Vis

Te-ating cu razele mele ce-alungă şi luna,
Îţi mângâi chipul cufundat în tristeţe,
Căldura mea curge prin venele tale
Şi-n ochii tăi palizi de-atâta blândeţe;
M-apuc să îţi sfârtec cu dinţii tăcerea,
Să sparg cu piciorul durerea din piept,
Să smulg suferinţa din sufletul sumbru,
S-o fac fără pic de regret;
Şi-atunci când tresari şi lacrima-ţi curge
Topesc tot în tine, îţi iau şi puterea,
Îţi las doar curajul să zbori înspre mine
Să-mi dai înapoi mângâierea.

poezie de Carmen Comloşan
Adăugat de Carmen Comloşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri

Ating vârful degetelor tale
Şi simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.

Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoţia vinovată,
Iar palma mea şi palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.

Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Şi nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu eşti precum sunt eu,
Tu eşti căldura, eşti sângele din mine.

Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu eşti Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.

poezie de Carmen Comloşan
Adăugat de Carmen Comloşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri

Ating vârful degetelor tale
Şi simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.

Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoţia vinovată,
Iar palma mea şi palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.

Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Şi nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu eşti precum sunt eu,
Tu eşti căldura, eşti sângele din mine.

Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu eşti Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.

poezie de Carmen Comloşan din Viaţa printre moarte (16 aprilie 2000)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-te însă în oglindă din când în când: acolo vei vedea trăsăturile mele, în venele tale curge sângele meu. Chiar şi atunci când sângele nu-mi va mai curge prin vene, să nu uiţi că Charlie a fost tatăl tău. Nu am fost un înger, dar am încercat să fiu om. Încearcă şi tu!

Charlie Chaplin în Scrisoare către fiica sa, Geraldine (decembrie 1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai las o amintire peste flori

Am şi uitat, a curs atâta vreme,
Cum arăta pe chipul tău, blândeţea.
Prin amintiri, de-aş răscoli, m-aş teme,
Şi n-am să-mi iert dac-aş găsi tristeţea.

Ai luat cu tine, mamă, neuitarea,
Ca un înscris făcut sub legământ.
Ramâne tot, când ne-a venit plecarea,
Doar ea putea să-ncapă în mormânt.

Azi vin aici... să mai aduc o floare
Şi un regret, nechibzuinţei mele.
E prea târziu, şi prea târziul doare...
Tu iartă-mă, de-acolo, dintre stele.

Doar bietul timp, durerea ne-o mai stinge,
Prin rătăciri de gânduri şi simţire,
Azi nu mai plâng... dar lacrima tot curge
Să pună peste flori o amintire.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă topesc ca timpul

Eu mă topesc ca timpul, ce nu-şi cunoaşte locul
Şi nici nu se opreşte în pragul vreunui cer;
Deşi mă doare clipa, eu am intrat în jocul
Tăcutelor secunde, ce-n găuri negre pier.

Mai pierd ceva din mine, un vers mai curge-agale,
Rămân poeme-n urmă, cu un picior beteag,
În versuri albe, rime fac striptis şi-aşa goale
Se scurg pe pleoapa nopţii şi-n noapte mă retrag.

De îmi auzi chemearea, când trec prin vama sorţii
Bucăţi din partitura ce curge din viori,
Opreşte, doar balada enesciană-a porţii
Prin care doar tăcerea ne mai găseşte-n zori.

Şi, poate cu răbdare, vei aştepta căderea
Nisipului ce-n sare s-a preschimbat în timp;
Gestantă e clepsidra ce-şi drămuie durerea
Când naşte câte-o moarte în orice anotimp.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti frunza

Eşti frunza
sub care sufletul meu tremurând şi-a găsit adăpost.
Tu mă ţii vie sub valul avid de ploaie
ce curge
şi curge
şi curge...
Sărmanul timp a devenit o molie neagră,
cu-aripi pleoştite, murate de atâta ploaie
şi-ncearcă–n zadar să evadeze
săpând un tunel vertical
în peretele ploii.

Tu ţine-mă lipită de tine,
Poezie!
Să-mi fii mereu acoperiş
şi balansoar!
Prin tine pot să descifrez runele ploii,
doar tu îmi eşti calea regală
de-a fi şi de-a nu fi
şi doar prin tine vreau să ştiu
ce este dincolo de zidul ploii...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui, iubito!

