Scântei de primăvară

"Nu te teme, fiica Sionului! Iată,
Împăratul tău vine, şezând pe mânzul
asinei!"
(Ioan 12: 15)

La tâmple, florile de-argint
Deschid corole-n Sfânta Carte;
Din profeţii răsare-alint
De înviere după moarte.

Cu ochii stinşi, bătrânii-aduc
Lumini de la-nceput de lume;
Sărmanul, sufletul, năuc,
Pe cruci îşi caută un nume.

Uitaţi de fii, uitaţi de ani,
Doar îngerii le sunt aproape;
Aleargă-n amintiri cârlani,
Cu primăveri să se adape.

Şi-n lumânări ard stele vii,
Ce varsă lacrimi mari de ceară;
Asinii poartă de Florii
Iertarea lumii-a mia oară!

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă

"Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat."
(Psalmul 101: 12)

Au ruginit copacii, dragii mei
Şi în arama lor e un apus,
Precum trecute vieţile de zei
Uitaţi în umbra crucii lui Iisus.

Din ramuri aripi galbene se rup
Şi spre pământ îşi poartă zborul trist,
Albinele ascund lumina-n stup
Să crească-n ceară lacrimi pentru Hrist.

În frunzele pierdute mor pe rând
Frumoase nenăscute primăveri,
Iar îngerii se-nşiruie plângând
În aşteptarea altei Învieri.

Şi sunetul de clopot e-arămiu,
Chemând la slujbă sufletu-mi boem;
E toamnă, dragii mei şi nu mai ştiu
Dacă-s iertat de biblicul blestem...

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SCLAVUL VERBULUI

Nu sunt decât un vis în nesfârşirea
Iubirii ce-şi găseşte o icoană,
Iar eu, robit de ea, am nemurirea
Doar când aud din Cer un cânt în strană;

Nu sunt decât un glod cu suflet mare,
Ce-ncearcă să coboare dintre stele
Răspunsul la o veşnică-ntrebare,
De suntem toţi, ori nu, lumini rebele?

Nu sunt decât o simplă adiere
De aripi poposite la răscruce,
Acolo unde-a fost o Înviere
Spre care Sfânta Carte ne mai duce;

Dar sunt un sclav al verbului ce plânge,
Că încă nu am aripa de Cruce,
Să-i pot opri Luminii sfântul sânge
Şi-o viaţă nouă-aici să-i pot aduce!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU, IUDA

Bătute în piroane, stele
Îşi lasă raze peste crinii
În care mor păcate grele,
Din care înfloresc doar spinii!

În lacrimi, Maica Sfântă spală
De noapte, Crucea care-ntinde
Lumini pe câmpuri mari de smoală
Ce vor Lumina-n veci cuprinde;

A fost o noapte pentru Cruce,
A fost un Iad ce-a vrut s-o stingă,
Dar ea crescuse în răscruce
Iubirea ce-a putut să-nvingă!.

Piroane se topesc în stele...
Hristos din Crucea lui coboară,
Păcatele în Cer să-mi spele,
Când Iudă-i sunt a mia oară!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe înălţimile Sionului umblă aceia care-L au ca Stăpân al inimii lor pe Împăratul Sionului.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sebyelanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pur si simplu, ceea ce ştiu nu pot ca să fiu - şi dacă aţi fi oneşti şi nu hipnotizaţi de gând şi voi aţi spune la fel - iar ceea ce pot doar ca să Fiu, niciodată nu pot ca să ştiu! Atâta timp cât vă uitaţi după formă, după corp, după faţă, sunteţi prea mândri, prea infatuaţi şi cutremurător de superficiali... Iată de ce voi vă uitaţi doar după cei morţi, şi rămâneţi orbi pe mai departe şi nu-i puteţi vedea pe cei vii! Iar inima veşniciei nicicum nu vă poate îmbrăţişa!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru

Invidioşi, aezii citesc pe-ascuns ce scriu
Şi şi-ar dori să-mi sune cuvântul în pustiu,
Dar nici nu ştiu confraţii c-acesta-i visul meu,
Să fiu botezătorul de verb prin Dumnezeu

Ce spune, ca Ioan, că-s doar trimis în lume
S-anunţ că nu sunt eu, ci este un alt nume
Poetu-n care însuşi chiar Domnul e-ntrupat
Şi care-n Poezie va fi crucificat,

Spre a-nvia apoi, a treia zi din moarte,
Ca geniu nemurit de lume într-o carte...
Deci, har nu am prieteni şi nici nu sunt ales
De Cer să fiu un geniu, sau spus de un eres,

Astfel încât din Cer nu vin ca geniu care
Vă poate eclipsa printr-o crucificare,
Doar voi veţi străluci pe-al Poeziei astru,
Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor îngerii să-mi dea copilăria

În casa-mi din pădurile virgine
Ades coboară îngerii tiptil,
Cerându-mi să devin iar un copil
Să am deschise porţile divine.

