Ţie

Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ti par, sau fruntea grea de nor,
sau mana ta, in care, la izvor,
mi-ai dat sa beau din claru-adanc de ape?

Sau glasu-nvaluindu-ma usor,
sau ochii tai in cari o lume-ncape,
ce deodata mi-o deschizi subt pleoape –
sau drumul laolalta, suitor?

Dar daca vocea s-a-nasprit prin vreme
si parul n-a putut de ierni sa scape,
in ochii tai privind – o, nu te teme! –
si azi mai regasesc acelasi dor,
pe care anii au stiut sa-l sape
in limpezimea primului fior.

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ţi păr, sau fruntea grea de nor,
sau mâna ta, în care, la izvor,
mi-ai dat să beau din claru-adânc de ape?
Sau glasu-nvăluindu-mă uşor,
sau ochii tăi în cari o lume-ncape,
ce deodată mi-o deschizi sub pleoape -
sau drumul laolaltă, suitor?
Dar dacă vocea s-a-năsprit prin vreme
şi părul n-a putut de ierni să scape,
în ochii tăi privind - o, nu te teme! -
şi azi mai regăsesc acelaşi dor,
pe care anii au ştiut să-l sape
în limpezimea primului fior.

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu beu

Eu beu
Putin...Putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tzin
Si am sa beau
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beau sa`mi fie numai bine.

Cand dau incet sa ma indrept
Genunchii cad pe langa piept
Eu n`am stiut ca daca esti bat
Te faci deodata acrobat
Sa shada toti cum eu am shes
Sa vada toti ce eu invat
Sa`si unga toti cum eu mi`am uns
Cu grija gatu`ndeajuns.
Ma tin de tot ce sta in bar
Dar cel mai tare de pahar
Eu inca nimeresc sa torn
Cu toate ca aproape dorm
Da daca nu dorm inseamna ca is treaz
Si afara inca e azi.
Eu pot sa ma tin si intr`un chicior
Cu mana daca`s pe ulcior.

Da eu mai beu
Beau putin, putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tin
Si am sa beu
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beu sa`mi fie numai bine.

Ce interesant se uita toti la mine
Cum eu ma invat
Cu mana dreapta sa ma indrept
Spre buzunaru de la piept.
E drept ca daca beau mai des
Mai des ma trage sa fumez
Fumez si iara dupa ce fumez
Incep sa beau mai des.
Eu nu stiu unde mai incape
Atata vodka si lichior
Si nu stiu toti de ce se uita
De parca as bea de banii lor.
Da eu ma fac, nu fac ninica
Si nici nu stiu ca ei ma stiu
Si eu cand am sa fiu ca dansii
Eu tot ca dansii am sa fiu.

Da amu mai beau
Beau putin, putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tin
Si am sa beu
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beu sa`mi fie numai bine.

Eu nu stiu bine pentru altii
Ce inseamna...da eu stiu
Cand beau ce vreau, manac ce vreau
Ma culc cu cine vreau, si`s viu
Si daca`mi spune cineva cum ar putea sa fie mai bine
Ma las de toate, ma duc acolo, ma intorc inapoi, ma iau si pe mine
Da eu mai stau acolo unde imi chica ca sa shad
Unde ma uit si nu vad nik, da pe mine toti ma vad
Cum beau putin d`ales si mai ales di cela de care am vrut
Si daca am uitat sa ma uit ce beu incep de la inceput...
Da eu maï beuuuu....

poezie de Pavel Stratan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regasire

Intr-un abis intunecat plutesc
Si ingeri nu mai sunt
E atat de frig si de intuneric
Ma gandesc cu teama
Daca eu sunt sufletul meu
Daca asta va fi pentru eternitate

Incerc plin de remuscari
Sa alung demonii ce ma cuprind
Si rugaciunea sa mi-o amintesc
Sa incerc sa ma regasesc...

