Voievod ucis

Femei îngenuncheate şi-un cap bărbos pe tavă.
Al lui Ioan Cumplitul? Al lui Mihai Viteazul?
În zare, stol de corturi şi oameni fără slavă
Adapă cai focoşi, unde luceşte iazul.

Turbane roşii, coifuri şi suliţi. În ţărână,
Un leş umflat din care lupeşte se hrănesc
Dulăi. Deasupra, luna, rotundă ca o mână,
Înalţă-n peisaj alb buzdugan domnesc.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

Azi am bătut cu talpa în pământ
Şi nu mi s-a răspuns nici un cuvânt.
Slăvile le-am lovit c-un stol
Şi-au răsunat a gol.

E gol ţinutul; pare goală faţa
Acestei lumi pe care-o sorb într-una,
Şi-mi pare fără sâmbure chiar ora
În care mi se clatină sub frunte luna.

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lunii pline

Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopţilor cu stele,
Luminează drumul vieţi mele
Prin astă lume-ntunecată...

De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopţilor cu stele.

Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.

rondel de Ioan Friciu (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia ţăranului în care mocneşte revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simţ ascuţit şi realist în existenţa socială a satului.

George Călinescu în Opinii despre romanul Desculţ (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul e darnic. Dăruie fiinţei noastre, de gând şi de văzduh, înveliş de ţărână.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În măceşii roşii

În măceşii roşii, în mătasea porumbului,
În coaja mesteacănului, în măceşii roşii,
În toamna cu vulpi roşii văd părul iubitei,
Numai părul iubitei.

În despletirea pădurilor, în despletirea cocorilor,
În despletirea amurgului roşu, în nori,
Văd părul iubitei, numai părul iubitei
În vulpile roşii ale toamnei.

poezie celebră de Zaharia Stancu din din volumul: Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot, oricât de tare mi-ar fi plăcut rolul, să rămân toată viaţa «Mihai Viteazul». Şi una din satisfacţiile pe care mi le-a adus «Mihai Viteazul», a fost aceea că nimeni n-a spus că semăn cu «Decebal»...

citat din Amza Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul de aceea era război: ca să mănânce oameni, cât mai mulţi oameni.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deseori oamenii se bucură de moartea altor oameni. Fiecare crede, fără niciun temei, că moartea, luând pe alţi oameni, pe el îl va cruţa. Se ştia, totuşi, bine, că moartea nu cruţă pe nimeni.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni buni! Acum umblă tot felul de oameni prin lume. Şi niciunul nu e om bun.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inimă port viaţa

În inimă port viaţa, ca apa un ulcior,
Prin soarele ce-n aur şi sânge mă îngroapă,
Prin roua care cade pe ierburi şi adapă
Hulubii îmbătaţi de lungul lor sobor.

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Clopotul de aur (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce-am văzut filmul Mihai Viteazul, mi-am zis că vreau să fac şi eu pentru România ce-a făcut Mihai Viteazul sau măcar Amza Pellea.

perlă de Gigi Becali
Adăugat de AliaX
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă, slavă, slavă Ţie!

Slavă, slavă, slavă Ţie
Bun şi blând şi sfânt Păstor
Care-aduci cu bucurie
Mântuirea tuturor.
Slavă Ţie ce din jalea
Morţii ne-ai eliberat
Şi ne duci la cer pe calea
Unui unic har curat.

Slavă Ţie care-o turmă
Nesfârşită-Ţi pregăteşti,
Ca mărirea cea din urmă
Peste ea să străluceşti.

Slavă Ţie-n fericirea
Unui veşnic viitor
Când pe toată nesfârşirea
Va fi-o turmă şi-un Păstor!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog la focul veşnic de lângă statuia lui Mihai Viteazul din Cluj-Napoca

- De ce-i trist Mihai Viteazul,
Doar îi arde mereu gazul?
- Tocmai asta-i tevatura:
I-a venit şi lui... factura!

epigramă de Efim Tarlapan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De jos, din marginea satului, ruinele unei cetăţi romane le spuneau din ce viţă îşi trag neamul; iar în faţa lor, peste zăvoaiele de plopi şi sălcii de pe malul Dunării, se întindea câmpia, pe care, cu trei sute de ani înainte, Mihai Viteazul, spărgând duiumul oştilor turceşti şi, ca o vijelie năprasnică, spulberând steagurile verzi de pe pământul ţării lui, gonea dâra de sânge şi de turbane risipite până-n văgăunele Balcanilor.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Desa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul lucru ce m-a mirat era ce uşor învaţă omul să omoare oameni.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repaos

(...)

O, fără să presimti ce drumuri se-ntretaie,
Un zâmbet vag ai ridicat spre astru.
Acum când totul s-a sfârşit de mult
Când am pierdut din mână
Misteriosul fir,
Uitat de mine însumi şi de toţi,
Bărbos, murdar, cu ghetele-ncărcate de ţărână
-Iată,
Privesc de-aicea astrul,
Ca să-mi răsfrângă totuşi
Raza privirii tale
Oricum, oricând,
La fel înduioşată.

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi oameni, până la războiul ăsta, n-au omorât pe nimeni. Şi acum omoară fără să clipească din ochi. Acum aproape că nu e om care să nu fi omorât cel puţin un alt om. Războiul.. războiul calcă în picioare toate legile.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă ştii vreodată când pleci la drum unde o să ajungi?

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub bolta unde ruginesc

Prin geamul nopţii trece luna,
O amintire pe perete
Rămâne umbra care creşte,
Cum creşte zborul la erete.

Mă înfăşor în gheara vieţii
Şi strâng în piept semne hazlii,
Aud cum umblă prin biserici
Trecute morţi cu oameni vii.

Văpăi albastre încunună
Un ochi rotund, un ochi domnesc,
Rămâne luna amintire
Sub bolta unde ruginesc.

Se duc aşa ca frunza anii,
Visez cu ochii puf în zbor,
Rămân credinţă-a ta lumină
Când moartea bate din picior!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai Viteazul

Mihai Viteazul este al nostru domnitor
Ce a înfăptuit unirea Principatelor,
A fost al nostru luminat Mihai
Ce ţara Românească a unificat,
Domnia Sa, Lumina a-nălţat,
Credinţa sa pe noi ne-a unit,
Zgomote şi tropote de cal,
Mihai steagul a înfipt
Şi mult el ne-a ajutat,
Unirea Principatelor a făurit
Şi-ntreaga ţară a unit.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!