Ordin

Să mă refugiez în cortul pădurii,
Întunecatul April e pe urmele mele,
zornăitoare lanţuri târăşte
şi un cuţit în mâini să mi-l înfigă în coaste.

Cai verzi, purtaţi-mă repede ca fulgerul,
izbăviţi-mă de rău, de harapnicul groazei,
mi s-a făcut părul măciucă, pielea e o năframă de sânge,
fuga, fuga
prin ploaia de sânge, ud leoarcă,
doar voi ajunge la sfântul aşteaptă.

Ia-mă la tine în trib,
îi strig ca din gaură de şarpe,
dă-mi simbrie amară, amară,
fă-mă calfă de înger, zelosul tău scrib.

N-am defăimat niciodată amurgul şi tăcerea
care sosesc hămesite din peşteri, din grote,
dar acum le insult şi iară şi iară le strig:
Vulpilor, vreţi să-mi las pielea pe-aici, amanet?

Şi Întunecatul April se face mai subjugător, mai tiranic,
acum mă va lua în primire năstruşnicul alai,
acum îmi va săgeta cu o floare umărul
şi-mi va porunci laconic: stai.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordin

acum mă va lua în primire năstruşnicul alai,
acum îmi va săgeta cu o floare umărul
şi-mi va porunci laconic: stai.

tristih de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu s-ar fi mirat dacă volumul de poezie al lui Dan Botta "Întunecatul April" s-ar fi intitulat, după numele fratele său, vestit actor dramtic, "Întunecatul Emil".

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am defăimat niciodată amurgul şi tăcerea...

citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâini ude

E primăvara lui april
mâinile mele ude
au căzut în iarbă
să-mi caute ultima moarte
îmi amintesc pe atunci
din ochii tăi izvora o apă albă
care-mi spăla trupul convertit
la gustul pământului
este april
şi-mi caut încă mâinile ude
mâini pe care nu le găsesc
găsesc numai miei albi
care pasc liniştiţi
cu botul lor moale
din venele mele
până ce ajung
la respiraţia vieţii...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate ultimul dar...

ştiu că
nu voi mai fi niciodată
ceea ce am fost dar
azi
sunt mult mai aproape de mine
şi-mi permit să vorbesc cu Dumnezeu
o să-l rog să-mi împrumute
clipele dintre două respiraţii
doar atât
cât să-l strig pe tata
să o mângâi pe mama şi
să-mi sărut copilul
nepotului să-i pot lăsa
urmele paşilor şi ceasul îmbătrânit
de sub grindă...

doar atât...

întind mâna înspre tine
Doamne
dă-mi ceea ce aşteaptă sufletul meu
la urma urmei lasă-mă să fiu
pâinea ce hrăneşte trupurile celor mulţi

şi asta pentru o altă zi

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate ultimul dar...

ştiu că
nu voi mai fi niciodată
ceea ce am fost dar
azi
sunt mult mai aproape de mine
şi-mi permit să vorbesc cu Dumnezeu
o să-l rog să-mi împrumute
clipele dintre două respiraţii
doar atât
cât să-l strig pe tata
să o mângâi pe mama şi
să-mi sărut copilul
nepotului să-i pot lăsa
urmele paşilor şi ceasul îmbătrânit
de sub grindă...
doar atât...
întind mâna înspre tine
Doamne
dă-mi ceea ce aşteaptă sufletul meu
la urma urmei lasă-mă să fiu
pâinea ce hrăneşte trupurile celor mulţi
şi asta pentru o altă zi

poezie de Teodor Dume din Durerea din spatele cărnii (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau pe Tine

dup-o viaţă-ntreagă-n pocăinţă
Isuse iar strig înspre Tine
oferă-mi pacea prin credinţă
o stâncă să fii pentru mine

mă plec Doamne-n Faţa Ta
şi-ţi cer iarăşi îndurare
o Doamne nu mă abandona
ci-n veci să-mi fii Isus salvare

