* * *
sunt răvășit de tine
până la buricul degetelor mele
deși nu știu dacă exiști cu-adevărat
sau ochii mei ca două santinele
un nou dușman în preajmă - au depistat
și dimineți îneacă orașul în rutină
și mă trezesc
și nu-l pot desluși
pe-acest al treilea inutil de lângă sine
pe care-l crezi
și îl aștepți
că va veni...
și mă despart de tine
la un colț de stradă
mult mai tăcut și mai ursuz ca astă noapte
când sărutându-ți sânii te aveam de dragă
și-ți savuram extazul printre șoapte
și plec
și-n în urmă nu arunc nici o privire
cu spatele te simt în marea de văpăi
arzândă
și în tăcerea ta se curmă o iubire
anterior
citită-n ochii tăi ca o izbândă
și plec
și-n mine moare iar bărbatul
și ia cu sine chipul tău în lumi mai drepte
iar tu rămâi o simplă inventată
să mai cobori
sau să mai urci și alte trepte...
la noapte știu
că frământat de insomnie
voi reproșa tandemului meu dur de santinele
al treilea inutil, pe care încă nu se știe
de ce n-a fost simțit de degetele mele...
poezie de Iurie Osoianu (7 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!
