* * *

Pentru serile triste
O magnolie veche
O rochie de care nu ai nevoie
O carte de dialoguri
Între ceea ce vorbeşte
Şi ceea ce tace
Muguri moi face noaptea
În zorile albe

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ceea ce mâncăm, ci ceea ce digerăm ne face puternici; nu ceea ce câştigăm, ci ceea ce economisim ne face bogaţi; nu ceea ce citim, ci ceea ce ne amintim ne face înţelepţi; nu ceea ce profesăm, ci ceea ce practicăm ne face integri.

citat celebru din Francis Bacon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să ieşi din corp ca dintr-o rochie
care alunecă la picioarele tale
sufletul va învăţa să paseasca

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o tristeţe murdară face găuri în lut
e multă nevoie de cer pe pământ

distih de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi trebuie tărie de caracter ca să nu le faci unora ceea ce îţi fac ei ţie.

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ţi-ai aminti că tot ceea ce trăieşti astăzi ai ştiut de înainte de naştere, ai mai fi îngrijorat?

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă ceea ce îţi place, dar fă ceea ce este nevoie pentru a face ceea ce îţi place.

citat din Todd Stocker
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este că posezi tot ceea ce ai nevoie. Nu ţi s-a refuzat nimic din ceea ce ai nevoie. În acest sens, nu poţi "avea nevoie" decât de ceea ce nu ai nevoie. Rămâi, te rog, în cadrul acestui paradox. Nu încerc să încâlcesc lucrurile.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un ochi în care noaptea construieşte apeducte.

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplarea face ca nu tot timpul să primeşti ceea ce îţi doreşti... dar asta e bine. Vei primi exact ceea ce ai nevoie pentru a învăţa să dobândeşti singur ceea ce vrei, fără a-ţi creea dependenţe. E nevoie doar să priveşti cu inima deschisă spre întâmplările din viaţa ta şi îţi vei da seama că ea chiar îţi oferă toate posibilităţile pentru a învăţa ce înseamnă independenţa. Încetează să te plângi şi încearcă să schimbi puţin perspectiva din care priveşti lucrurile. Toate vor primi un nou înţeles.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

timpul şi spatiul se dilată
invers proporţional
cu ceea ce am
mi-ar trebui un ceas şi o busolă
ca să nu rătăcesc în zadar
ce aspru e aerul
pe care îl fac instrument de măsură
frica pune o virgulă după zero

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinta ne-a ajutat să fixam hotarul care se întinde între ceea ce este cu putinţă şi ceea ce nu este cu putinţă, între ceea ce stă în putera noastră şi ceea ce întrece puterile omeneşti.

citat din Mircea Florian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viorile tăcură (I)

Viorile tăcură. O, nota cea din urmă
Ce plânge răzleţită pe strunele-nvechite
Şi-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă,
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.

Arcuşurile albe în noaptea solitară
Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse
Păreau c-aşteaptă semne şi strunele vibrară.
Ah, strunele ce tremur de viaţă le cuprinse!

Şi degetele fine, în umbră, sclipitoare,
Păreau ca nişte clape de fildeş, ridicate
Pe flaute de aur în seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.

Murise însă cântul de veche voluptate,
Şi triste şi stinghere viorile părură,
În noaptea-ntunecată de grea singurătate,
Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură.

poezie clasică de Ştefan Petică din Opere (1938)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vioarele tăcură

Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă
Ce plânge răsleţită pe strunele-nvechite,
Şi-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.

Arcuşurile albe în noaptea solitară
Stătură: triste paseri cu aripile întinse,
Păreau c-aşteaptă semne, şi strunele vibrară,
Ah, strunele, ce tremur de viaţă le cuprinse!

Şi degetele fine, în umbră sclipitoare
Păreau ca nişte clape de fildeş, ridicate
Pe flaute de aur în seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.

Murise însă cântul de veche voluptate,
Şi triste şi stinghere vioarele părură
În noaptea-ntunecată de grea singurătate
Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură.

poezie clasică de Ştefan Petică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru-n piruetă

Nu mă tem de ceea ce sunt
Între cer şi vechiul pământ,
Între linişte şi zbuciumare,
Între zâmbet şi-adâncă-ntristare.

