Idilă între-o sticlă şi-un clondir

Pe un raft din cramă, e-o sticlă umplută
Cu vin din cel nobil şi-are dop de plută.
Lângă ea-i clondirul, plin ochi cu răchie,
Mândru de-ale sale grade de tărie.

Cum binedispuse, pe rând, toti clienţii
Plini de energie, dar şi indolenţii,
Se gândeşte sticla cum s-o bage-n seamă,
Că-i frumos de pică, de l-ar pune-n ramă?!

- Ia stai, măi băiete, n-ai vrea să ne-ntrecem
Şi-amândoi, pe urmă, timpul să-l petrecem?!
- Domnişoară dragă, ca la poker poate;
Cine pierde jocul... e pe dezbrăcate...

Mă-nvoiesc, îi spuse, nu-s scurtă de coadă,
Nici nu-s prefăcută, ca o limonadă.
Pe surata sticlă având ciudă mare,
Start a dat butelca, dispreţuitoare.

Cum la îndemână nu au un paharnic,
Să opreşti isprava îţi părea zadarnic.
Să îi vadă poate până şi miopul;
Amândoi uitat-au să mai pună dopul.

El, pe fund mai are de vreo două deşte,
Ce vor fi băute cât ai zice peşte...
Tragem o morală, ce-i cam imorală:
El e gol ca dracul, ea de mult e... goală

fabulă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-s

Nu-s nici hoţ... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.

Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.

Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aş rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.

Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverşunare,
Să te culc lângă izvor
Şi să te înalţ spre soare.

Nu-s beţiv... nici păcătos,
Cred în dragoste şi-n vise,
Dar iubesc tot ce-i frumos,
Chiar dacă-mi sunt... interzise.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel din fugă

Când scot nervos la sticlă dopul,
Simţind că-mi explodează teasta,
Prudente, soacra şi nevasta
Apar cu mătura si mopul.

Observ că au deschis fereastra,
Nu stiu precis care e scopul:
Când scot nervos la sticlă dopul,
Simţind că-mi explodează teasta,

C-un ochi închis precum ciclopul
Si un cucui ce-mi umflă creasta,
Nu vreau să plec din lumea asta,
Aşa c-o să aleg galopul...

Când scot nervos la sticlă dopul!

rondel de Valentin David din Rondeluri încrucişate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă Copy fără Paste ( După Pe lângă plopii fără soţ de Mihai Eminescu)

Pe lângă Copy fără Paste,
Ades am navigat.
Aveai un status de bun Taste,
Dar nu ţi l-am furat!

Mă uit la poza ta de-ăst an?!...
Nu pari bătrân, nici şchiop,
Ci mai degrabă-arată ca-n
Adobe Photoshop.

La Windows-ul ce strălucea,
Cu ochi plini de eres
Priveam, că poate te-aducea,
Să te văd "face to face".

Pe mail atât am aşteptat,
Mai mult decât de-ajuns,
Biletul de amor printat,
Dar tu stai pe "ascuns"

Pe Facebook să-mi fi scris pe chat
O vorbă de amor...
Cu alta să te fi cuplat?!
Nu vreau să cred! Restore!

Apăs cu ciudă pe Sign In.
Computeru-i aprins...
Mai joc un poker pe all in,
Dar dorul mi-e nestins.

Deschid Mozilla Firefox...
Ah! Mi-ai mâncat trei vieţi
Nimic nu am nici în Inbox.
Oh, zei! Unde sunteţi?!

Încerc figura cu Log In,
Poate-am mai mult noroc.
Să te dau la Recycle Bin?!
Mai stau un timp în loc...

Pe Google Chrome te-am căutat,
Dar văd alte perechi...
De tine m-am cam săturat
Până peste urechi.

Încă te mai aştept monşer,
Dar tu, ca un tâlhar,
Dai la postarea ei un Share
Şi-un Like?!... Mi-e tot mai clar!

Încerc să mă port cât mai soft,
Deşi îmi pari un Worm.
Iubirea ta a fost un moft,-
Ţi-aş da cu cloroform!

Să ştii că nici nu-mi pare rău.
De mult am intuit,
Că nu-i nimic de capul tau,
Aşa că-ţi zic: Delete!...

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chitanţa

Tanţa, domnişoara Tanţa
E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri
Cap superb, năsucul mic,
Picioruşe dulci şi durde
Şi când trece ea prin Tei
Toţi birjarii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanţa?
Uite, n-aş putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanţa-i delicioasă
Şi-are maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face
Nici cu ce şi nici cu cine.

