Când e la ananghie, singurul refugiu al omului e vremea din zilele soarelui, numită speranţă.

aforism de Camelia Opriţa din WordPress.com, Tăcerea zgomotului (1 mai 2020), traducere de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde volbura întunecată se cuibăreşte în profunizmea omului, există rădăcina luminii numită speranţă, numită rugăciune cu chip de Dumnezeu.

Şi mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...

şi pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,

şi floarea vibrează în aripile albinelor...

şi încă o iarnă din trupul tău a ieşit ca o insulă a nimănuia, îndreptându-se spre alte zăpezi de la miazănoapte.

Te trezeşti strigat să-ţi continui timpul până la următorul punct al întâlnirii cu extraordinarul.

Camelia Opriţa în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremea pandemiei, întreaga omenire alternează zilele de la anxietate la panică.

Camelia Opriţa (20 aprilie 2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima expresie a omului în faţa furtunii ar trebui să fie:

Mă rog soarelui să-mi deschidă porţile lumii.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zilele întunecate ale noului mileniu, poezia este referinţă şi speranţă a frumuseţii vieţii cu seducţiile, dulceaţa şi amărăciunea ei.

Camelia Opriţa în Cuvântul din lumina condeiului (6 decembrie 2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica soarelui cea mică

Într-un cuib de levănţică
Rânduieşte licurici,
Cozi de stele cu panglici
Fiica soarelui cea mică.

A plouat un ceas sau două
Şi-n condeiul ei de foc
Ard trei stele la un loc
Pe un curcubeu de rouă.

Cântă-n flori de pepeni graşi
Mai ceva ca un voinic,
Spală-n rouă un ilic
Mărunţelul greieraş.

camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa (august 2017)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e fără Dumnezeu: nici credinţa, nici firea limpede a omului că-n spicul grâului e pâinea noastră cea de toate zilele – trup din trupul Domului.

Camelia Opriţa în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet (3 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa este rădăcina luminii, numită rugăciune cu chip de Dumnezeu.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aceste zile în care oportunităţile noastre sunt limitate, singurătatea tinde să predomine şi frica îndoaie chiar şi cel mai puternic om. În zilele întunecate ale mileniului nou, poezia este o referinţă şi o speranţă pentru frumuseţea vieţii cu seducţiile, dulceaţa şi amărăciunea ei.

Camelia Opriţa în Poveşti din Călimară, în loc de prefaţă (martie 2020)
Adăugat de Biagio Fichera
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e sunetul naturii când întâlneşte imaginaţia omului.

aforism de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul paradis

Viaţa nu a fost aruncată la întâmplare pe pământ,
e singurul paradis pe care-l cunosc până acum.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com, Universul Iubiri din WordPress.com, Universul Iubirii
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea este iubita soarelui.

aforism de Camelia Opriţa din Cartea pentru Copii – Poveşti din Călimară (2002)
Adăugat de Vlad Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele omului, frunzele pomului

Zilele omului ca frunzele pomului.
Frunzele căzute nu mai urcă-n pom,
Zilele trecute, pierdute-s pentru om.
Anul următor alte frunze-n pom revin,
zilele pierdute, nu le mai primim.
Poate tocmai de aceea, orice clipă-i preţioasă.
Dacă o primim, chiar de nu-i spectaculoasă,
haideţi s-o trăim!
Orice răsărit de soare, pentru noi e o speranţă,
Că ne luminează cale cu încredere în viaţă.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni, priviţi răsăritul şi apusul soarelui, nu costă nimic.

Camelia Opriţa în WordPress.com
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi răsăritul şi apusul soarelui ca pe un spectacol al efemerului, ca pe o scenă pe care oamenii urcă zgomotos şi trec tăcuţi în uitare, un spectacol în care culorile se nasc şi mor în freamătul soarelui.

aforism de Camelia Opriţa din Zidul gândurilor (2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e sunetul naturii când întâlneşte imaginaţia omului. Nu este alcătuită din cuvinte, ci din gânduri trăite pe hârtie.

aforism de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară (carte destinată copiilor format a 4 letter) (martie 2020), traducere de Camelia Opriţa
Adăugat de Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea omului vine din lucruril sfinte: suflet şi credinţă. Sufletul este adevărata frumuseţe care nu poate fi învinsă de timp, aşa cum se întâmplă cu partea fizică a omului.

Camelia Opriţa în Se spune că D-zeu a inventat dragostea pentru ca omul să se refugieze în ea de bătrâneţi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul deschide gândul omului.

citat din Camelia Opriţa (2019)
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contradicţiile din sufletul omului duc la o experienţă teribilă, de-a dreptul ruinătoare a personalităţii sale. Este adevărat că şi modestia îţi îndoaie umerii, dar trebuie ştiut când trebuie să-ţi arăţi nu orgoliul, ci valoarea spirituală ca parte integrantă a omului; ea îţi dă coloană şi tărie de caracter.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului, Nihil sine Deo (2019)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini şi soare

Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viaţă şi moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.

Ţineam cu o mână
păpuşa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă muşca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,
când copil...
Ce timpuri călătoare,
mamă, rădăcini
şi soare.

Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care şi pământul.
Erau timpuri călătoare
şi-aveam frunze-degetare,
mamă, rădăcini
şi soare.

camelia opriţa / 19 / octombrie / 2019

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara sufletului meu, clădită din cuvinte - Speranţă cu aripi de diamant moale.

aforism de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!