De am şti...

De-am putea lepăda toată ura din noi
Ca pe-o haină prea grea, ponosită şi slută,
Dezbrăcând-o încet, aruncând-o-n gunoi
Împreună cu toată răutatea limbută,

De-am pricepe măcar că suntem trecători
Printr-o viaţă ce e doar un nor efemer,
Că doar tinei flămânde îi mai suntem datori
Pe cărarea ce urcă de la soartă spre Cer,

De-am putea înţelege că parşiva putere
E-o himeră prin care ne credem stăpâni
Peste suflete triste, provocând grea durere
În suflete slabe, în oamenii buni,

De am şti că din toate rămâne ţărâna,
Iar Iubirea e calea, e rostul divin,
N-am lăsa răutatea să mai fie stăpâna
Peste-a noastră menire, peste-al nostru destin!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete îndepărtate

Dacă îţi va fi vreodată dor de mine
Coboară în inima ta uşor,
Şi ai să vezi cum plânge după mine
Sătulă îi este să îi mai fie dor.

Să asculţi atunci şoaptele vântului
Cum îţi aduc spre tine dorul meu,
Cu durere pe aripile gândului
Cum te-am chemat spre mine tot mereu.

Şi de-am rămas în suflet amintire
Măcar mă vei povesti frumos,
Ce îi vei spune inimi de mine
Eu ştiu că dragoste mi-ai fost.

Azi de-am rămas doar doi străini
Păcat că n-am ştiut să ne vorbim,
Şi am presărat în suflet numai spini
Şi am ajuns doar amintiri să fim

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-am putea...

De-am putea să fim eroi
Învingându-ne pe noi,
În ograda orişicui
S-ar găsi numai statui!

epigramă de George Corbu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cărări de paşi târzii

De-am avut o clipă grea,
De-am avut zile senine,
Dorul de mi-a lăcrimat,
Nu ai fost tu lângă mine.

De-am păşit prin iarbă verde,
De-am trecut tărâm uscat,
De mă înecam prin sete,
Mâna ta, tu nu mi-ai dat.

De-mpleteam dorul ce naşte,
La icoane mă rugam
De tot greul ce mă paşte...
Nu alăturea-mi erai!

De mi-a fost ori greu, ori bine...
Nu ştiu! Am uitat! S-a dus!
Dacă n-ai fost lângă mine,
Ce mai ai acum de spus?

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pentru tine

Fără cuvinte de-am putea iubi,
În nopţi cu lună, taine dezlegând,
Fără de clipe de-am putea trai,
Doar pentru tine... aş mai sta la rând.

Doar pentru tine, gândul îndrazneşte,
De trupul tău, eu, nu m-am săturat,
Privirea dezbrăcându-te hoţeşte
Petale-aruncă, tainic, peste pat.

Te uită-n ochii mei şi mă sărută,
Strânge-mă-n braţe, înebunitor,
Cărarea către tine... mi-e ştiută,
Doar pentru tine port în suflet, dor.

De patimă şi-amor... tresare sânul,
Trezit de buze-n dimineţi de foc,
E fericit... că şi-a găsit, stăpânul,
Doar pentru tine, eu, mă prind în joc.

Pătrund cu mâna... coapsa ta fierbinte,
Picioru-am dezgolit... de toate cele,
Şi dezgropând aducerile-aminte,
Doar pentru tine m-apucai, de rele.

Se spune că păcatu-i o greşeală,
Extazul însă, azi, l-am cunoscut,
Priveşte-mă... sunt gol... fără sfială,
Doar pentru tine, lumea, o înfrunt.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pentru tine

Fără cuvinte de-am putea iubi,
În nopţi cu lună, taine dezlegând,
Fără de clipe de-am putea trai,
Doar pentru tine... aş mai sta la rând.

Doar pentru tine... gândul îndrăzneşte,
De trupul tău, eu, nu m-am săturat,
Privirea, dezbrăcându-te hoţeşte
Petale-aruncă, tainic, peste pat.

Te uită-n ochii mei şi mă sărută,
Strânge-mă-n braţe, înnebunitor,
Cărarea către tine... mi-e ştiută,
Doar pentru tine port în suflet, dor.

De patimă şi-amor... tresare sânul,
Trezit de buze-n dimineţi de foc,
E fericit... că şi-a găsit, stăpânul,
Doar pentru tine, eu, mă prind în joc.