Nu mă tem de ceea ce este
Între viaţă şi-o simplă poveste,
Între ochii deschişi ori închişi,
Între cei amintiţi ori nezişi.

Nu mă tem de ceea ce-a fost,
Pietate ori gând fără rost,
Folosinţă ori caz inutil,
Afirmare ori demnul exil.

Nu mă tem nici de ceea ce-ar fi
Pentru încă o noapte şi-o zi
Către care, de mână cu mine,
Tot ce am şi ce sunt, iată, vine!

Nu mă tem de firescul sfârşit
Al iubirilor ce au pătimit,
Nu mă tem de-ntrebări şi răspuns,
Chiar de-n mine, subit, m-am ascuns.

Nu mă tem, nu mă tem, nu mă tem,
Chiar de-ar fi rugăciuni ori blestem!
Nu mă tem de războaie ori pace,
Nici de cel care urlă ori tace.

Nu mă tem nici de proşti ori deştepţi,
Nici de cei care-s strâmbi ori prea drepţi,
Nu mă tem nici de foc ori furtună,
Nu mă tem de-adevăr ori minciună.

Nu mă tem de iluzii ori fapte,
Nici de vise ori praguri de noapte;
Între toate mă-ncumet să fiu
Omul drept, omul sincer şi viu.

Nu mă tem nici de timpul ce-mparte
Câte-o oră-ntre viaţă şi moarte,
Dar mă tem că-ntr-o zi voi afla
Cum ar fi să mă tem de ceva.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este o carte nescrisă

Iubirea este o carte nescrisă pe care poţi s-o pui la piept sau în locul inimii; o scrii cu ceea ce îţi lipseşte cu ceea ce ai sperat, cu ceea ce te-a rănit, dar care se vindecă tot prin iubire. Nu trebuie să iubeşti numai pentru simplu fapt că şi celălalt te iubeşte, iubeşti pentru a exista Şi mâine e o zi în care răsăritul este parte a florilor: Dumnezeu a coborât până acolo, să-ţi arate că neputinţa ta e doar o rană pricinuită de un vânt trecător.

poezie de Camelia Opriţa din Jurnal, Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele? (25 decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din resturi de viaţă
unii fac coteţe pentru animalele favorizate
alţii fac adnotări pe colţuri,
odată şi-odată va fi o carte
sau o listă de bunuri
sau o revanşă luată uitării.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între prieteni e important nu ceea ce-şi spun ci ceea ce nu mai e nevoie să-şi spună.

citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu avem nevoie decât de noi înşine pentru a ne înfrânge pornirile, dar uneori avem nevoie de alţii pentru a discerne ceea ce este îngăduit să urmăm; la aceasta foloseşte prietenia unui om înţelept, care vede pentru noi, dintr-un alt punct de vedere, ceea ce ne interesează să cunoaştem bine.

Jean-Jacques Rousseau în Julie sau Noua Eloiză (1761)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este o carte nescrisă

Iubirea este o carte nescrisă pe care poţi s-o pui la piept sau în locul inimii;
O scrii cu ceea ce îţi lipseşte cu ceea ce ai sperat,
Cu ceea ce te-a rănit,
Dar care se vindecă tot prin iubire.
Nu trebuie să iubeşti numai pentru simplu fapt că şi celălalt te iubeşte,
Iubeşti pentru a exista.
Şi mâine e o zi în care răsăritul este parte a florilor:
Dumnezeu a coborât până acolo, să-ţi arate că neputinţa ta
E doar o rană pricinuită de un vânt trecător.
Iubirea este nu numai un adevăr,
Este în acelaşi timp
şi identitatea omului care îl defineşte ca om
şi-l face unic în lucrarea divină.
Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om,
Acestuia nu i-ar fi fost încredinţată iubirea.

poezie de Camelia Opriţa din Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele? (iunie 2000)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu poate face ceea ce face o carte. Te ridică din viaţa ta.. către o lume cu totul nouă, o nouă perspectivă. O carte este ca un vis pe care îl împrumuţi de la un prieten.

citat din Dave Kellett
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!