Înfiorat m-atingi cu gânduri
Şi ştiu... tu te gândeşti la mine...
Să mă ţii strâns prin multe doruri,
A ta să fiu, doar pentru tine.

De n-aş putea să mă scufund
În mintea ce spumegă malul,
În ochii tăi să mă afund
Să ne unim gonind amarul.

Aşa de simplu mă alint,
Cum mă priveşti şi baţi din gene...
Tot ce-am dorit prin tine simt
Dragostea-mi curge iar în vene.

Ridic o mână înspre tine,
Şi ce te-aş strânge acum iubite!
Într-ale mele vieţi marine
Venite-n timp şi ispăşite.

Un paradis dintr-un infern,
O, tu iubite, n-ai avut!
Şi mi-aş dori să simţi etern
Iubirea ce n-ai cunoscut.

Am adunat momente tandre
Să le întind când nu te-aştepţi...
Pe ale tale gânduri copilandre
Ce doar iubind poţi să înveţi.

Am fost în pături de culoare,
O, tu iubite de-ai veni!
Ne-am înălţa noi doi spre soare
Şi peste timp vom dăinui!

Roua prin clipele de jar,
Din dragoste în dragoste-am păşit...
Sufletul mi-e verde, sihastru şi stelar,
Dar el te iubeşte ştiind că l-ai iubit.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis trecut

La căpătâiul tău îmi las azi crucea
Şi zâmbetul, trecutul, amintirea
Însă durerea ce chipul ţi-o arată
N-am să o las să-ţi tulbure-adormirea.

Eu – abandonat în gesturi şi în lacrimi,
Tu te grăbeai - aşa cum faci şi-acum -
Să-mi spui cu neschimbata ta tandreţe
Că astăzi suntem morţi într-un prezent postum.

Am vrut să-ţi spun doar ceea ce ştiai,
Dar eu tăceam.... poate descurajat
De ochii tăi... lumina ta...
Şi ai plecat...

poezie de Carmen Comloşan
Adăugat de Carmen Comloşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec iubirii mele

în braţele tale iubite mă alint
şi-n mângâierea ta azi mă topesc
mă încred în ochii tăi care nu mint
când luminile sub gene strălucesc.

mă simt ca-ntr-o oază în armonia noastră
în cuibul iubirii construit de amândoi
lângă ţine mă simt o palomă măiastră
cu aripi ce străbat furtuni şi ploi.

nu te împart cu nimeni dragostea mea
iubirea noastră-i scrisă în prefaţă
buzele tale-s dulci precum o caramea
sărută-mă să mă imbujorez la faţă.

la căsnicia noastră martoră-i o stea
să-i strângem razele la piept pe viaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi tăcerea

Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ţi pot şterge lacrimile şi gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine şi toate visele mele.

Aş vrea, să-ţi binecuvântez tăcerea
atunci când simţi ca sufletul îţi moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ţi şterg tristeţea cu a mea candoare.

Aş vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezăşie în sufletul meu,
să te înalţ şi ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.

poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi...

Dă-mi tot amarul visurilor tale
Şi-ntreg noianul orelor pustii,
Dă-mi tot buchetul florilor ce-s rare,
Floarea de colţ din munţii vineţii.

Dă-mi tot ce eşti şi tot ce ai în tine,
Deşi totul mi-ai dat, cu mult mai vreau,
Să-mi dai dulceaţa razelor senine
Din tot nectarul lor şi-al tău să beau.

Dă-mi raza ta să-mi lumineze raza,
Şi-ntunericu-mi în al tău el se vrea,
Iar ochii tăi ce-s în amurg cu seara
Pe cerul meu sunt ca o dublă stea.

Dă-mi gâtul tău să îl acopăr cu-n sărut,
Pe buzele-ţi să-mi aflu alinare,
Din ploaia ta în ploaia mea mărunt
Aud un pas ce vine dinspre soare.

Dă-mi marea ta s-acopere pe-a mea
Şi-n mâna ta să fiu o crizantemă,
Eu vreau ca infinitu-ţi să mă vrea
Dintr-un şir lung, eu, cea dintâi dilemă.

Din visul tău dă-mi ca să pot visa,
Dă toată noaptea ta nopţilor mele,
Şi ceartă-mă cu mângâierea ta
Ca suferinţa şi durerea să le spele.