Pătrund cu mâna... coapsa ta fierbinte,
Picioru-am dezgolit... de toate cele,
Şi dezgropând aducerile-aminte,
Doar pentru tine, m-apucai, de rele

Se spune că păcatu-i o greşeală,
Extazul însă, azi, l-am cunoscut,
Priveşte-mă... sunt gol... fără sfială,
Doar pentru tine, lumea, o înfrunt.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repaus

Şi mă gândesc...
De ce nu ne vedem mai buni?
Şi doar visez, că nu contează ce aduni!
Suntem aşa cum ne-am născut de ieri
Mustraţi de neajunsuri şi dureri.
Şi mă întreb...
De ce nu ne iubim mai mult?
Dăm lupte crunte, dobândind statut
Iluzii trecatoare în ani
Transformă suflete în bolnavi.
Şi mă întreb, cine sunt eu?
O picătură în curcubeu
Uniţi de-am izbuti în toate,
Conectaţi la libertate.

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

Poate am trăi mai cu folos,
Ţelul de ne-ar fi doar fericirea,
Şi avutul cel mai valoros,
De pe lume, de ne-ar fi iubirea...

Viaţa noastră poate-ar înflori,
De-am putea răpune lăcomia,
Şi tezaur luminos ne-ar fi,
In această lume, omenia,

Zilnic dacă nu ne-am implica,
În cumplit răzbel pentru putere,
Şi-n străfund de suflet de-am avea,
Dărnicia, maximă avere...

Poate am muri mai liniştiţi,
Lumea asta dac-ar fi mai bună,
Dac-am fi cu toţii mai cinstiţi,
Hărnicia de ne-ar fi cunună...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsura

De-am fi vieţuit noi în zilele strămoşilor
ce fost-au părtaşi la martiriul proorocilor
am fi întrecut măsura barbariei lor?
De-am fi judecat noi în zilele strămoşilor
ce greutate au mila şi credinţa cărturarilor
am fi întrecut măsura nechibzuinţei lor?
De-am fi călăuzit noi în zilele strămoşilor
pe cei ce căutau ieşirea din orbirea fariseilor
am fi întrecut măsura fărădelegii lor?
De-am mărturisi noi din zilele strămoşilor
calea izbăvirii de flăcările gheenei a fiilor
am şti cum să-ntrecem măsura măsurii lor?

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea macilor

Ai vrea şi tu, aş vrea şi eu
ca vara-n care macii cântă
să fie vara cea mai sfântă
din calendarul tău şi-al meu

Şi, împreună de-am putea
cărarea macilor s-alegem,
cântarea lor să înţelegem,
ne vom iubi şi vom spera

că-n timpul nostru viitor,
trecând prin multe anotimpuri,
ne vom mai aminti-n răstimpuri,
de-această vară fără dor.

Iar cântecul de-ar înceta
sau vara macilor s-ar stinge,
în nemurire vom învinge
şi printre stele vom dansa.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţă trează...

Îmi pun repetativa întrebare
Cum de-am putut atât să te iubesc?!
Şi-mi dau răspuns cu mare resemnare
- Că e normal sau poate prea firesc.

De multe ori am vrut ca să renunţ
Dar conştiinţa mea solicitată.
Îmi repeta într-una ca anunţ
Că nu va accepta ea niciodată.

Am stat de-atâtea ori cu ea la sfat
M-a-nmărmurit de câte poate şti.
De-aceea niciodată n-am ratat
Vreo vorbă care ar putea minţi.

Eu ştiu că nu e loc de complezenţă
Iar vorbele sunt spuse provizoriu.
De-aceea regretăm a sa absenţă
Să nu cădem cumva în derizoriu.

Adeseori destinului ne-am cedat
Însă doar ea ştiut-a să reziste.
Şi interogatoriu de a acceptat
E pentru că n-a vrut ca să insiste.

În viaţa mea au mai şi existat
Momente de suspans sau chiar supliciu.
Dar niciodată ea n-a pregetat
Să-mi dea un sfat sau poate un indiciu.

Tot ce vă spun acuma e poveste
Nimic nu e concret, chiar dac-aş vrea.
Iar calea de urmat în viaţă este
Dictată de dorinţa de-a putea.