o ia-mă dar în mâna Ta
şi fă-mă să îţi fiu plăcut
căci vreau în cer să-ţi pot vedea
Chipul — după care m-ai făcut

te vreau pe Tine-n veşnicie
mă vreau Isus să fiu al Tău
şi Tu să-mi fii azi Pâinea Vie
în veci dar Mure — Dumnezeu

pe palma Ta Isus o ia-mă
mă fă să-ţi fiu mărgăritar
la Sânul Tău Doamne mă cheamă
ca Tu să mă îmbraci în har

poezie de Ioan Daniel Bălan (16 decembrie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi...

De-ar fi să strig acum despre Noroc,
cu sângele aş face-o, nu cu glasul –
cu sângele acesta ce mi-l joc
sub steaua care-mi vede bun-rămasul;
dar pân-atunci, să ştiţi că nu mă dau
nici dulcii amintiri a maicii mele! –
sunt om gândind, iar cupa ce mi-o beau
e-a lui Isus: trufaşă-ntre oţele...

ţintiţi cu grijă carnea mea de lut
şi umiliţi-mă pe viaţa toată –
am fost nemuritor de la-nceput,
sub sabie, în flăcări sau sub roată...
ţintiţi! prin golul ce se va isca
în urma plumbilor, căutătura
vi se va scurge-n lut... şi-asemenea
o vor urma şi gândul şi făptura...

de-ar fi să strig acum, aş fi doar eu
şi nu m-ar auzi nici Dumnezeu.

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada Mamaia

Era prin vară, aşteptam,
La mare, răsăritul
Şi, Doamne, ce-ncântat eram
Cu marea şi privitul!

Până-ntr-o zi, cam pe la prânz
Când te-am văzut pe tine
Şi-n urma ta, precum un mânz,
Mergeam, cu rugi creştine:

Dă-mi Doamne, mie, un noroc,
Că-s plin de-adrenalină,
Şi fă-mă să câştig la joc,
Să-mi iau şi eu maşină

Cu care să o plimb pe ea
Pe plajă la Mamaia
Şi să-i pot cumpăra ce vrea
Că apoi... vorba aia,

Eu nu aş vrea să te mânii
Spunându-ţi tot ce-aş face
Şi - ce sunt banii? - doar hârtii
Să faci... cam tot ce-ţi place.

Se pare că, la ruga mea
Pe care-ai auzit-o
Cu tine s-a-ntâmplat ceva,
Şi, repede,-ai... zbughit-o.

N-am câştigat, iar fuga ta
M-apasă şi mă doare
De n-aş mai vrea, în viaţa mea,
Să stau... cu ochii-n soare.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acum

ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aştep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit să-ţi fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puţin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti doar o umbră de acum

păsări cu aripi frânte
isi fac de cap în pântecul unei clipe
eterne
sunt aici... dar nu cu tine,
n-am voie să te strig
cum te chema-m de atâtea ori,
acum nu,
acum nu am voie
să te rog să mai stai.
privesc corpul înţepenit,
sub soarele impasibil de toamnă,
nimic nu s-a schimbat
doar tu ai început să-te aşezi cuminte
în toate aceste lucruri care ţi-au
devenite inutile acum
gesturile, cuvintele
stau prinse într-un ochi lipsit de tine.
tristeţea mea este că nu poţi să mai împărţi
cu mine inima plină de iubire.
în acest anotimp al roadelor coapte,
ai coborât să-ţi în mâini rădăcinile,
fără să tulburi sonora dimensiune a vieţii.
picătură cu picătură curgi,
în simetrica rotire a anotimpurilor.
mirosul tău, vocea ta, privirea ta
nu sunt în aceast trup înţepenit
peste care se varidica ţărâna,
de la pământ la păsări.
au rămas sa-mi coloreze apusul
n-am voie să plâng
să nu-ţi tulbur liniştea,
libertatea redobândită.
eşti doar o umbră de acum,
nu pot să vad dincolo de chipul lumii,
tot ceea ce voi deveni
într-un azi definitiv.
oare mă vei lua de mână
să mă conduci?
eşti tu răsăritul apusului meu?

