Străbunii au născut metafora, iar urmaşii au certificat-o...

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafora şi bordeiul au fost contemporani...

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amfore

Străbunii îşi îngroapă amforele
Separat; bogăţiile şi vasele
Pe care urmaşii urmaşilor le citiră curând
Ca pe nişte abecedare ale continuării pe pământ.

Lăsară de zestre Marea cea mare,
Braţul stâncos al Carpaţilor, cu aur şi sare,
Verdele câmpiei, aşezat pe umerii brazilor,
Tăria de cuget şi statornicia stejarilor.

Iscusinţa de a făuri o roată,
Vrednicia de a fi tras pe ea, pentru o cauză dreaptă,
De a fi încoronat cu fierul încins,
De a nu te lăsa vreodată învins.

Uniţi, român lângă român – fii cu adevărat stăpân,
Pentru cinstirea acestui pământ străbun.

hipersonet de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genealogie

La început a fost ţipătul
Care a născut Sângele
Care a născut Ochiul
Care a născut Teama
Care a născut Aripa
Care a născut Osul
Care a născut Granitul
Care a născut Violetul
Care a născut Ghitara
Care a născut Sudoarea
Care a născut pe Adam
Care a născut pe Maria
Care a născut pe Dumnezeu
Care a născut Nimicul
Care a născut pe Niciodată
Niciodată Niciodată Niciodată

Care a născut Cioara

Ţipând după Sânge
Coji resturi
După orice

Agitându-şi nervoasă picioarele negre în cuibul ei mizer.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafora

Stau gândurile toate la un loc
privind metafora din poezie
repusă de poet în strai baroc
în clipele de-adâncă frenezie.

Orfană între-cuvinte fără sens,
întinsă, parcă, pe o nicovală,
metafora cu conţinutul dens
în strofă se aşează cu sfială.

Şi, împletind silabele duios,
în legături croite cu migală,
repune versu-n strai misterios
ca să îi dea o aură astrală.

Eu mă îmbăt în universul său
cu magice tablouri de cuvinte,
rămase peste timp ca un ecou
cu adieri de-aducere aminte.

poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existenţiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ziua Unirii

De Ziua Unirii
Ne ceartă străbunii
De lipsa iubirii
Impusă de unii...

De Ziua Unirii
Ne ceartă străbunii
De boala uitării
Adusă de unii...

De Ziua Unirii
Ne ceartă străbunii
De povara răbdării
Creată de unii...

De Ziua Unirii
Să chemăm străbunii
Cu puterea iubirii
Să Doară pe Unii!

poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafora

Stau gândurile toate la un loc
privind metafora din poezie,
repusă de poet în strai baroc
în clipele de-adâncă frenezie.

Orfană-ntre cuvinte fără sens,
întinsă, parcă, pe o nicovală,
metafora, cu conţinutul dens,
în strofă se aşază cu sfială.

Şi împletind silabele duios,
în legături croite cu migală,
repune versu-n strai misterios
să-i dea dorită aură astrală.

Eu mă îmbăt în universul său
cu magice tablouri de cuvinte,
rămase-n poezii ca un ecou
pe reverii de-aducere aminte.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

a iubi (vezi şi a fi îndrăgostit)

Metafora metaforelor

Am înţeles
că a iubi
e un continuu vers
un poem nesfârşit neînţeles
de niciun critic din Univers
metafora metaforelor
în infinitul ritm al inimilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a creat omul. Poeţii au creat metafora. Apoi au venit filozofii să bată monedă din metafora poeţilor. Mă veţi întreba, pe bună dreptate. Ceilalţi? Ceilalţi... se bat cu pumnul în piept, pardon ţin lumânarea.

aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a creat omul. Poeţii au creat metafora. Apoi au venit filosofii să bată monedă din metafora poeţilor. Mă veţi întreba pe bună dreptate. Ceilalţi? Ceilalţi se bat cu pumnul în piept. Pardon! Ţin lumânarea.

aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafora duce o viaţă secretă în jurul nostru. Rostim aproximativ şase metafore pe minut. Gândirea metaforică este esenţială modului în care ne înţelegem pe noi şi pe alţii, pentru cum comunicăm, învăţăm, descoperim şi inventăm. Dar metafora este mai întâi un mod de gândire, apoi un mod de exprimare a cuvintelor.