Ca vecini de bloc, se-ntâmplă
Ca să-i cer un ac sau aţă,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă.
O vecinatate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşe.

Tot aşa-ntr-o seară intru
Era iarnă grea şi ger,
Şi-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic
Însă Tanţa-mi spune: - Intră,
Intră dragă, nu-i nimic!

Am intrat şi beat de farmec
O-ntreba-i plin de mister:
- Pentru ce stai goală, scumpo
Tot lângă calorifer?
- Fiindcă-a fost proprietarul, -
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa -
Şi-uite mi-am plătit chiria,
Iar acum, usuc chitanţa.

parodie de Ion Pribeagu din Impertinenţe, Tel Aviv, Tipografia Ijak Efraim & Fiul, 1973; (1973)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chitanţa

Tanţa, domnişoara Tanţa
E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri,
Cap superb, năsucul mic,
Picioruşe lungi şi durde
Şi când se plimbă prin Tei
Toţi birjarii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanţa?
Uite, n-aş putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanţa-i delicioasă
Şi-are maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face,
Nici cu ce şi nici cu cine.

Ca vecini se mai întâmplă
Ca să-i cer un ac sau aţă,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşe.

Tot aşa-ntr-o seară intru,
Era iarna grea şi ger,
Şi-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i,
Dau să mă retrag un pic,
Însă Tanţa-mi spune:
- Intră, intră dragă, nu-i nimic!

Am intrat şi beat de farmec
O-ntrebai plin de mister:
- Pentru ce stai goală, scumpo,
Lângă acel calorifer?
- Fii'ncă-a fost proprietarul,
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa -
Şi-uite mi-am plătit chiria,
Iar acum, usuc chitanţa.

poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele şi oasele

Nu e grâu făr de neghină,
Nici porc fără de slănină,
Trandafir fără de spini,
Pajişte făr de ciulini.

Nu-i albină fără ac,
Cântăreaţă fără trac;
Nu e mare fără plajă
Şi nici ouă fără coajă.

Nu-s femei ce nu-s geloase
Şi nici peşte fără oase;
La femei nu renunţăm,
Nici la peşte să-l mâncăm.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor îmi e de tine ...

Dor îmi e de tine, dragă,
Dor de ieri, cu dor de azi.
De noi doi ce-o să se-aleagă,
De nu vii la piept să-mi cazi?!

Dor îmi e de tine, fată,
Tu mi-eşti dragostea dintâi,
Ce-a plecat ca niciodată,
Când credeam c-ai să rămâi.

Dor îmi e de tine, dragă,
Nu-s nici flori, nu-s nici fântâni,
Lângă ele-a gurii fragă
Să mi-o dai fără s-amâni.

Dor îmi e de tine, fată.
Crezul meu e că m-aştepţi,
Proaspătă şi-mbujorată,
Vechi fiori să redeştepţi.

Dor îmi e de tine, dragă,
Să te salt de subţiori.
Lumea, dacă ne reneagă,
Ne-om iubi din seară-n zori.

Dor îmi e de tine, fată,
Vreau să-ţi mângâi părul tău.
De destin mi-ai fost tu dată
Şi iubită şi călău.

Dor îmi e de tine, dragă,-
Toate-s vânt, iubirea-mi nu.
Vechi simţiri pe veci ne leagă
Şi-am să vin de vrei şi tu!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi să dăm cin-cin

Îmi doresc o giurgiuveancă
Seara pe târziu,
În larg de Dunăre pe-o arcă
Ca să pun pariu

Că in Giurgiu e frumos
Şi că-i primăvară,
Chiar de cerul e noros,
E ca prima oară.

Poate timpul ce se cerne
Nu trece-n zadar,
Pregătesc vreo două perne
Şi un lampadar.