Dă-mi glasul tău în nerostirea mea,
Şi cântul dă-mi-l, să îmi fie-aproape,
Din focul tău, dă-mi simplu - flacăra
Ce nu se stinge-n ale mele ape.

Dă-mi genele-ţi cu totul să le sorb
Şi-n mine să le duc cât mai departe,
Şi dă-mi dorinţa, ca vederea unui orb,
Alungă stresul liniştei deşarte.

Dă-mi sufletul în sufletu-mi ce-ţi cere,
Din perna ta în perna mea cu iasomie,
Şi-n mult prea mult râvnita-ţi adiere
Dă-mă pe mine toată, trup şi suflet – ţie.

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoie am de tine, tată

Îmi mai este dor de-o zi,
De-o zi ce-a fost, şi nu mai vine...
Şi ştiu c-aproape nu-mi poţi fi,
Şi ştiu c-aproape nu-s de tine.

M-ai părăsit de copiliţă...
Eram micuţă, te iubeam...
Şi nu credeam că-i cu putinţă
Peste-o zi să nu te am.

Aveam planuri performante
Ambii de realizat,
Însă tu-ai uitat de toate
Şi-n altă lume ai plecat.

Am nevoie-atât de mult
Să te am şi azi cu mine,
Să te văd, să te ascult
Şi să fiu mereu cu tine.

Cinci ani aştept doar să-ţi văd chipul
În zile mari şi-n nopţi târzii,
Dar am înţeles cu timpul
Că te-ai dus şi nu mai vii.

Ai lumea ta – eternitate,
Eu lumea noastră o mai am,
Dar inima în piept îmi bate
Când fulgii îmi lovesc în geam.

Ştiu că vin din cer, din zare,
Poate tu chiar mi-i adii...
Când simt pe creştet fulgul moale
Poate cu mâna mă mângâi...

Poate azi tu zbori prin stele,
Mă însoţeşti când îmi e greu,
Îmi împleteşti în drum mistere
Ce nu le înţeleg nici eu...

Mă ridici la culmi înalte
Şi-mi dictezi chiar orice pas,
Să deschid uşi neumblate
Pentru visul meu de azi...

Îţi mulţumesc că eşti cu mine
Şi mă-nchin spre-ntreaga soartă,
Dar nevoie am de tine,
Să fii şi azi cu mine, tată!

Să mă cuprinzi la piept fierbinte,
Să-mi oferi un sfat în dar,
Să mă alinţi ca un părinte
Şi să mă cerăi de-i necesar...

poezie de Diana Enachii (5 aprilie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin venele poporului român, nu curge sânge, curge apă.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Cojocaru Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta simt

Dezbraci ploile de lacrimi
şi mi-aduci senin din soare,
sufletul mi se deschide
ca o floare...

Dacă nu te văd prin preajmă,
îmi pierd rostul şi puterea!
Mă simt vie doar când îţi simt
mângâierea.

Din căuşul mâinii tale,
savurez nectarul vieţii,
când mă mângâi, în secunda
dimineţii.

Porţi în tine frumuseţe,
cât şi ceru-n curcubeie...
Cheamă-mă! Şi-oi fi, pe veci,
a ta femeie!

Ne aşternem fericirea,
dăruită dinspre stele,
pe un pat de ghiocei şi
viorele.

Şi ne plouă cu IUBIRE
şi arome de verbine...
Eşti izvor de bucurie,
stai cu mine!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise dorite

E toamnă afară, e toamnă şi-n inima mea
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat şi nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezeşti simţurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă şi-n ochii mei
Şi mi-e dor, atât de dor de vocea-ţi blândă,
Căci doar tu tristeţea din inimă poţi să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi ştie să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă şi-n sufletul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de şoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă şi-n trupu-mi rece
Şi mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristeţe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă şi-n gândul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ţi ating inima şi sufletul... azi şi mereu,
Sperând să-mi îndeplineşti visele dorite...

poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti, sunt!