De multe ori mi-am pus o întrebare
Cum de-am putut atât să te iubesc?!
Fără ca eu să fiu măcar în stare
Să te privesc fără să-nmărmuresc.

E o-ntrebare cu un iz retoric
Ce se-ntâlneşte doar la tine-n vis.
Şi rătăcind acuma prin cuvinte
Încerc să fac acum ce am promis.

Eu mă întreb acum c-un fel de ciudă
- De ce nu aş putea eu să renunţ?!
Dar e păcat de vreme şi de trudă
Iar tot ce fac nu este un denunţ.

De multe ori am vrut ca să renunţ
Dar conştiinţa mea solicitată.
Îmi repeta într-una ca anunţ
Că nu va accepta ea niciodată.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între neamurile bolnave, noi suntem cei mai bolnavi. Bolnavi de o sterilă sănătate. Plusul nostru de vitalitate, neavând direcţie, suferim prea-plinul ca un minus. Ciobani decadenţi - ţăranii; fleacuri sceptice, domnii. Iar între ei, câţiva inspiraţi, ce doresc moartea ca să scape de năpăstuirea osândei generale. - Mai bine am muri cu toţii, decât să fim atât de puţin! Să dăm foc inimilor noastre, să ne secerăm întrezăririle, să ne salvăm printr-o pieire vrednică! Să geamă spaţiul sub vijelia sângelui nemângâiat! De-am lăsa măcar o pată, vastă, de strălucire, care să fie îndemn pentru acei ce-ar fi cândva ca noi! Ce suntem şi ce-am fost, nu mai putem să fim.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura umană

Oare de ce, precum natura, nu suntem tot o omenie,
Nu suntem falnici cum copaci şi, drepţi cum brazii din pădure
Şi nici izvoare, clari nu suntem, nu ne unim o apă vie
Şi norii nu ni-i plângem ploi, să sfarme rocile ce-s dure.
Nu suntem toţi egali, un lan, cum grâu, porumb, însămânţaţi,
Să ne hrănim de aceeaşi pâine şi, n-avem macii de rubine,
Iar ghiocei de-am fi, întâi, de ce nu ne învăţăm lăsaţi
De ambiţii, toporaşi să vină, lalele, trandafiri, oricine,
Iar munţi de agripăm să fim semeţi, din ce tot prăvălim,
Ce urcă, pe cărări să suie... de ce ne sfărâmăm 'n nisipuri
Şi, chiar atunci, faleze-n soare de-am fi sortiţi, de-ar fi să fim,
De ce nu credem că e loc pe plaja în visuri de risipuri...
Gheţari, rămânem mulţi o viaţă, nu ştim că şi gheţarii plâng
Şi se topesc din dulci, sărat, în lacrimile de oceane,
Iar oasele, ce se fac drepte, la rându-le în inel se frâng
Atoli sublimi, plini freamătul de-o viaţă, colorând ocheane...
Suntem orbiţi de astrul zilei şi nu vedem infinitate,
Unde comete, cât un fulg, îşi flutură cosiţe în spaţii
Şi sori giganţi nu topesc praf, de-al meu Pământ, o sanctitate,
Iar Luna, luni... se întrepătrund, iubindu-se în gravitaţii?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa grea

Nu plânge suflete,
nu plânge...
Nu lăsa clipa grea
să te strivească...
Furtuna asta
nu va dura
o veşnicie!
Doar stropii reci
îţi vor aminti
că eşti vie...
Fulgerele
se scurg în pământ
luminându-te,
tunetele
îţi spun că exişti...
Rămâi de granit,
să nu te mişti!!
Nu plânge suflete,
nu plânge...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

De ce nu ne cunoaştem între noi?
De ce umblăm pe străzi fără salut?...
Chiar de suntem cu toţi... "necunoscut"
Şi ne-am dori să nu fim singuri, minim doi.

Avem doar gelozii, râvnim la altul,
Chiar lucrul bun, pretindem de greşit;
Minţim uşor, Satană-am devenit...
Nu credem în etern, valoare, ci instantul!

Acum, nici fraţi nu-şi recunosc surori,
Se duşmănesc, pe averi din moştenire
Şi alţii decid tot; bani, viaţă, irosire...
Rămân, pământ şi-o apă, sufletul datori!

E oare lumea întreagă o himeră?
Suntem doar indivizi cu atestat?
Nu credem că iubirea ne e un "dat"?
De ce ne transformăm planeta, într-o golaşă sferă?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbatere...