Si universul ma ajuta
Si prin semne ma indruma
Sa te urmez pe tine
Sa imi urmez calea divina
Sa ma regasesc pe mine

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de vali
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se-adună-n cuget multe clipe
plutind prin ochii mei apuşi
rasai aevea in simtire
cu ochii tai de dor rapusi.

si mana imi intind spre tine
aproape ca-ti aud batand
o inima infranta-agonic
ce-n mine-o simt incet murind.

si cata departare oare
mai poate fi pana tarziu?
caci si aproape de-ai fi, doare
te vad in vis pe-un mal pustiu.

se-aud izvoarele-n catune
rasuna in ecouri, nopti
e prea-ntunericul taciune
si-mi e strain unde ma porti.

e-atata de aproape zarea
ti-aud clipirea-n zori usor
când chipu-ti unduieste marea
stergand tristetea ochilor.

salbatice-nstelari lumina
la fel, departe ca-ntr-un zbor
un licar, imi apari pe mana
şi-mi scrii cu soapte,-ţi este dor.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agăţată de cuvinte

Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit şi mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbeşte
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulţumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.

Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiţi la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înţelegi niciodată,
Restul rămâne în tine şi ningi.

Am fost un zâmbet în vocea ta
Şi-o privire într-un strigăt
Agăţat de cuvinte.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii supuşi

nu mă mai cred ocolit de cuvinte
ţin aproape
mă joc în tăcerea lor plină de înţeles

tu mă simţi abătut
mă laşi să privesc departe
cu ochii supuşi

îmi adun gândurile şi le las liber zborul
îmi aniversez plăcerile de care îmi aduc aminte
şi mă bucur ca un copil

port în trup durerile acumulate cu anii
încerc să nu mă plâng
rup din ele cu dinţii strânşi
mă conving singur că nu există
şi deschid larg uşa să scape în lume

angoasele vremii sunt peste tot
nici nu ştiu cum să mă feresc
acum sunt mai aproape de tine
şi nu mă vezi

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii inchisi

Nu mi-am tradat niciodata umbra;
Intotdeauna am stiut
In cate silabe s-ar descompune
Mana mea,
Daca mi-as vinde sufletul
Acestor taceri ce–mi ard in trup
Atunci cand iubesc;
N-am incercat sa fur nici o celula
Pentru mine,
Mi-am pastrat aceleasi radacini
Crescute spre nicicand,
Ca sa ma pot vindeca
De somnul rece
In care m-am nascut;

Dar acum, acum
Cineva imi strecoara in sange
Zapezi in delir,
Si nu mai stiu
Cat timp a trecut de cand
Pasesc cu ochii inchisi
In mine.

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Pe ce Te-am cunoscut? Nu Te-am vazut
Si nu Te-am auzit; dar am stiut
Ca Tu erai Acela… N-am simtit
Nici falfairea hainei; neclintit
Era in casa totul si inecat
In bezna, cand deodata s-a miscat
Ceva, dar n-am stiut: in mine fu
Miscare, sau in juru-mi. Stiu ca Tu
Ai fost Acela. Nu, n-ai stralucit
In slava mare, nici nu Te-ai ivit
Sa-mi dai sa-ti pipai urmele de cuiu.
Dar Te-am simtit si n-as putea sa spuiu,
Cum ai venit si iarasi, cum Te-ai dus.
Simteam ca o putere de nespus
Ma-nvaluie, rapindu-mi suflul tot
Al vietii in varteju-i. Cum nu pot
Sa scriu, pe ce Te-am cunoscut? Orbit,
Tot sufletul imi tace ca un schit…
Pe ce cunosti ca-i zi, chiar de nu vezi,
Si stii ca-i noapte, chiar daca veghezi?
Putea-voi sa gasesc vreun de-al Tau,
Cand gandul, ametit, se pierde-n hau,
Si-n minte-abia de pot sa-l mai cuprind?
Ce punte pana la Tine voi sa-ntind,
Pe care Tu sa vii, senin in jos?
Eu te-am simtit asa de luminos
Ca n-am putut sa vad. O vreme-am stat
Cu ochii-nchisi ca moarta. Nemiscat
Ai stat si Tu in mine, undeva,
Si eu in Tine. Dragostea era
Aceasta neclintire? Nu mai stiu…
Dar mi se pare lumea un pustiu
Si ziua, intuneric nesfarsit,
De cand in noapte, Doamne, Te-am simtit,
Atat de-aproape. Dragostea era?
Stateam pierduta-n Tine, undeva,
Invaluita cald in Dumnezeu …
Si Tu erai in mine, Doamne-al meu!

poezie de Zorica Zlatcu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masina de tuns

Cine-ar fi putut sa stie
Nimeni nu mi-a dat raspuns,
Despre marea energie
A msinilor de tuns.

