Uitatele cuvinte

voi hiberna în cartea mea
nenumărate ierni
şi filele se vor îngălbeni
în netulburarea lor
până ce atingerea ta mă va trezi
într-o dimineaţă de toamnă
sau într-un banal amurg de primăvară
îţi voi povesti atunci
despre parfumul teilor înfloriţi
sau despre alungaţii mei cocori
pentru că nu vei înţelege
vei răsfoi dicţionarul
căutând uitatele cuvinte
a, b, c...
... cocor
pasăre migratoare
cu gâtul şi piciorele lungi
cu penele

poezie din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targoviste,,2011 (2011)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă, noi avem nevoie de o fiinţă ca să ne jertfim pentru ea, nu o idee, ci o fiinţă vie. Şi de aici putem porni, abia de aici încolo omul căruia îi vorbim ne va înţelege. Atunci când vorbim despre creştinism, trebuie să vorbim în primul rând despre Fiinţa creştină, să vorbim despre Hristos. Apostolii vorbeau despre Hristos, dar noi vorbim despre reguli morale, reguli pe care ei le ştiu şi aşa foarte bine.

citat din Savatie Baştovoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De primăvară şi de toamnă

De toamnă şi de primăvară mi-este frică.
Nu pentru mine. Pentru voi.
Atunci, deodată, te poţi transforma în rândunică
sau într-un tremurător trifoi.

Atunci se răreşte pânza a ceea ce ne ţinea
împreună pe noi toţi, chiar necunoscuţi,
şi prin ea zărim o pleopă sau o stea,
o silabă tremurătoare de la cei deveniţi muţi.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţipa toamnă în mine...

Nu ţipa toamnă în mine că nu e sfârşit de lume,
Sperii frunza de aramă, trezeşti vântul să le-ndrume,
Şi-n foşniri şi rotocoale spre un sol sărac de verde,
Le aduni să lâncezească până vlaga li se pierde.

Hai, fii calmă şi docilă c-o să te ridezi devreme,
Şi ogoarele te-or plânge printre brazde lungi, supreme,
Codrul îşi va pierde umbra, păsările migratoare,
Şi-l va consola frunzişul învelindu-l la picioare.

Nu striga toamnă că bolta-i gata, gata-i ca să plângă,
Şi-a-ngustat în gri privirea, bâjbâind cu mâna stângă,
Ţine mantia brodată doar cu fir de ploi mărunte,
Nu striga toamnă c-o superi, doar nu vrei să se încrunte?

Nu ţipa... că-n primăvară, într-un demodat buiac,
O să strâng doar pentru tine un buchet de liliac...

buiac/ (reg) pieptar de postav

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea

prima oară
m-am răsucit într-un gând
căutând răspunsul în adâncul final
a doua oară
m-am întors către mine
într-o doară
eram o scoică rătăcită pe ţărm
azvârlită dintr-un suflet pribeag
strigam, căutând abisul sideral printre pleoape
mi-am aruncat gândurile
zidind lumini în noapte
alteori ţipam în acelaşi loc
căutând atingerea
atunci am întâlnit trupul răstignit între ape
a treia oară...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voalul sufletului

Stau la fereastra
cu geamul de cristal
şi sufletul mi-e ca piatra
cea sclipitoare,
ce fuge prin tunelul
lung şi întunecat,
ce duce al meu voal,
fluturând ale mele neguri,
căutând lumina soarelui.
Sufletul meu zboară apoi,
ca un cocor spre primăvară
şi simte lumina caldă,
cu copaci înfloriţi
într-o lume ce doare,
iar durerea e piatra pe umerii mei
şi duce ecoul ascuns de vijelie
şi cântă la soare ca o privighetoare
ce aduce un zâmbet iubitor,
iar eu trăiesc din nou.

poezie de Eugenia Calancea (16 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

o primăvară timpurie
într-o toamnă întârziată
aduce vara în mijlocul
unei ierni a mielor –
a mai trecut un an

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina

Mii şi mii de ani
N-ar ajunge
Pentru a povesti despre
Acea secundă din eternitate
Când m-ai îmbrăţişat
Când te-am îmbrăţişat
Într-o dimineaţă
În lumina iernii
În parcul Montsouris
În Paris
Pe pământ
Acest pământ
Care este o stea.

poezie clasică de Jacques Prevert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

No happy-end stories

Oamenii nu pierd nimic
Niciodată
Nici măcar atunci când se gândesc
La toate lucrurile pe care nu le-au spus
Şi nu le-au făcut.
No happy-end stories ar trebui să fie scris
Pe cartea aceea pe care o ţii sub pe pernă
Şi pe care o deschizi într-o noapte ploioasă de primăvară.

Tu eşti realitatea care îmi frânge fiecare os al minţii.

Realitatea tangibilă, plină de sens.

Nu cred în minuni.