Se zbate ca o inimă în noapte
Clopot vuind. Speranţele-s deşarte.
Deschid o altă poartă către mâine.
Ne cheamă-n noi spirituala pâine.
Nu suntem demni de a gusta din ea,
Ni-i grea şi pustiită inima!
Atingem umbra-i dulce, cu supin
Ca sângele să se prefacă-n vin.
În nefirescul trup intrăm a plânge
Şi ne spălăm cu lacrimă de sânge.
Paharul plin cu har să îl sorbim,
Vom săruta potirul cu venin.
În Duhl Sfânt să ne-ntrupăm degrabă,
Spre-a nu ne fii privirea grea şi oarbă.
Apoi iertaţi vom fii şi către mâine
Un fluture spre ceruri vom zbura,
Liberi vom fii, cu inima-mpăcată
Şi cum am fost iertaţi, noi vom ierta.
Sorbim din vinul vieţii? Trupul nostru,
Nu-i demn dintr-ânsul încă a gusta
Şi cu sfială ne plecăm privirea
Şi plângem calea vieţii noastre grea...
În vinul sacru încă oglindeşte
Iertarea pentru câte am greşit,
Ne iartă Doamne! Cel care greşeşte
De Tine-i însetat şi miruit.
Prin Tine află calea de-nceput.
În Sfânta zi de Paşti e sărbătoarea
Ce sufletul de miere ne-a umplut
Şi a topit din suflete ninsoarea.
Tu-ai semănat în suflete iubirea
Iertării şi-a prin Fiul tău, Iisus,
A sufletelor noastre mântuire.
Durerea Lui pe cruce a apus.
Mai buni şi drepţi să fim, iubite Tată,
Iar pentru câte am greşit, ne iartă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Căţeluş iubăreţ, cu părul lins,
Inima tu mi-ai atins
Şi mă dezgheţ când în braţe te-am prins
Ai aprins in mine un sentiment de necuprins

Ai ceva special,
Pot spune asta oficial,
Iubirea ta e fără cuvinte,
Iubirea ta nu minte

De-am lua cu toţii aminte
La aceste amănunte
Am putea urca pe cel mai mare munte,
Animăluţele ne oferă iubire fierbinte

Iubiţi şi oferiţi în jur iubire,
A sufletului hrănire,
Întreaga omenire
E a noastră menire...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar de-am pierde toată averea noastră, să ne păstrăm neatinsă onoarea.

citat din Howard Scott
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem creaţia umilă a Ta, Doamne. Nu ezita să ne previi!

Cum ai putea tu să renunţi acum?
Când te cunoaşte-o lume-ntreagă
Noi doi suntem aici perzenţi
La o-ntâlnire mult prea vagă.

Cum am putea noi să risipim acea fărămă de iubire?
Când toţi din jur sunt doar nişte spini
În cale noastră prinsă de eternul gând-suspin
Cum am putea să risipim iubirea dintre noi, mândru destin?!

De ce să renunţi tocmai acum?
Când lumea-ţi stă întinsă la picioare?
Nici visele nu sunt trecute,
Ele sunt prezent şi viitor
Cum am putea risipi dragostea ce ne poartă pe cele mai înalte culmi?
Suntem creaţia umilă a Ta, Doamne
Nu ezita să ne previi!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar de-am pierde toată averea noastră, să ne păstrăm însă neatinsă onoarea.

citat din Walter Scoot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am putea face temporar schimb de suflete... Am înţelege fapte şi alegeri pe care le condamnăm şi am vedea lacrimile neplânse pe care fiecare le-a adunat în suflet... Am fi copleşiţi de anumite suflete, a căror povară, probabil că nu am putea-o suporta... Şi am fi luaţi prin surprindere de atâta frumuseţe şi iubire, ţinute bine închise de teama celor care cotropesc suflete. Am înceta să-i invidiem pe cei aparent mai fericiţi şi mai împliniţi ca noi şi nu ne-am mai dori să fim în locul unor oameni despre care am afla lucruri ascunse, urâte. Dar am afla multe şi despre noi înşine, despre ceea ce nu avem, despre ceea ce nu suntem, nu ştim şi nu putem fi... Şi am fi, la rândul nostru, înţeleşi...

citat din Irina Binder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!