Prea mi se parea urata
Si-as fi vrut de ea sa scap
Cand scotea un fel de bata
Din frumos, pletosul cap.

Nu ma mai tundeau parintii
Ci frizerul pomadat
Care mai scotea si dintii
Suferinzilor din sat.

Iarba mea cu zbenghi in crestet
Ce cu truda a crescut
Va mai da un sclipet vested,
Va cadea intr-un minut.

Nu am sa mai dau din plete,
Voi fi trist si mic si chel
Si dispretuit de fete:
"Lasa-l, lasa-l, vai de el".

Noaptea stam cu capu-n perna
Si plangeam si eu in gand
Si problema mea eterna
Ar fi fost sa il vad crescand.

Doamne, unde-i adevarul
Intr-o lume cu frizeri,
Daca mie-mi creste parul
Si se duce nicaieri ?

Si uitam incet de dansul,
Aveam treburi fel de fel,
Pana cand plateam cu plansul
Faptul ca eram iar chel.

Simt si-acum ca ma mai doare
Orice punct unde-au ajuns
Foarfecele muscatoare
Si masinile de tuns.

O masina infernala
Ca un soarece subtil
In toti anii mei de scoala
Mi-a ras parul de copil.

Tunde-l zero, tunde-l bine!
Cei de-acasa iarasi spun,
Si porunca lor revine
Si frizerul e nebun.

Ma aseaza la oglinda
Tanar, liber si frumos
Si-mi vad fata suferinda
Cand mi-arunca parul jos.

Stiu ca totul chiar asa e,
Cum a fost sa simt atunci,
Cand se hotarau sa imi taie
Darul pletelor prea lungi.

Totul e normal pe lume,
In conventii merg si eu,
Un frizer va sti sa-ndrume
Forma capului, mereu.

Dar din vremuri, de departe,
Dintr-un sat tacut din sud,
Un frizer imi scrie carte,
Foarfecele i le-aud.

Si inchid cu forta ochii
Si-as voi sa uit acum
Pe frizerii mediocri
Care mi-au scurtat din drum.

Iar m-aseaza la oglinda,
Iar ma vad precum am fost,
Iar, cu fata suferinda
Caut faptei lor un rost.

Dar o mana tremuranda
Imi mai da si azi raspuns
Prin tic-tacul de osanda
Al masinilor de tuns.

Afla totusi adevarul
Cautat de-atatea ori,
O sa-ti creasca liber parul
Numai dupa ce-ai sa mori.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu eşti frumuseţea...

Tu nu eşti frumuseţea spiralelor candide,
În ochi tu nu duci moarte şi perlele lichide
În cari răsfrîng misterul văpăile livide.

Nici flori n-atingu-ţi fruntea spre dînsele plecată,
Nici pagini cu poeme rămase de-altădată
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ţi inelată.

Tu nu cunoşti otrava gîndirii şi-a vegherii:
Fantasmele de fildeş, regini ale tăcerii,
Nu ţi-au suflat miresme subt salciile serii.

Tu ştii că de cînd lumea e linişte şi pace,
Că drumul e pe care păianjenul îl face
Ţesînd în umbră caldă velurele să-mbrace
Subt cari stagnează ochii şi pletele-ţi opace.

Copil naiv! de-aceea te-ador şi te mîngîi
Cu faţa-nmormîntată ca-n floare de lămîi
În carnea-ţi netezită de buzele dintîi!

Şi nu-ţi şoptesc sonete, nici mituri nu-ţi îngîn,
Pe unde trece umbra acestui hoit păgîn.
Aplec eternitatea spre tine, şi rămîn

Cu ochi-închişi în zîmbet, copil abia-nflorit;
Cu fruntea răsturnată, cu visul risipit,
Ca o dantelă scumpă pe trupu-ţi adormit.

Dar spune-mi, la crepuscul, încet, sunt fericit?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu eşti frumuseţea...

Tu nu eşti frumuseţea spiralelor candide,
În ochi tu nu duci moarte şi perlele lichide
În cari răsfrâng misterul văpăile livide.

