MORMINTE VECHI ȘI PĂRĂSITE
Morminte vechi și părăsite
Prin cimitire răzlețite,
De-al vremii dinte devorate,
Ar trebui din nou sfințite.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Din adâncuri
Mă privesc doi ochi cu ură,
Din adâncurile reci
Si incearcă să m-atragă,
Captiv lor sa fiu pe veci.
Din adâncuri din morminte,
Duhuri sfioase apar
Umbre, cu forme de oameni,
Cu ochi roșii ca de jar.
Din adâncuri reci de ape,
Sau din peșteri din pustie
Din subsoluri părăsite,
Tu, mi te arăți doar mie.
Iar prin locuri neumblate
Prin orașe părăsite
Peste morminte uitate
Iți faci prezența prin ispite.
Acesta poate fi un vis,
Sau rânduri dintr-un acatist
Scrise pe foi din aur pur,
Citite de-un satanist.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog

Comentează! | Votează! | Copiază!
STRĂBUNII NE VEGHEAZĂ DIN MORMINTE(Rubaiat)
Străbunii ne veghează din morminte
Și glăsuiesc cu mutele cuvinte
O-ncurajare-n vremuri de restriște,
Nimic din lupta lor nu se dezminte.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn morților
Morminte dragi, lumină vie,
sporite-ntr-una an de an,
noi v-auzim curgând sub glie,
ca un șuvoi subpământean!
Ați luminat cu jertfe sfinte
pământul, până-n temelii,
căci arde țara de morminte,
cum arde cerul de făclii.
Ascunse-n lut, ca o comoară,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma-n țară,
vă regăsim mereu în noi!
De vi s-au smuls și flori și cruce
și dacă locul, nu vi-l știm,
tot gândul nostru-n el v-aduce,
îngenuncheri de heruvim.
Morți sfinți în temniți și prigoane.
Morți sfinți în lupte și furtuni,
noi am făcut din voi icoane,
și vă purtăm pe frunți cununi.
Nu plângem lacrima de sânge,
ci ne mândrim cu-atâți eroi.
Nu! Neamul nostru nu va plânge,
ci se cuminecă prin voi.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul mortilor
Morminte dragi, lumina vie,
sporite'ntr'una an de an,
noi v'auzim curgand sub glie,
ca un suvoi subpamantean!
Ati luminat cu jertfe sfinte
pamantul, pana'n temelii,
caci arde tara de morminte,
cum arde cerul de faclii.
Ascunse'n lut, ca o comoara,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma'n tara,
va regasim mereu in noi!
De vi s'au smuls si flori si cruce
si daca locul, nu vi-l stim,
tot gandul nostru'n el v'aduce,
ingenuncheri de heruvim.
Morti sfinti in temniti si prigoane.
Morti sfinti in lupte si furtuni,
noi am facut din voi icoane,
si va purtam pe frunti cununi.
Nu plangem lacrima de sange,
ci ne mandrim cu-atati eroi.
Nu! Neamul nostru nu va plange,
ci se cumineca prin voi.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în cimitir
În liniștea din cimitir,
Lângă tăcutele morminte
S-apleacă și al ierbii fir,
La tânguitoarele cuvinte.
E o aducere aminte
C-am sădit un trandafir
În liniștea din cimitir,
Lângă tăcutele morminte.
L-am sădit pentru părinte.
Când azi mireasma i-o inspir,
Totu-mi pare-o rugăminte:
Să-i mai cânt o dată la clavir
În liniștea din cimitir.
rondel de Ioan Friciu (22 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut și istorie
Ascult răcoarea dimineții,
un vânt îmi umblă-n plete,
prind cuvintele din zbor
în versuri, în sonete.
Un clopot așezat în turn,
Luna pe creste de Carpați,
vine mirosul de rășină
din codrii noștri fermecați.
Apar morminte părăsite,
istoria uitată a lor,
rămân și crucile pe gânduri,
timpul va fi aleator.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Etapele școlare și academice ale vinului: must: vin preșcolar; tulburel: vin în clasele primare; vin tânăr, de 1 an: vin la gimnaziu; vin vechi de 2-10 ani: vin la liceu; vin vechi de 11-25 de ani: vin la colegiu; vin vechi de 26-50 de ani: vin la facltate; vin vechi de 51-75 de ani: vin cu doctorat; vin vechi de 76-100 de ani: profesor universitar; vin vechi de peste 100 de ani: academician.
aforism de George Budoi din Elogii vinului și viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Morminte
Și nu cunosc decât morminte,
Ce-ascund în ele, suspine ca de clocot,
Prin lacrimi lăsate la capăt de veșminte,
Și ceasuri ce te strigă în zgomote de clopot.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea de bas: Păcat! Ar fi trebuit să vezi morminte! E prima zi de noiembrie. Astăzi cei vii mișună prin cimitire. Pe toți i-a lovit aducerea aminte...
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul ieșit la blajin
... ape la maluri suspin
ape de valuri frânte
au și ele blajin
au și ele morminte
surpă din stânсa penin
timpul ce curge cuminte
au și munții blajin
au și munții morminte
codrii murmură senin
muguri în loc de cuvinte
au și codrii blajin
au și codrii morminte
soarbe paharul cu vin
mușcă din tainele sfinte
omul ieșit la blajin
omul ieșit la morminte...
poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tot ceea ce este vechi: prieteniile vechi, timpurile de demult, vechile maniere, cărțile vechi, vinul vechi.
citat clasic din Oliver Goldsmith
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gradele militare ale vinului: must: soldat; tulburel: caporal; vin tânăr, de 1 an: locotenent; vin vechi de 2-25 ani: maior; vin vechi de 26-50 ani: colonel; vin vechi de 51-100 ani: general; vin vechi de peste 100 ani: mareșal.
aforism de George Budoi din Elogii vinului și viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul satului părăsit
Dureros s-așterne praful
Pe biete case părasite
Și pe uluce putrezite,
Iar prin ogrăzi trecut-a jaful.