Eşti,
fără să-ţi invoc fiinţa.
Îmi locuieşti sufletul
cu plinătatea inimii tale,
curăţindu-i ungherele prăfuite.
Sunt,
fără să-mi ştii visele.
Îmi respir fericirea
sărutându-ţi paşii rătăciţi
prin inima mea.
Eşti,
fără să număr clipele.
Îmi dăruieşti infinitul
temerilor tale cele mai ascunse,
să le pastrez sub pernă.
Sunt,
fără să-ţi rănesc zborul.
Iţi ocrotesc chipul
privindu-ţi obrajii istoviţi
de săruturile mele.
Eşti,
fără nicio întrebare.
Îmi mângâi răspunsurile
întipărite nevolnic
pe pereţii casei tale.

poezie de Emilia Barari
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul tău

Nu regret nimic
Nici frunza, nici atingerea ta
Nici macii care îmi vor aminti de tine
Mă simt frumoasa din ziua desprinsă
De magia unei întruniri miraculoase
Şi pot să cuprind cu ochii universul tău
Pot să mă vindec de tine
Nu mai e sinceritatea de altă dată
E doar magia reîntâlnirii
Şi poezia de dragoste sublimă
Pe care tu o spui în fiecare dimineaţă, pentru mine
Şi-n fiecare noapte pentru femeie.
Pentru a se salva din mrejele iubirii
Ce nu cuprinde doar sufletul, ci şi mintea.
Iubesc mângâierea ta, cu palma luminii
În care mi se rupe tăcerea
Din ziarul cubului şi a piramidei sentimentelor.

poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe boltă când apare luna

Când noaptea-i cu lună
Iubita-ţi jură-n fraze parfumate
Iubirea-i nebună
Dar minte cum minţiră toate celelalte
Minciună, minciună
De n-ai fi tu iubirea n-ar avea cuvânt
Tu eşti durerea
Eşti mângâierea
Tu farmeci totul pe pământ.

Pe boltă când apare luna
Printre şoapte, când e noapte
Atunci apare şi minciuna
Cu cununa ei de vis.

Şi-atunci zefir
Şi trandafiri
De fermecatele iubiri
Viaţa fără de minciună
N-ar mai fi un paradis.

Minciună, minciună
Tu dai iluzii dulci ca şi morfina
Minciună, minciună
Tu eşti otrava, eşti plăcerea, eşti lumina
Minciună, minciună
Prin tine farmecul vieţii îl simţim
Şi tot prin tine,
În nopţi senine
Visăm, iubim şi suferim.

Pe boltă când apare luna
Printre şoapte, când e noapte
Atunci apare şi minciuna
Cu cununa ei de vis.

Şi-atunci zefir
Şi trandafiri
De fermecatele iubiri
Viaţa fără de minciună
N-ar mai fi un paradis.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă vă rog să plâng

Să mă lăsaţi vă rog să plâng...

Să mă lăsaţi vă rog să plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranţă,
Şi nu au nici o şansă de a reveni la viaţă.

Sa mă lăsaţi vă rog să plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot

La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.

Doar un regret mai am când am să plec
Şi doar un gând mă însoţeşte permanent,
Regretul ca trecând prin asta viaţă
Clipa de fericire să o simt n-am avut şansă...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

În armonia iubirii

Noaptea a trecut ş-acum soarele ne calcă-n prag,
aş vrea să fii lângă mine să mă mângâi cu drag,
dar degetele tale au plecat la lucru şi eu mângâi un pluş,
mă ridic cu gândul la tine şi de-abia aştept să vii ca un spiriduş,
să mă cuprinzi în braţe, iar eu să te cuprind cu dor,
şi-ncet în armonia iubirii suntem purtaţi de-amor.
Uşor mă-ntinzi, să-mi poţi vedea ochii şi a mea privire,
îmi mângâi părul şi ochii mi-i săruţi cu iubire,
iar gândurile şi emoţiile cresc în iubirea ce am,
închid apoi ochii şi te simt încet,
iar lacrimile mele se scurg uşor pe-al meu piept,
iar tu lacrimile-mi săruţi cuprins de al meu dor,
dar lasă-mă o clipă încă, să pot şi eu să te ador,
că vreau a mea privire ochii tăi să-i pătrundă,
căci te-am strigat profund atunci când m-am trezit,
aveam lacrimi în ochi şi doar pluşul m-a auzit,
dar tu acum cu dragoste-n suflet ai venit,
te strâng în braţe şi speranţa iubirii noastre a revenit.

poezie de Eugenia Calancea (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!