiar de sufleţelul meu
ce-a-ntrecut răbdarea pâinii
şi nu vreau să-l latre câinii...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina nopţii

Luna scaldă noaptea în lumină,
Floarea e regină în grădină.

distih de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre

Mă regăsesc la lumina lămpii
într-o seară a greierilor.
Eu şi imginea mea
două umbre ce dispar,
născându-se...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru (10 noiembrie 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 28

Şi cum să mă întorc la fericire
Dacă ce-i bun mi-a fost complet negat?
Nici noaptea nu mă scapă de-asuprire,
Iar ziua sunt mereu persecutat.
Şi-acestea două se urăsc fierbinte,
Dar s-au unit şi aspru mă împung
Una în trup şi cealaltă în minte,
Căci oricât merg, la tine tot n-ajung.
Zilei îi spun c-ai strălucire mare
Şi că o luminezi când este nor,
La fel flatez şi noaptea neagră-n care
Când stele nu se văd tu arzi de zor.

Dar ziua chinul zilei mi-l lungeşte,
Iar noaptea jalea nopţii mi-o sporeşte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici fluturii, Doamne, nici fluturii
Nu mă mai încântă deloc,
Căci clipele grele le scutură
Doar cu aripa lipită de-un foc.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculă

O căldură cu forme lascive
de femeie planturoasă
cucereşte străzile prăfuite şi pustii
oamenii stau ascunşi ca şobolanii
între pereţii de beton ai blocurilor
speriaţi de tirania soarelui muribund
nici măcar câinii maidanezi nu şi-au făcut apariţia
aerul clocoteşte deasupra asfaltului fierbinte
pare un oraş părăsit
sau cuprins de vreo molimă
care a dus la dispariţia temporară a vieţii
totul este împietrit
iar timpul s-a oprit şi el
sub razele ucigătoare ale soarelui
care stă să moară.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte interesant cum mintea zice: "În preajma lui x mi-a tăcut mintea, am rămas prezent, şi încă se menţine şi în lipsa lui după doar o întâlnire". Serios? De aia erai în poză cu gura până la urechi că coana minte tăcea? Oare ce îmi vindeţi? Mintea care încearcă să îi păcălească pe alţii, începe întotdeauna cu tine. Află că nu eşti mintea. De fapt nici nu există o astfel de fantomă. Crezi că şatra ţigănească de gânduri ce trece pe la tine prin cap eşti tu, de aceea vrei să scapi sau să linişteşti mintea. Când realizezi conştiinţa mintea nu e nici tăcută, nici netăcută. E un mit.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie care se respectă trebuie să fie recunoscută după parfumul ei, aşa cum recunoşti florile după parfumul lor: mărgăritarul după parfumul lui, trandafirul după parfumul lui, tuberoza după parfumul ei etc.

aforism de George Budoi din Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună!

Parfumul nopţii ne vrăjeşte,
Miroase a tei şi-a fân cosit,
Iar frunzele foşnesc şoptit,
Atunci când vântul le stârneşte.

Răsare luna, zâmbitoare,
Şi raza ei de-argint curat,
De sus, din cerul înstelat,
Răzbate până-n depărtare.

În grabă, greierii se-adună,
Cu ţârâitul lor sonor,
Ca să ne spună "Somn uşor,
Vise plăcute, Noapte bună!"

poezie de Octavian Cocoş (5 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!