O cafea spre dimineaţă,
O sticlă de vin,
Chiar de plouă sau e ceaţă
Noi să dăm cin-cin.

poezie de Doru Lascarache (19 martie 2010)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

Adam şi Eva duc trai pe vătrai,
În vremea-n care stau cuminţi în Rai,
Până când ea netoată, el neghiob,
Tot legănându-se într-un scrânciob,
Crezând că Domnul trage aghioase
Şi n-o să vadă ce se întâmplase,
Ea-ntinse mâna şi luă o poamă
Ce era interzisă, bag de seamă,
Şi-i dete lui Adam o-mbucătură,
Că-l năucise, meliţând din gură.
Nici bine gustul el nu îl aflase,
Că Domnul lângă ei se-nfiinţase
Şi vru să afle de la ei povestea;
De unde vin pornirile acestea.
Eva spuse că şarpele-o-nşelase,
Cu dulci făgăduinţi o încântase.
Luase poama şi momind perechea,
De pe atunci îi apucase strechea.
Cine era de vină nu se spuse;
Ea se cam fofila, el nu ştiuse.
Pe şarpe amândoi au tăbărât,
Că-n treaba asta coada şi-a vârât.
Şi înflorind de zor acea minciună,
Îşi cântau unul altuia în strună,
Până lui Dumnezeu i s-a urât,
Lăsându-l pe Adam cu măru-n gât.
- Voi mi-aţi călcat porunca mult prea iute,
Spunând acum şi vrute şi nevrute.
Nu fapta, cât minciuna gogonată,
Nu pot s-o fac uitată, sau iertată.
Multe pretexte, vorbe în doi peri,
Uitând că nu m-am născut nici eu ieri.
Nu v-a fost bine-n Rai, stând amândoi,
Scutiţi de griji, necazuri şi nevoi.
S-au lamentat: - Nu ăsta-i adevărul,
Ci şarpele ne-a ispitit cu mărul!
Cum Domnul n-a vroit în Rai gâlceavă,
I-a azvârlit pe amândoi în pleavă.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticlă şi aur

Din sticlă bei Bassus, iar burta în vase de aur goleşti:
Sărmanele vase! Ce-i scârnav, se vede, mai mult preţuieşti.

distih de Marţial din Marţial, Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe la cramă

Eu la cramă-aduc în dar
Ăşti poeţi, cu veselie:
La venire, plini de har
Şi, la dus, plini de răchie!

epigramă de Arcadie Chirşbaum din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul soartei

Viaţa e scurtă, marea e mare.
Nu te mai văd, drăguţo, nicicând.
Nu-s marinar de două parale.
Pe mare nici urmă de vânt,

Musai să-nduri.

Scurtă e viaţa, marea e mare.
Asta te sperie, drag ţi-s, o ştiu!
De ţi-ar fi dragă niţel şi marea,
Mi-ai spune, te du.

Musai va fi şi moartea s-o-nduri,
Ca dragostea noastră, drăguţo.
Scurtă e viaţa, mare e marea,
Vezi tu, drăguţo.

Şi-apoi furtuna, şi-apoi seninul,
Şi-ntârzierea, şi depărtarea,
Şi stânca neagră, marea căscată
În care bărcuţa-mi dispare,

Şi dragostea noastră, şi aşteptarea,
Şi dragostea nouă ce-apare.

poezie de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Maria Bănuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i amiază –
Reperele zilei lipsesc – nu-s zori – şi nici amurg.

Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia de sticlă

Acum ştiu femeie de sticlă
Te-am învins.
Mă atrăgea vinul coapselor tale,
Focul de sânge al cărnii,
Tainele frumuseţii
ascunse sub piele,
Vibraţia blând rotundă
a aerului din formele tale,
Mierea din păr.
Acum ştiu femeie de sticlă
E de ajuns
să pui toate acestea la loc,
E suficientă jertfa
acestor daruri către Dumnezeu
care te-a creat din foc,
vin şi lapte
Aer şi miere
Şi-atunci rămîi goală,
goală de tot
În smalţul sticlos al formelor tale,
Femeie de sticlă
în care dansează acum
Jumătatea geamănă
a sufletului meu.
Abia azi
mă-ndrăgostesc cu adevărat!
Abia acum ştiu femeie de sticlă
Cine eşti, cine sunt, cine am fost
La început de Lume

În sfera Paradisului...

poezie de Rodica Elena Lupu din Ferestre colorate
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pizma