Nici flori n-atingu-ţi fruntea spre dânsele plecată,
Nici pagini cu poeme rămase de-altădată
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ţi inelată.

Tu nu cunoşti otrava gândirii şi-a vegherii:
Fantasmele de fildeş, regini ale tăcerii,
Nu ţi-au suflat miresme subt salciile serii.

Tu ştii că de când lumea e linişte şi pace,
Că drumul e pe care păianjenul îl face
Ţesând în umbră caldă velurele să-mbrace
Subt cari stagnează ochii şi pletele-ţi opace.

Copil naiv! de-aceea te-ador şi te mângâi
Cu faţa-nmormântată ca-n floare de lămâi
În carnea-ţi netezită de buzele dintâi!

Şi nu-ţi şoptesc sonete, nici mituri nu-ţi îngân,
Pe unde trece umbra acestui hoit păgân.
Aplec eternitatea spre tine, şi rămân

Cu ochi-închişi în zâmbet, copil abia-nflorit;
Cu fruntea răsturnată, cu visul risipit,
Ca o dantelă scumpă pe trupu-ţi adormit.

Dar spune-mi, la crepuscul, încet, sunt fericit?...

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu eşti frumuseţea...

Tu nu eşti frumuseţea spiralelor candide,
În ochi tu nu duci moarte şi perlele lichide
În cari răsfrîng misterul văpăile livide.

Nici flori n-atingu-ţi fruntea spre dînsele plecată,
Nici pagini cu poeme rămase de-altădată
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ţi inelată.

Tu nu cunoşti otrava gîndirii şi-a vegherii:
Fantasmele de fildeş, regini ale tăcerii,
Nu ţi-au suflat miresme subt salciile serii.

Tu ştii că de cînd lumea e linişte şi pace,
Că drumul e pe care păianjenul îl face
Ţesînd în umbră caldă velurele să-mbrace
Subt cari stagnează ochii şi pletele-ţi opace.

Copil naiv! de-aceea te-ador şi te mîngîi
Cu faţa-nmormîntată ca-n floare de lămîi
În carnea-ţi netezită de buzele dintîi!

Şi nu-ţi şoptesc sonete, nici mituri nu-ţi îngîn,
Pe unde trece umbra acestui hoit păgîn.
Aplec eternitatea spre tine, şi rămîn

Cu ochi-închişi în zîmbet, copil abia-nflorit;
Cu fruntea răsturnată, cu visul risipit,
Ca o dantelă scumpă pe trupu-ţi adormit.

Dar spune-mi, la crepuscul, încet, sunt fericit?...

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Am sa descifrez acest mister???
Eu ce sunt un banal mister
Iar tu o preafrumoasa Doamna
Frumoasa ca o toamna, Ce simtirea mi-o adoarma

Ai fost o toamna plina de culori
Ce mi-ai dat fiori, care te fac sa te cobori
Te-as fi vrut doar de zeci de mii de ori
Dar tu nu ai aripi sa poti sa zbori

Sa zicem doar ca a fost o intamplare
A ta faptura ademenitoare, sa ma farmece atat de tare
Aveai o clipire vindecatoare
Aveai grai de privighetoare

A sufletului infatisare mi-ai schimbat
Dar nu mi s-a aratat
Sa primesc al tau dar binecuvantat
Pacat ca am stat in pat si nu m-am schimbat

Creierul mi l-ai spalat
Adevarat barbat eu am fost
Anost este sa platesc acest cost
Ce a fost???

A fost doar o poveste
Iti dau de veste tie doamna hotomana
Ce mi-ai furat culoarea verde
Cum tu ai stiut sufletu-mi sa dezmierde

In mintea mea se pierde
Existenta ta si a ta infatisare
Te sterg cu un burete imbibat de lacrimi amare
Si am sa plec sa stau pe un sezlong la soare
Am nevoie de schimbare

Ochii ce nu se vad se uita
Dar inima nu mi este uituca
Tot sper ca undeva in eter
Cat suntem sub acelasi cer
Macar suntem impreuna

De vei avea nevoie candva
La greu de un sprijin
Macar ca amic, Tie ma dedic
Doar atat iti zic....

poezie de Florin Găman (7 iunie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plecat

Tu mi-ai spus cand ai plecat
Ca intre noi totul s-a terminat
Nu stiam daca viatza mai are rost
Si daca o sa fie cum a mai fost.

