Instantaneu şi soare

ţin palmele cauş să sorbi din ele
nectarul lin al apei de izvor
s-alini din setea gândurilor mele
ba amintiri, ba sentimente, ba fior

dar nu mai ştiu dacă mai sunt în stare
să fiu acel care am fost mereu
din clipa când m-ai rupt din soare
într-un moment şi el instantaneu

tu nu mai sorbi şi apa se prelinge
încet, incet prin degetele fine
şi-n umbra sentimentelor se stinge
instantaneul din şuviţe cristaline...

poezie de Iurie Osoianu (16 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul...

-mi-e dor de tine cu un dor

mereu ce doare

ca umbra unui trist fior

venit din soare

-mi-e dor mereu cu-n dor nebun

şi rău ca mine

când nu mai ştiu nici ce să spun

nici cât mai ţine..

poezie de Iurie Osoianu (14 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul...

... azi iar ieşit la cimitirul unde eşti
un punct constant în plasa spaţială
sorb amintirea caldă şi domoală
ce se prelinge printre degetele reci

şi mi se scurge printre ele ca nisipul
în prizma veşniciei tale
şi pripe vechi, monumentale
îţi oglindesc în clipa ce se stinge chipul...

poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere şi iubire

Albiniţă mica, muncitoare
Zbori mereu din floare-n floare,
Eşti certitudine divină
Ce sorbi nectarul din lumină!

Seducătoare cu strălucirea,
Tu răspândeşti ştiinţă cu firea;
Cu florile din câmpie
Eşti mereu în armonie!

Aripioarele-ţi sunt de mătase
Neobosite şi laborioase,
De speranţă-s pline şi de viaţă,
De încredere şi siguranţă!

Tu râzi mereu cu voioşie
În reuniunea de familie;
Sorbi bucate savuroase,
Elixir de flori frumoase!

Copilul admiră curios
Zborul tău cel sinusos,
Conştient de peregrinare
Prin natura înfloritoare!

poezie de Maria Emilia Fuentes Burgos, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... Dacă nu-ţi cer prea mult
Dacă-ţi dau prea puţin
Tu să sorbi netemut
Cupa mea cu venin
Tu să rabzi în tăcere
Şi-n bătaie de joc
Mereu alte himere
Lângă stinsul meu foc
Cum te soarbe venin...
Tu mă lasă s-ascult
Dacă-ţi dau prea puţin
Dacă nu-ţi cer prea mult...

poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

sorb lirica ploiosului neant
din toamna noastră rece şi subţire
pân- la refuz de stare şi de fire
şi devenit şi încă nu pliant...

în jurul meu atîta armonie
în ierburi ude şi-n noroaie plumburii
şi-n foşnetul de stropi căzuţi în vii
că-mi pot din ea-mpleti melancolie

şi brusc de printre nori se iscă soare
şi alt peizaj împrăştie tării
din lirică, din vers, din nostalgii
dintr-un triunghi de berze călătoare

şi starea de tristeţe, inedit
devine nor cu noţiuni de ceată
de parcă nu-i amiază-i dimineaţă
şi -nca-şi mai face patul răvăşit...

şi iar porneşte ploiae bruscă, rece
cu stropi minunsculi, ca din colb de stele
şi se prelinge printre degetele mele
şi lirica prin ele trece, trece...

poezie de Iurie Osoianu (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset abstract

iau sentimente înmuiate în destin
le trec prin răzătoare
adaug un pahar solid de vin
şi morcov de culoare
tristeţe presărată cu piper
un boţ de sare
din întuneric toate le transfer
la colb de soare
în bibeloul meu de porţelan
amestec toate
adaug sumedenia de ani
purtaţi în spate
un zâmbet mai arunc în fine, fîn
în durul talmeş
aceleaşi sentimente din destin
le trec prin balmeş
adaug încă un pahar de vin
un muc de ceapă
şi-n sâmbăta-mbibată cu venin
le-arunc în apă...

poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea

... am un volum de versuri mai blajin
decât cel mai cumplit şi veşnic chin
şi uneori îl mai deschid să răsfoiesc
prin amintiri, prin veşnicii, prin pământesc

sorb din nectarul dulcilor poezii
în care nici nu eşti nici n-ai să fii
şi-n care te-am iubit de-atâea ori
cum n-au iubit nici stele, nici fiori

apoi, închis total îl pun la loc
pe poliţa dulapului de foc
şi iarăşi uit şi cine sunt şi unde plec
pe lângă geamul tău de ce mai trec...

poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posesia

Motto: Franz Kafka Adevăratul motiv al temerilor mele – nu există ceva mai cumplit de spus şi nici de auzit – este că nu te voi putea poseda niciodată.

te-am posedat o viaţă şi îmi pare rău
că viaţa mi s-a scurs numai în tine
aşa cum curge printre degete, mereu
nisipul prin clepsidre selestine

te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie

te-am posedat o viaţă şi îmi pare bine
că viaţa mi s-a scurs în veşnicie
dintr-un pustiu cu degetele fine
în altul sugrumat de insomnie

te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie

te-am posedat o viaţă şi indiferenţa
cu care mi-ai aparţinut e uimitoare
- mereu subliniind incoerenţa
iubirii percepute ca cedare

te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie

poezie de Iurie Osoianu (28 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farsa

Şi toate vechi şi nouă câte-au fost
din iar în iar cu vervă se repetă
şi întâlnirile acestea fără rost
şi despărţirile în vuiet de trompetă

nimic sub soare nou - Ecleziast
nimic sub soare vechi - mereu uitatul
şi zâmbetul meu trist şi fără fast
şi şoapta ta asemeni cu veleatul

din cea fost dat să fie n-a mai fost
din ce n-a fost să fie s-a împlinit
întotdeauna căutăm un adăpost
întotdeauna afirmai că m-ai iubit

şi iată-ne ajunşi întâmplător
la jumătatea răului de vreme
şi barcă mea e o gaură de dor
şi luntrea ta o umbră ce se teme

de plinătatea unei ultimi judecaţi
de hăul ce mereu transformă goluri
în sentimente rupte în bucăţi
pe scena unui teatru fără roluri

din cea fost dat să fie s-a împlinit
doar ceia ce mereu se împlineşte
din sentimentul meu de neclintit
o farsă a ieşit. Voiam poveste...

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantoma sentimentelor

Azi caut într-un scrin cu amintiri,
Prin poze cu figuri necunoscute,
Privind la ofiliţii trandafiri,
Fantoma sentimentelor pierdute.

Aş vrea ca, în tăcerile ce dor
S-aud chiar jurămintele nespuse,
Percepând în al calmului izvor
Fantoma sentimentelor apuse.

Bizară-i apatia de acum
Din vorbele ce tac, indiferente.
Nu mai găsesc, în prăfuit album,
Fantoma sentimentelor absente...

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai fi tu...

De-ai fi un răsărit de soare,
într-un vânt cald, m-aş transforma
şi-aş goni cu-nverşunare
toţi norii din calea ta...

De-ai fi o pasăre în zbor,
eu într-un cuib m-aş transforma
şi te-aş chema nerăbdător
să mi te-aşezi în palma mea...

De-ai fi un murmur de izvor
cu apă limpede şi rece,
din apa ta aş bea de dor
şi dorul meu, atunci va trece...

De-ai fi tu un salcâm în floare,
într-o albină m-aş transforma
şi ţi-aş sorbi c-o sărutare
nectarul din guriţa ta...

Un câmp cu mii de floricele
frumoase şi înmiresmate,
de-ai fi tu, transformat în ele,
cu drag, le-aş săruta pe toate...

poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firescul stării

... la margine de cer înmormântez un soare
sfidând firescul stării de a fi
şi timpului din ea îi poruncesc să zboare
şi dorului din mine de-a muri

iar inimii - mereu să toarne lacrimi
la moara vântului ce tinde-a o strivi
să nu mai simt cum cresc aripi din patimi
sfidând firescul stării mele de a fi

în colţ de cer înmormântatul soare
aşteaptă clipa când mă voi trezi
iar clipa - dorul interzis să zboare
iar dorul - starea firii de a fi...

poezie de Iurie Osoianu (14 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu..

... eu ştiu că v-a veni o zi de toamnă, poate
sau zi de primăvară timpurie
şi-n mine totul v-a cădea în toate
şi vor porni încet spre veşnicie

şi-ncă mai ştiu că-n ziua sorocită
tot biologicul din mine, instabil
v-a curge cum curg apele prin sită
şi prin dârmoane cânepa, tiptil

mai ştiu c-am să revin iar la esenţă
şi-ncă mai ştiu că iar voi fi trimis
prin alte lumi să scot din decadentă
subtilul rătăcit şi compromis...

poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa mea clipă...

Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la faţă,-
fir de risipă scurt ca o viaţă.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine ţipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...

poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... prezentul curge dintr-un viitor
de-o frumuseţe ireal de simultană
cu-al tău trecut scindat într-un fior
şi-n cioburi de tristeţe diafană...

catren de Iurie Osoianu (1 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra...

Tu ești ciudat. Dar cine nu-i ciudat
Și cine primul nu aruncă piatra
În adevarul, care pleacă la mezat
De soartă dus. Să-l dea dejeaba, loatra...

Pe drumul colbuit, ca un fior
Se scurge umbra ta. In departare
Albește silueta altui dor
Scăldat în nostalgie care doare...

Iar păsări albe cad din cerul plat
De-a lungul conștiinței tale triste
Și cărăruia, care cheamă la mezat
Tresaltă nevoind să mai insiste

O liniște se lasă de neant
Peste faptura ta și umbra umbrei tale
Și nici un om pe cât de cât pliant
Pe dealuri nu se vede. Nici in vale

Iar tu... Ciudat... Dar cine nu-i ciudat
În zilele acestea consistente
Când însăși viața-i scoasă la mezat
Iar morțile sunt tot mai insistente.?!

Mai pleci și mai revii ca-n alte dăți
Ca-n alte ipostaze circumstante
Să poți cutreera pustietăți
La braț cu stări la fel de relevante

Cu tine însuși, atacat intens
De toate nebuniile epocii
În care te-ai născut și-n care dens
Ai rupt ecou din anturajul vocii

Cu care inzestrat pentru Cuvănt
Plăteai mereu tributul nebuniei
Când rupt ca un anteu de la pamant
Când zmuls din decadența veșniciei

Și-atîta tot... Nimic mai mult, nimic
In jurul tău numai nimic și periferic
Nici o lumină nici un soare cât de mic
Doar tu și umbra ta. ȘI intuneric...

poezie de Iurie Osoianu (31 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subitul inedit...

când te-ai răsfrânt asupra mea cu jind
de stele pogorând din cer alene,
se zbuciumau în larg de mări sirene
din val în val tristeţi rostogolind

iar când schimbam poziţia subit
te aşterneai noian de transparenţă
voind în fel şi chip din decadentă
să sorbi întreg subitul inedit...

poezie de Iurie Osoianu (4 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vântul îi trece

degetele prin păr
degetele se desfac evantai
degetele arată ca nişte şuviţe mai groase, iar
degetele sunt prescurtate şi ele
(?!) – miroase
a degete preţioase: clar
a deget, cu repetiţie, arătător
spre bulevardul gheorghe
lazăr, a coafor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt răvăşit de tine
până la buricul degetelor mele
deşi nu ştiu dacă exişti cu-adevărat
sau ochii mei ca două santinele
un nou duşman în preajmă - au depistat

şi dimineţi îneacă oraşul în rutină
şi mă trezesc
şi nu-l pot desluşi
pe-acest al treilea inutil de lângă sine
pe care-l crezi
şi îl aştepţi
că va veni...

şi mă despart de tine
la un colţ de stradă
mult mai tăcut şi mai ursuz ca astă noapte
când sărutându-ţi sânii te aveam de dragă
şi-ţi savuram extazul printre şoapte

şi plec
şi-n în urmă nu arunc nici o privire
cu spatele te simt în marea de văpăi
arzândă
şi în tăcerea ta se curmă o iubire
anterior
citită-n ochii tăi ca o izbândă

şi plec
şi-n mine moare iar bărbatul
şi ia cu sine chipul tău în lumi mai drepte
iar tu rămâi o simplă inventată
să mai cobori
sau să mai urci şi alte trepte...

la noapte ştiu
că frământat de insomnie
voi reproşa tandemului meu dur de santinele
al treilea inutil, pe care încă nu se ştie
de ce n-a fost simţit de degetele mele...

poezie de Iurie Osoianu (7 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa. l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga şi să le cante...
Toate plansurile sa le topeasca c-o atingere de lumina...
Potir de lumina şi iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
Şi uşa către rai deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
Si-ntindere verde şi racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Aşează-ti tamplele obosite intre palmele mele.. şi ele vor lua forma zvacnetului din tine,
Iar freamătul din adancuri varsa. l in liniştea braţelor mele...
şi-l voi topi in izvorul de viaţă al fiinţei mele,
într-o clipa inalta şi caldă,
urme pentru veşnicie lăsând în tine...
Usa templului inimii tale
în inima mea se deschide
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!