Preascumpei Roza nu-i voi da
Nici inima, nici maiul meu.
Ar vrea mai bine altceva,
Chiar dacă are bani mereu.
Ce? Săculeţ ce-atârnă greu,
Plin ochi de bani şi-ncăpător.
Mai bine pier în ştreang şi eu
Şi cel ce-i dă un singur chior!
Chiar făr' ai mei, destui bani are,
Dar pentru asta nu-s pizmaş;
Sătul de chef şi dezmăţare
Nu m-arde-n fund să-i fiu părtaş.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni trec prin viaţă mulţumiţi că sticla este pe jumătate plină. Alţii se plâng toată viaţa că sticla este pe jumătate goală. Adevărul este acesta: există o sticlă având înăuntru un anumit volum de lichid. Iar de aici mai încolo, totul depinde de tine.

citat din James S. Vuocolo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 37

Cum tatăl decrepit se bucură din plin
Văzând c-al său copil e plin de viaţă
La fel şi eu, olog făcut de-al meu Destin
Mă mângâi cu fiinţa ta măreaţă.
Căci eşti frumos, bogat, şi nobil, şi deştept
Şi-acestea patru - sau mai multe poate -
Sunt un blazon ce stă de drept pe al tău piept
Şi-a mea iubire-i imprimată-n toate.
Aşa că nu-s olog, sărac, dispreţuit,
Atâta timp cât umbra ta-i concretă
Pentru că-mi dă belşug şi eu mă simt hrănit
Trăind c-un pic din slava ta perfectă.

Să ai tot ce-i mai bun, eu asta îţi doresc
De zece ori mai mult să simt că înfloresc!

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alei mică, alei dragă

Alei mică, alei dragă,
Cine vrea să ne-nţeleagă
Vază frunza cea pribeagă,
Ce-i ca viaţa noastră-ntreagă.

Alei dragă Veronică,
Despărţirea toate strică,
De ne-alegem cu nimică ­
Viaţa trece, frunza pică.

Alei dragă, alei mică,
Viaţa trece, frunza pică,
Şi din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimică.

Măcar cine ce grăieşte,
Altul alta îndrăgeşte.
Inima-mi pe cât trăieşte
Tot la tine se gândeşte.

Alei mică, alei dragă,
Ia vezi frunza cea pribeagă ­
Aşa trece viaţa-ntreagă
Şi nimic n-o să s-aleagă.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj de-o sticlă

Mă derulez citindu-mă eu singur un mesaj
Pus într-o sticlă în val de timp, pelerinaj
Şi nici nu-i sticlă ce s-ar sparge din tangaj,
Este mai nou din plastic, ce lasă lung siaj...

... Vreo opt sute de ani, minim tot mai rezist,
Nu mă mai descompun, rămân deşeu, sursist
Chiar fără nuanţele de cioburi de-ametist...
Propriu eroin 'mi asigur, neştiutul artist.

Când sul de os foiţe vor derula vreodată
Din mine epopeea eseu, nevinovată,
Necunoscută oricum, deci nicidecum uitată
Din acte pe capitol; când plânsă, când jucată....

... E ca un maraton de împlinit ambiţii
Cu bucurii deşarte de-a face noi ediţii
Ce ştiu acum de-s treceri, sfârşit de coaliţii
De-abia-ncropite, rupte... Se pierd în dispariţii!

Ce mult elan, efort e-n scopul terminării
Pe rând, la alte scale dând important valorii,
Când recitesc şi ştiu că şi cântul viorii
Odată scurs tăcere-i; finalu-nfiorării!

Visări finalizate lasă morman de poze
Pe-un şir de-album gălbit şi spini rămân din roze
Ce-nţeapă amintiri, distrug apoteoze
Nimic recunoscând din zeci metamorfoze.

Mesajul sul nu este covorul roşu-ntins
Şi-aş vrea să-l afle spaţiul ce timpul mi-a prelins
În râs; vicisitudini de ideal pretins
Pe-un opt sute de ani cu suflet neatins.

Parcă mă văd plutind cometic mă arzând
C-o dâră albă-n negrul ce strălucesc tăcând
Fără escală, rută precisă ne-o având
Până ce dop deschis mă va lăsa căzând...

Şi sticla, o coajă ruptă, va fi din nou Pământ!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasă

cu clondirul plin de lichid străveziu
în care plutesc petale de trandafir
cana umplută cu veselie
sorb noaptea luminoasă
fericirea se strecoară încet
încet beau stropii
văd pentru prima oară
bluza ta mulată
mă holbez ne
ruşinat sorb din ul
cică rubiniu e bun
ochii tăi au stră
luciri de diamant
ridic clondirul plin cu mâna tremu
rând de pahare s-ar umple
văd buzele umede şi aş trece prin budoarul tău

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!