James Geary în Metaforic vorbind (2009), traducere de Antoniu Gugu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

STRĂBUNII NE VEGHEAZĂ DIN MORMINTE(Rubaiat)
Străbunii ne veghează din morminte
Şi glăsuiesc cu mutele cuvinte
O-ncurajare-n vremuri de restrişte,
Nimic din lupta lor nu se dezminte.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Eu m-am născut într-o rază
de soare
într-un mănunchi de stele
neîntinat

La început mi-am adunat
gândurile
şi visele

Le-am comparat cu amintirea
rubinie
din cupele vechi

Şi-am văzut ce nimeni n-a visat
vreodată
că pot să fiu
ce şi-au dorit
străbunii

om

OM DEPLIN

poezie de Costel Zăgan din Remember (1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteorit

e iubirea ta - dispare imediat
ce s-a născut - odată
cu zâmbetul
meteorit de origini extra
terestre sunt numai mângâierile
şi şoaptele şi seducţia
iubirea este metaforă
metafora este poezie
poezia este meteorit
meteoritul pro
vine
în urma coliziunii poetului cu iubita
(?!) aşa se naşte dragostea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi deschise

Să nu ascult chemările deşarte,
Ce aduc crivăţul de noapte.
Să merg cu timpul meu de braţ,
Să fiu bărbat între bărbaţi.

Spre împliniri, între noi vise,
Purtate doar de gând,
Tu, primăverii lasă porţile deschise,
Să intre timpul meu dorit – curând –

Coborâtor cu raze lungi aprinse
Îmbrăţişează pajiştele-ntinse
Străbunii mei cu frunţile-n ţărână
Sărută Dunărea străbună.

poezie de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dincolo de moarte

Am creat din moarte poezie,
Iar din delir şi nebunie
Am născocit azi pe hârtie
Un flux mortal de nemurire.

Am suferit în adormire
Şi m-am născut în veşnicie,
Printre miresmele funebre
M-am rătăcit de mine.

Am rezistat prin a muri
Şi m-am născut pentru a fi,
Am născocit din frică
Mormintele de sticlă.

Am plâns cu moartea-n noapte
Şi m-am trezit departe,
Am căutat să mor
În iad să mă cobor.

Am căutat morminte
Punându-le în minte,
Am zăbovit la cruci
Citind cuvinte lungi.

Şi m-am pierdut de tine,
Plecai la cer, copile,
Pierzându-vă pe voi,
M-am rătăcit în nori.

Am întâlnit pe-ai mei
Şi pe străbunii tăi
Şi-o să vă scriu de ei
De-o să găsesc condei.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poezia este ca o
tapiserie medievală a simţurilor
totul tace
totul zvâcneşte în pupila cititorului
privitor cu ochiul inorogului cuvânt

din când în când
ţesătura se destramă şi
din locul acela începe să curgă
metafora fiinţei poetului
o parte se amestecă în pupila cititorului
cu însăşi metafora fiinţei lui
cealaltă rămâne intactă pentru alt poem
nescrisul poem al unui alt prezent

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neam de ţară

Părinţii dragi sunt neam şi ţară,
Sunt firul vieţii, plin de brazi,
Eroii ce-au înălţat o ţară,
Spre împlinirile de azi.

Prin lupta lor au întrupat
Din veacuri toţi străbunii mei,
Iubirea, cugetul curat,
Nădejdi în ample epopei.

În vatra sa nepieritoare
Elanu-i viu în fiecare,
Unire în simţire şi visare,
Prezent, trecut şi vremea viitoare.

Le plac şi doinele şi cântul,
Iubesc cu patimă pământul!

poezie de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flambat...

Metafora trupului tău
E parfumul minţii
Flambată în priviri
Cu sărutul cu foc Orfeu.

Ce-mi răsare, aripi
de magmă, în abisuri
Cu vortex de nisipuri...
Cu viermi ace casapi.

Spre globul cristal de ireal
Rostogolindu-ne lumea
In petale roşii de catifea
Într-un tangou lent, mortal

Cu diezuri de sânge-n final
Ucise-n fluturi de apă
Pe pielea mea bazaltică
Împietrită in soclu sub trupul

Născut sublim de ireal

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu existam când te-ai născut

Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreţi că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Mi-am dorit să fi fost născuţi în aceeaşi zi,
Ne-am fi petrecut toată viaţa împreună.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Eram atât de departe de tine,
Era atâta distanţă între noi.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Aş fi devenit o floare îmbrăţişându-şi fluturele,
Adormind în iarba înmiresmată noapte de noapte.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut om născut

Născut om… născut a iubi
măcar un timp
iubirea… să simt
cum e pe astă lume a dori
iubirea… să simt
măcar un timp
Născut a iubi… născut om

poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!