Pe ulițele pustiite
N-a cântat demult taraful...
Dureros s-așterne praful
Pe biete case părăsite.
Nu se mai vede epitaful
În cimitir pe cruci cernite,
C-a plecat și caligraful
Acestor litere cioplite.
Dureros s-așterne praful...
poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lemnul vechi arde cel mai bine, prietenii vechi sunt cei mai de încredere, autorii vechi sunt cei mai buni de citit, iar vinul vechi este cel mai bun de băut.
citat din Athenaeus
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Valuri și morminte
Am lăsat urme de
fiară - în istorie-
amușinând valuri și morminte,
certată cu pământul
și cu apele mării:
cu bunul pământ, primitor de semințe și corpuri,
cu bolțile fluide ale mării,
cu tunelurile ei care duc în adâncuri...
Și-atunci, am blestemat pământul,
plin de strămoși,
dar, mai ales, am blestemat
bunul val al mării, edificiul ei fluid,
înfrățit
cu trupul purificat
al înecatului!
Am fost certată cu pământul, cu apa...
cu stihiile aerului nu;
mi-au rămas - drept mângâiere
pentru mult, mut timp...
Și mă miram...
Și m-am mirat - îndelung
de necurmatul alint al
leagănului zbuciumat al cerului,
botezat cu apă, botezat cu
pământ și
botezat cu focul (care nu,
nu mi-a luat niciodată
mai nimic)...
O vreme am ținut minte
ura mea precară...
Pe urmă am uitat...
Și, la urmă de tot, mi-a adus aminte...
Rănile vechi și suspinele vechi
mureau singure,
fantomatic migrând,
se pare,
pe urmele fiarelor ca mine,
ca o mireasmă de fiară,
traversând, la apus,
mormintele, spre păduri...
Uitarea mea
s-a împărțit
între
morminte
de pământ și
morminte de
apă...
uitare
neîmpăcată,
uitată...
Și-o parte din mine - o parte
ca un
parfum -
a rămas (mult) în urma
gândurilor,
a rămas în urma
durerii,
să scrie singură,
cu pași sălbatic ritmați,
istoria bunului val al înecatului...
Și duhul suspinelor
se plimba pe deasupra apelor,
singur, în nopți sau
în zile deșarte,
fără de mine...
Pe urmă mi-am amintit totul
ca să pot să cânt...
poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul trecerii prin lume
Cine suntem și unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim,
Dar nu putem ca să pricepem
Al veții sens ce ni-l urzim...
Ce e lumea nu-nțelegem,
Nici pe Pământ cum răsărim,
Cine suntem și unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim.
Noi suntem tentați să credem
Că-n acest loc doar poposim,
Apoi spre viitor să trecem
Luați în zbor... de Heruvim.
Cine suntem și unde mergem?
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul comunal
Ulițe și drumuri comunale,
Ordonate în stilul românesc,
Cu căsuțe vechi, patriarhale,
Clădite-n stilul pitoresc.
Locuite sunt o droaie,
Dar mai sunt și părăsite,
Viața a fost și e greoaie,
Cu fabuloasele ispite.
Înșirate pe ulițe,
Într-un mediu policrom,
Zburdau băieței, fetițe,
Azi absenteismul e enorm.
Ulițele depopulate...
rondel de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ar fi atenuat chinurile amoroase prin disprețul teoretic pentru femeie, toți amanții s-ar fi sinucis până acum. Știind însă ce e ea, au introdus prin luciditate un element de mediocritate în insuportabilul acelor văpăi. Nefericirea în dragoste întrece în intensitate cele mai adânci emoții religioase. Ce e drept, ea n-a construit biserici; dar a ridicat morminte, morminte peste tot.
citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mica elegie
tăcere și fotografii vechi
un scaun deplasat neglijent
umbre ascuțite rănesc lumina
de-acum nu ne mai întâlnim aici
nu mai vindecăm lumina
nu mai măturăm întunericul
nu mai scoatem oamenii captivi
din interiorul fotografiilor
ei se eliberează singuri
vin după mine
în tăcerea lucrurilor părăsite
și a propriilor chipuri
văd lumea moartă
și pe a mea mereu vie
râd spre mine
de mine - -
poezie de Stefan Jurkowski, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsite
Văzut-am suflete rătăcind prin locuri
De care nici nu știau în viața lor
Au fost de Tine Doamne părăsite,
Ștergându-le din minte, trecut și viitor.
Natura pe care o batjocoreau,
Acum le este alături ca o mamă
Se tanguiesc amarnic, cerându-ți ajutor,
Dar Tu sfătuiești natura, de ele să se teamă.
Le ții în întuneric, chiar dacă afară-i zi
Crescându-le mai mult, dorința de răzbunare,
Dacă prin locul acela, va trece cineva,
Nu va avea nicicând, vre-o șansă de scăpare.
Când va fi judecata, iertarea de păcate
Când soarele si luna, vor străluci în zare,
Cand tot poporul va fi, in fața tronului,
Vor sta și ele triste, privind din depărtare.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog

Comentează! | Votează! | Copiază!