poezie de Agafia Drăgan (15 mai 2019)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele din floare

şi nu mai am destui arginţi şi ploi
să-mi scot credinţa de la amanet
mi-am întors buzunarele pe dos
dar n-am găsit decât vreo trei patru pistrui şi nişte vechi dureri
de şale rămase înnodate de la furtuna de acum două veacuri.

(stau în întuneric la poalele crucii şi-mi număr păcatele
de la stânga la dreapta
sperând să câştig la loz în plic borcanul cu miere)

Doamne
de când nu mai am credinţă în vrăbii şi-n pietre
îmi strig viitorul pe nume şi îmi răspunde trecutul (ca un semn
de întrebare ca o naştere abandonată într-o respirare ca o
umbră care umblă continuu şi rece şi vie pe marea cea mare)

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şarpele din floare

şi nu mai am destui arginţi şi ploi
să-mi scot credinţa de la amanet
mi-am întors buzunarele pe dos
dar n-am găsit decât vreo trei patru pistrui şi nişte vechi dureri
de şale rămase înnodate de la furtuna de acum două veacuri

(stau în întuneric la poalele crucii şi-mi număr păcatele
de la stânga la dreapta
sperând să câstig la loz în plic borcanul cu miere)

Doamne
de când nu mai am credinţă în vrăbii şi-n pietre
îmi strig viitorul pe nume şi îmi răspunde trecutul (ca un semn
de întrebare ca o naştere abandonată într-o respirare ca o
umbră care umblă continuu şi rece şi vie pe marea cea mare

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Ce departe eşti, întunecata mea iubită,
prin pereţii odăii te văd ca prin sită,
şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă
şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.

E posibil, e posibil oare să nu pot muri,
să-ţi aud vocea suind treapta nopţii, şi suind în zi,
să mă ridic în pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
să te zăresc în somn de la o mie de leghe?

Dar e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aeve în cereasca oglindă
şi în părul meu stele să se stingă şi să se aprindă.

Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrăţişarea mea te va face să suferi
aducându-ţi aminte, nu, să nu te superi.

poezie celebră de Emil Botta din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai pielea lunecoasă ...

ai pielea lunecoasă şi grea şi granulată
şi limpede şi castă şi liberă ca vântul
pe care fără hăţuri l-a plăsmuit natura

pe trupul tău mă plimb ca pe-o şopârlă
trimisă dimineaţa c-un ac să-mi deseneze
în sânge, labirintul
şi sângele ţâşneşte
învăluindu-ţi solzii de smalţuri, ca o sare
ce repede se-ncheagă.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou...

În cea din urmă bătaie a orei,
întind mâna către tine
începutul şi sfârşitul meu.
închid ochii şi strig:
"Şi acum, încotro, umbră?
în ce prăpastii să-mi uit sufletul?"
În cea din urmă răsuflare a ta
ascund lacrimile de piatră ale clipei...
Strig spre tine, dar ecoul ţi-e mut.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arheologia sentimentului