Vor îngerii să-mi dea copilăria
Pierdută undeva-ntr-un anotimp,
Când nu ştiam ce e acela timp,
Crezându-mă egal cu veşnicia.

Şi vor cu ei spre stele să mă poarte,
Să ne jucăm, să fiu copil din nou,
Dar Domnul le răspunde cu ecou
Că pot visa la stele doar din carte.

Şi-atunci mă lasă îngerii-n tăcere
Şi se întorc la Tatăl lor din Cer
Şi îi aud, din casa mea, cum cer,
Să-mi dea copilăria la-nviere!

poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-s ochii fulgi

Mi-s ochii fulgi, şi sufletul mi-i cerne
Peste dureri din răni ce-s efemere
Şi gândurile mi se-ncing în zări himere
Mi-s ochii stinşi de lacrimi şi tăcere.

Mi-s ochii fulgi, şi gândul mi-i aşterne
Peste dorinţe ce se-nchid în stele
Şi lacrimile mi se scurg pe vreme
Mi-s ochii stinşi de-a inimii durere.

Mi-s ochii fulgi, şi visul mi-i topeşte
Cu apa mărilor ce vine să mă-nnece
Şi amintirile-mi se ţes ca o poveste
Mi-s ochii prinşi în iarna fără veste.

Mi-s ochii fulgi, şi sufletul mi-i fulg
Şi iarna peste crânguri mi-l aşterne
Eu sorb din nostalgia viselor eterne
Mi-s ochii fulgi şi sufletul mi-i cerne...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proculegere

Să vă gândiţi, suflet curat,
La cei ce au pierit în an,
Ce nou venit n-au apucat
Şi-au vrut... Ajunşi etern alean!

Să vă iubiţi mai mult, imens,
Să uitaţi că există ură...
Doar un amor să fiţi, intens
Pân' la ultima... picătură!

Să fiţi mai drepţi, în tot oneşti,
La nimeni rană să nu fiţi...
Sursa de gânduri îngereşti
Şi pe duşmani să-i reuniţi!

Să fiţi o rază în culori,
Tristeţea să o înveseliţi...
Murdar să însămânţaţi cu flori
Şi fruct uman să răspândiţi!

Să ştiţi, să învăţaţi să daţi
Când o-ţi uita că e şi "nu-i"
Nu doar surorilor, la fraţi...
Să nu uitaţi cuvânt "oricui"!

Să nu uitaţi în veci credinţă,
Crezul că binele-i divin
Şi nume îşi schimbă suferinţă...
Doar s-o împărţim, câte puţin!

Să nu uitaţi vor fi ani, ani
Peste milenii, peste noi
Şi vor fi poate-n veci castani
Şi-n infinit spălat de ploi...

Să lăsaţi la copii avut,
Cum aţi avut tezaur pur
Şi, azi să fie un început
De-o lume nouă... Zi "Mă jur!"!!!

Suntem doar rând, al nostru tur...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Atâta să nu uitaţi:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.

Atâta să nu uitaţi
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în ştofă.

Atât să nu uitaţi, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină.

Atât să uitaţi! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi, vă rog, să uitaţi!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Atâta să nu uitaţi:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.

Atâta să nu uitaţi
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în ştofă.

Atât să nu uitaţi, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină

Atât să uitaţi! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitaţi!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă suntem numai o poveste

Să nu lăsaţi trei bumbi suavi, de floare,
La inima iubirii descheiaţi,
Să nu uitaţi, strivit, ori la picioare,
Un vis, un plâns, un dor sau un oftat!

Să nu uitaţi, în prag de fericire,
O viaţă, o dorinţă, o idee,
Să nu uitaţi cuvântul "amintire",
Şi nici sublimul, zăvorât sub cheie!

Să nu uitaţi veşmântul alb, subţire,
Prea sfâşiat de îndoieli latente,
Păstraţi o ie de nemărginire,
În care dorm iubirile prezente!

În marea inimii, atât de-adâncă,
Să căutaţi neincetat, comori,
Aşa cum albul val, loveşte-o stâncă
S-o exploraţi, de cât mai multe ori!

Să nu uitaţi, în flori, să vă-nveliţi,
Şi-n iarbă crudă cu miros de glie,
Şi nu uitaţi nicicând să vă iubiţi,
C-un strop de cer, apus şi poezie!