Poate pentru că într-o viaţă
Nu înfloreşti destul cât să îţi permiţi să-ţi amâni fericirea
Până la acel mâine improbabil.

Tot ceea ce trăim se plăteşte în rate
Până în ziua în care nu-ţi mai permiţi
Şi-ncepi să scrii fiecare vers despre învierea de fiecare zi.

poezie de Nataşa Roman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbeşti: despre Dumnezeu, până ce nu-ţi întăreşti credinţa în El; despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoşti pe al tău; şi despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă.

citat clasic din Sfântul Nicolae Velimirovici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este interesant să observăm faptul că, în timp ce despre unii delfini se spune că au învăţat engleza - până la 50 de cuvinte folosite într-un context corect - despre niciun om nu s-a spus că a învăţat delfineza.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fals tratat despre arta poetică

Să scrii cu cuvinte despre cuvinte
poemul care nu va fi terminat niciodată
ce invenţie imbecilă, abstractă şi inutilă;

Scrii cu cuvinte limpezi
despre apele învolburate
despre risipirea sinelui
prin văile pârjolite de arşiţe absurde
sau invers, cuvinte jegoase
despre floarea purtată la rever
la un timp şi într-un spaţiu
care refuză schimbarea.

Cuvinte-apă despre piatră şi foc
cuvinte salamandre
târâte prin subsoluri umane
cuvinte incolore despre cameleonul
şi oştile lui forţând intrarea în agora,
cuvinte simţite despre nesimţire şi ignoranţă, cuvinte blajine despre răzbunare şi ură
cuvinte trăznite într-o zi secetoasă
când lacrima animalului caută urma, făgaşele, rostirea-ntr-un grai necunoscut
cuvinte - cenotafe - despre morţii fără nume,
cuvinte moarte despre viii viiturilor nefaste,
cuvinte spintecate amintind cuţitul
ajuns la rădăcina osului,
cuvinte răzbunătoare pentru privirea ta
de bovină înţepenită în albul pergamentului
(cum ţi se pare asta, scribăreţ nenorocit?)
scrii cu cuvinte care s-au scris
înaintea rostirii tale de papagal,
cuvinte scorpion pentru păduchii zilei
cuvinte cu miros de înger
pentru cei cu brâuri de dinamită
şi cagule pe suflet,
cuvinte ciuntite pentru zămislirea întregului
pentru defăimarea integrului,
cuvinte care sângerează
- coşmar în somnul pescăruşului -
cuvinte sclave pentru democraţia împodobită cu flori de plastic
bocet neîncetat şi fără lacrimi
e toata tărăşenia aceasta –
cuvinte canibale – peştele cel mare îl mănâncă pe cel mic precum mafiotul cel mare îl împuşcă
în frunte pe mafiotul cel mic
în aplauzele frenetice ale mascaţilor -
cuvinte totemice despre invazia Megabiţilor
în sunetele fanfarei galactice,
cuvinte tăcute pentru seminţiile nomade
ale norilor, precum oamenii
vin şi pleacă, întotdeauna singuri.
Cuvinte de pământ spălate de ape,
cuvinte de ape secate de foc,
cuvinte de foc stinse de ape
în sensul giratoriu al zădărniciei.

Despre EL, însă, nu se poate scrie
decât cu cuvinte dumnezeieşti.
Poate de aceea îi rostesc numele
doar în singurătatea albă
a străfundurilor.

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi din nou

voi fi din nou
tot ce am fost odată
ba chiar mai mult
c-am adunat
în părul meu cărunt
atâtea gânduri
despre viaţă
despre minciuni şi adevăr
despre iubiri
despre trădări
despre puterea
de a construi o casă
sub streaşina şi podul ei
să vrei... să stii
să creşti copii
să dăruieşti
tot ce-i frumos!
voi fi din nou
sub soarele de iarnă
o caldă primăvară
pentru acei
ce mă-nconjoară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alan: Faci un proiect despre "Îmblânzirea scorpiei", nu despre "Călătoriile Căpitanului Crunch"!
Jake: Păcat. Aş fi scris o groază despre asta.
Alan: OK... (Oftează.) Nu glumesc. O să termini cartea aia blestemată, o să faci proiectul ăla blestemat şi o să îl predai luni dimineaţă, verificat, formatat şi la timp.
Jake: Am îndoielile mele, tată.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect întârziat

când întâlnesc păsările
aflu că sunt alta
ochii-mi devin încet încet rotunzi de pasăre
limba-mi alunecă spre triluri ce mă urmează

mai aplecată ieri coloana
îşi îndreaptă vertebrele şi le orânduieşte
ca pe inele timpul într-un trunchi de copac
cu ramuri-braţe pe care se aşază
nenumărate frunze-păsări
şi o tandreţe mai mare decât mângâierea unui fulg pe obraz

când copacul se va arăta în întregul său
poate nu mă vor da uitării şi mă vor ierta că am îndrăznit
să mă visez mai mult decât sunt
vor vorbi despre cineva în limba lor păsărească ca despre
o ramură înverzită sau despre un copac
ce nu poate fi frânt de o furtună mai mică decât cea din inimă

de aici încolo despre ce-ar mai putea vorbi
doar despre un zbor ce miroase a ceară
nu mă întristez
sunt posesoarea aripilor crescute lângă subraţele scorburilor
încât merită să ascult bucuria păsărilor
când văd soarele răsărind