Acum din poze imi zambesti
Oare tu la mine te mai gandesti
Eu stau acum privind la poza ta
Si ma gandesc la ce a fost candva.

De privirea ta mereu imi amintesc
Si as vrea in mintea ta sa ma regasesc
Ca inca te iubesc tu stii
Si vrei in viata mea din nou sa vii.

Tu viata pentru mine ti-o traiesti
Imi spui "Iubirea mea doar tu esti"
Dar zi de zi esti langa ea
Sa ne desparta toata lumea vroia...

poezie de Alina Tiriteu (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Alina Tiriteu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoza intamplatoare

Eram libelula...
Te-ai aplecat, cu ochii mari, deschisi
a mirare, asupra mea.
Cu infinita grija, ai intins
o mana, sa ma aperi de umbra
ploii.
Ti-am simtit caldura,
m-am prins, usor,
de-un deget oferit mie ca sprijin.
Am intors privirea spre tine
si te-am zarit, deschizandu-te
intreg, mie, cu un zambet.
Si-atunci, intreg cerul s-a deschis,
ai intins mana ce ma ridica spre slavi
si-am devenit puterea
Care nastea lumina.
Ne-am privit in ochi, in
fractiunea de secunda
decisiva:
ti-ai concentrat fiinta
intr-un izvor de tandrete si
am zburat, o noua pereche
Adanc in azur.

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu mă ştie...

Prin valuri de amintiri ce tot revin,
Am reuşit cumva să înţeleg DE CE...
Atunci cânt ţipete şi urlete de vin,
Mă declanşau în bucurii... De ce?

Am fost lipsită de iubirea ta,
Atât de multă vreme, c-am uitat...
Din anii ce s-au scurs şi viaţa grea,
Că m-ai iubit când nici n-am existat.

Cu cât tu peste mine vii ardent,
Cu-atât se înfiripă o iubire...
"De ce?" mă-ntreb abia acum, strident,
Când mă puteai avea cu o privire...

Pe notele de timp care s-au dus...
Prin rânduri care ţi le-am dedicat doar ţie,
Am înţeles DE CE nu mi-ai adus
Acea iubire ce mi-o păstrai doar mie.

El nu mă ştie că eu am ştiut!
El nu cunoaşte iubirea ce-o să vină...
Doar dragoste mi-a dat şi am avut,
Acea iubire ce doream... divină!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din suflet

Chiar daca sufletul ma doare
Si nu pot sa spun ce gandesc,
Chiar daca inima-mi plange,
Dupa chipul tau inca tanjesc.

Si chiar daca ochii se scalda in lacrimi
Privind la un astru ceresc
As vrea sa te am aproape
Sa-ti spun ce mult te iubesc.

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ma fac cu tine?

Ce ma fac cu tine
Unde sa te pun,
Am pe mana urme
De ruj si parfum

Ce ma fac cu tine
Daca nu ajung
Sa-ti sarut picioru'
Si umaru' stang

Ce ma fac cu tine
Daca-n Paradis
Au dat o lege
Si sunt interzis

Ce ma fac cu tine
Daca mereu visez
Ca durerea vine
Si tu mi-o asezi

Ce ma fac cu tine
Cand nu-nteleg
De ce in iubire
Pui pret peste pret

Ce ma fac cu tine
Unde sa mai merg
Caci fara speranta
Nu te inteleg

Ce ma fac cu tine
Cat sa ne uram,
Sa traim in urma
Sau sa ne iubim?

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa

Stii tu, tu azi esti o papusa
Fara nici un sentiment
Stins... cu ochii de cenusa
Si ma pierd usor, mai lent.

Trag cu ochiul la fereastra
In speranta c-o sa vii
Insa de iubirea noastra
N-ai stiut... nici n-ai sa stii.

Intind mana peste masa
O privesc si o sarut
Mi te-imaginez mireasa
Insa stiu ca te-am pierdut.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi ca doi sihaştri

Ochii tăi ca doi sihaştri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaştri,
Răsăriturile clare.

Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiţi pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.

Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineţi cu soare
Taina gândurilor mele.

Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă şi dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!