nu-ţi simt sângele tânăr
de bărbat în floare
alergând prin propria-mi copilărie
trecând prin anotimpurile timidităţii
ca un înger pe chindie,
nu-ţi simt inima mângâind candoarea,
doar labe flămânde de lup
şi amintirea unei copile cu păr saturnian
cu umbra liliachie lipită de trup,
nu-ţi simt plânsul din timpul- dor
învolburat ca albia unui izvor,
doar copita şi mugetul de cerb în rut
şi ploaia albind sufletul tău
şi inima ta chemând un alt ecou
prin ploi mărunte lovea lumina prin vitralii
şi nici primul poem nu l-ai scris pentru mine
cu degete de îndemânatic scrib
locuiai in mijlocul durerii mele
doar buzele arse de dor
povestea sărutului şi-o strig
şi coapsele-nflorite în primăveri
şi odiseea sânilor-un film vualat mut-
şi părul ca o metaforă vie crescând
doar trupul cu toate-armele în pârg
îţi colora privirea flămândă şi viaţa de cuc
copila timidă se tot privea femeie
în faţa oglinzii-dumnezee
îşi despletea în valuri părul, cădea rochia-şuie
se tot gândea la tine în nopţi cu lună mlădioasă
când dorul îi tot zidea câte o coastă
şi nopţile foşneau ca o mireasmă
prin sânii ei pulsa şi primăvara-n muguri
la tine valsa doar vara, incandescente ţeste
povestea noastră azi n- o mai poţi scrie
loveşte ploaia rece prin ferestre.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei, copile!

Hei, copile, ieşi afară
din acest trup de adult,
Şi fă-mă să-mi fie iară
drag de viaţă, te rog mult!

Ia-mă de mână şi du-mă
înapoi în timp, de poţi,
Să fiu iarăşi lângă mumă,
să-i mănânc cartofii copţi.

Du-mă pe uliţa veche
unde locuia mamaie,
Să mă tragă de ureche
că iar făcut-am trăznaie,

Şi după, să-mi dai o poamă,
aşa, cu gust de pământ,
Ca s-o-nfulec fără teamă,
fără griji, ci doar flămând.

Adu-mi înapoi amicii
să ne mai jucăm, hoinari
Să-i mai văd pe ei, ieri picii,
astăzi... nişte oameni mari.

Dă-mi haina roasă de molii,
şi mai du-mă într-o... parte,
Pune-mă în banca şcolii
să mai simt miros de carte.

Hei, copile, ieşi afară
din acest trup de adult,
Şi fă-mă să-mi fie iară
drag de viaţă, te rog mult!

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurgul adormit

Tânără silvană, frumoasă rebelă, cu părul despletit,
Regină păgână, ce cu poeţii, versul ai zămislit,
La umbra ramurilor tale, verzi şi iubitoare,
Să vin, să-mi hodin sufletul, să-ţi sorb albastrele izvoare!

Să calc desculţă, pe urma frunzelor căzute,
Să mă înveţi să regăsesc, speranţele şi visle pierdute,
Să mă răsfeţi şi-apoi să plâng, la umbra ta cea deasă,
Că n-am ştiut, demult să fiu, a codrului mireasă.

Şopteşte-mi-l acum, amorul tău, de vrei,
Şi-am să păstrez, în veci, secretul,
În cadru pastelat, îţi voi picta portretul...
Ş-apoi, tu cu poeţii, faci ce vrei!

La marginea pădurii, intrând, să las tristeţea,
Să beau întreg potirul, cu vinul tău vrăjit,
Să las, să se trezească amurgul adormit,
Un mândru răsărit de soare, ne-mbrace cu blândeţea!

De voi pleca în lume, norocul să mi-l caut,
Să mă păstrezi în suflet, ca pe un cânt de flaut,
Şi-ntoarsă către tine, dintr-un răstimp uitat,
Să nu uiţi niciodată că al tău chip, în suflet l-am pictat!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere amară

Am pus flori de tei în ceai
Şi o frunză de pelin.
Te-am rugat: "mai stai..., mai stai!"
Tu ai zis: "mai vin..., mai vin!"

Nici nu ştiu cum a tors timpul
Un fuior de ani mărunţi.
A trecut un veac sau nouă,
Îndeajuns cât să mă uiţi.

Văzul l-am pierdut în zare,
Sufletul l-ai luat cu tine.
Într-un vers repet speranţa:
"Poate vine..., poate vine!"

Am pus flori de tei în ceai
Pentru-a nu ştiu câta oară
Şi-mi zic: " mierea, fără tine,
E amară..., e amară!"

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!