în fiecare dimineaţă am să le urmăresc suişul
până-mi vor dispărea din vedere în spatele vreunui nor
acolo şi-au avut pregătit pentru întoarcere cuibul
în toamna ce-mi pare prea grăbită acum peste umbrele gri
şi totuşi
mi-aş mai îndrepta o dată spatele şi aripile închipuite
pentru o campanie de zbor
să văd ce se întâmplă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin în toamnă

Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineaţă
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Şi mă mut la tine să-ţi povestesc
Despre destin...

Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car nişte vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu mă întreba despre vreme,
Eu ştiu despre destin.
Ascultă buletinele de ştiri,
Ascultă ţiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar să-ţi povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,
Despre singurătăţile lumii,
Despre destin.

Adio, vine toamna,
Scrii cuvinte de dragoste pe frunze,
Pe frunze de bronz.
Ajută-mă să dobor plopii uscaţi
Care au crescut bizar între mine şi tine,
Spinii otrăviţi dintre mine şi tine,
Sârma ghimpată dintre mine şi tine,
Eu am să te ajut să înţelegi
Că totuşi vine toamna,
Că inimile se frâng,
Vreau să-ţi spun povestea
Despre destin...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrioshka

Într-o toamnă
Într-o dimineaţă
Într-un parc
Într-un om
- un gând

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prevestiri de toamnă

Păsările migratoare
Ciugulesc acum candid,
Cum făceau şi-n primăvară
Când erau în... alt partid.

epigramă de Gheorghe Burghelea din Amprenta (20 martie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul cu trei felinare şi o roată bolnavă mintal

vreau să-ţi povestesc iubito
despre oraşul cu trei felinare
şi o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoaşă
şi de atâta fericire plesneam

despre oraşul unde
specialiştii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulţeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineaţa a explodat în sfârşit
rupând din noi bucăţi mari de lumină
şi de chin

despre oraşul în care şeful
secţiei de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
sau către umbra mea firavă
de om cocârjat
dar de cele mai multe ori arăta
către femeia călare
pe o motoretă carpaţi
din pântecul căreia ţâşneau la viraj
ceasuri cu pendulă şi un cuc la costum
până într-o zi când şeful de post
a interzis berea şi negrul de fum

îţi voi povesti
mai ales despre ambulanţa care plimba
în jurul spitalului judeţean
o roată cu ciucuri bolnavă mintal
şi nu se mai făcea
niciodată tu şi nici dimineaţă în inima mea

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de adormit Laura

Acum pe inserat s-au apucat copii
Sa se duca la parinti
Sa le spuna o poveste
Si in jurul focului stand n-au atipit

Au inceput a rasuna in noapte
Povesti desatre, povesti de noapte
Ce ieseau asa din tampla mea:
Uitati copii in jurul focului stand

Acum in seara asta o sa spunem povesti
De viata de speranta de viata
Despre un gandacel care saracul de el
Sa stins in noaptea grea si ajuns sus pe o stea

Despre un om parlit care nimic nu avea
Despre Andreea despre Laura
Si sa nu uit, despre iubirea mea
Care ma strange in brate si ma alina

Si un soricel care iesea din biblioteca
Ce vrea si el saracu acuma
Sa spuna in noaptea asta
Povestea lui despre viata sa

A spus povestea lui si a disparut
In universul cartilor ce le pazeste
Si acum toti au adormit
Si copii trebuie acum sa-i legan

Caci noaptea asta a fost seara mea
A tuturor care au vrut tarziu in noapte
Sa asculte povesti si snoave.
Si despre tine iubirea mea.

poezie de Harhata Gelu
Adăugat de Harhata Gelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de dimineaţă

Dimineaţă mă voi trezi cu un nor sub cap...
Îmi doresc să nu adorm şi să nu simt
ceaţa lui încleştată pe tâmple.
Dar pleoapele...
Pleoapele
ca două vâsle aruncate în mare
se scufundă în bezna unui val
îmbrăcat în armură.
Mă voi trezi cu un coif sub cap
în care un nor
va mângâia un craniu deşteptător.
Atunci ziua răcită mă va tuşi printre străzi
într-o bolnavă simetrie.
Îmi voi face din batiste un zmeu
strunit cu patul ce mă strânge în pumni.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!