Să nu uitaţi nimic din tot ce este,
În viaţă suntem numai o poveste!

poezie de Camelia Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Se-aprind rând pe rând felinare de seară,
Şi-amurgul mai plânge lumini delicat,
Şi ţiuie-a greieri ca ultima oară,
Romanţă de taină şi gând nechemat.

Doar eu şi amurgul, acum faţă-n faţă,
La sfat, ochi în ochi, amândoi ne vorbim,
Ne spunem de toate, de moarte şi viaţă,
De bune şi rele şi-ndrăznim să zâmbim.

Mă-nvălui cu el şi se-nvăluie-n mine,
Ne ţinem de cald unu-ntr-altul băgaţi,
Că-n noaptea ce vine nu-i chip de mai bine,
Iar timpul ne-ngăduie şi ne face uitaţi.

Şi-aşteptăm ca in zori s-auzim simfonia,
Ce mierla o cântă doar pentru noi,
Şi-n umbrele nopţii să simtim bucuria,
Efemeră simţirea, efemeri amândoi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi am aflat că pot fi mort
că pot să mă lipsesc de viaţă
că însuşi numele ce port
atârnă de-o aceiaşi aţă

că mai întâi se moare într-un nume
mult mai presus de numele ce porţi
iar după moarte altă lume
îşi reoferă nume printre morţi

un nume mort şi-o lume moartă
te-aşteaptă după ce vei piere
degeaba baţi la astă poartă
n-ai nici o şansă tu la înviere

viu dacă poţi fii până mori
până se stinge numele în tine
altfel n-ai cum să te-nfiori
de-acea sublimă-ntunecime.

poezie clasică de Gheorghe Ene
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de stea

Cad tencuieli din cerul plin de stele
Pe răsăritul meu de dealuri şi vâlcele,
Unde florile s-ascund la tine-n sân
De când iubirii veşnic mă supun.

Cuvintele-s rostite în geamul singuratic
Pe unde iese-n lume mânzul meu sălbatic,
Aleargă-n gândul lui fierbinte şi dulceag
Ca fulgerul pe-o dâră de amintiri în prag.

Tu îl aştepţi s-alerge sub aşternut de lună,
Să cânte ne-ncetat la a iubirii strună
Până cenuşile din tencuieli cereşti
Se transformă în stele şi poveşti.

Mă cheamă netezirea zvâcnirilor dorite,
Sângele pulsează în curcubeie sfinte,
Îmi pui iubirii aromă în cafea,
O sorbim fierbinte în propriu-i miez de stea.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PÂN' LA CER...

Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Şi durerea de pe Cruce,

Pân' la Cer şi mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă uşoară
Dintr-o ţară-n altă ţară;

Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele îşi poartă
Spre a veşniciei poartă

Şi vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Biblie conţine mari adevăruri. În ea vedem cum toţi Profeţii lui Dumnezeu aveau puterea să comunice cu îngerii.

citat din Samael Aun Weor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi uitaţi

Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufleteşti.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Şi să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Şi ochii nu se mai întâlnesc.
Şi ai vrea să simţi durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ţi spună din nou poveşti,
Să-ţi creezi din nou iluzii,
Că în conştiinţa lor, trăieşti.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.

poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NEODIHNA IUBIRII

Mai sperie misterul de o clipă,
Venit la uşa inimii în pripă,
Cu-arcaşu-aducător de nemurire,
Ce inimi săgetează cu iubire?

Se-amestecă iubirea cu trădarea
În sufletul ce-şi caută iertarea
Şi-n zilele de post şi nevoire,
Iubiri se zvârcolesc a ne-mplinire.

Dar inima rănită cu o floare
În dragoste-i pe veci nepieritoare,
Iar norii ocoli-vor începutul
Vânzării pentru cruce cu sărutul.

Duminici dar lăsaţi, dar şi sabatul,
În dragoste nicicând nu e păcatul,
Că-n dragoste-i chiar Domnul fără tihnă,
Iubindu-ne şi-n ziua de odihnă!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În univers poetic

sufletul meu vastă lume în lume
cu naturi sublime care îmi vorbesc
cu splendori de viaţă adunate-n albume
cu prieteni care-mi amintesc să iubesc.

mă extind spre stele cu emoţii ardente
lumini diamantine se aşează pe tâmple
răstoarnă în mine supreme sentimente
în destinul meu minuni să se întâmple.

ador eliberarea de tragice furtuni
vorbind cu vântul doar lacrimi să usuce
cu poeţii iubirii să fac comuniuni
cu sfinţi să mă îndrume la orice răscruce.

în sufletul meu nu e loc de genuni
un univers poetic cu versuri mă seduce.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!