Cînd veniră

Cînd veniră furii în ogradă
Ei n-au venit întîi grămadă.
Nu au venit cum vin, deobşte, hoţii
Cu ceata şi-odată cu toţii.
Ograda, satul şi cătunul
I-au cunoscut, venind, pe cîte unul.
Şi n-au venit nici noaptea, pe furiş,
Feriţi de drum şi luminiş.
Ei au venit cum vin vecinii,
În toiul zilei. Se coceau ciorchinii
Şi atîrnau din frunze poame coapte.
Era mai multă zi decît fusese noapte
Şi n-aţipeau, că-n deal se şi trezea
Ziua de aur în grădina mea.
M-au întrebat ce-mi fac copiii.
Unii munceau prin fundurile viei,
Alţii-i zăream pe scule cum se-ndoaie
Biruitori în luncă şi-n zăvoaie,
Cu seceri de scîntei şi cu topoare noi.
În lanurile de trifoi
Vedeam şi coasele cum zboară,
Tăind nutreţul meu a patra oară.
Cum auzeam că spun şi-ntreabă
Păreau să fie oamenii de treabă.

Dar cîinii ridicaţi în bătătură
Iau dus lătraţi, din gură-n gură.
Cîinii mei proşti, Potaia şi Lăţosul,
Citesc cu nasul şi mirosul.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când veniră

Când veniră furii în ogradă
Ei n-au venit întîi grămadă.
Nu au venit cum vin, deobşte, hoţii
Cu ceata şi-odată cu toţii.
Ograda, satul şi cătunul
I-au cunoscut, venind, pe cîte unul.
Şi n-au venit nici noaptea, pe furiş,
Feriţi de drum şi luminiş.
Ei au venit cum vin vecinii,
În toiul zilei. Se coceau ciorchinii
Şi atîrnau din frunze poame coapte.
Era mai multă zi decît fusese noapte
Şi n-aţipeau, că-n deal se şi trezea
Ziua de aur în grădina mea.
M-au întrebat ce-mi fac copiii.
Unii munceau prin fundurile viei,
Alţii-i zăream pe scule cum se-ndoaie
Biruitori în luncă şi-n zăvoaie,
Cu seceri de scîntei şi cu topoare noi.
În lanurile de trifoi
Vedeam şi coasele cum zboară,
Tăind nutreţul meu a patra oară.
Cum auzeam că spun şi-ntreabă
Păreau să fie oamenii de treabă.

Dar cîinii ridicaţi în bătătură
Iau dus lătraţi, din gură-n gură.
Cîinii mei proşti, Potaia şi Lăţosul,
Citesc cu nasul şi mirosul.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am venit

Am venit în dimineaţă,
Sărutări să pun pe pleoape,
Când amorul se răsfaţă
Răcorindu-se... în ape.

Am venit cu buze coapte,
Dragostea s-o pun în tine,
Învelindu-te cu şoapte
Şi cu-mbrăţişări divine.

Am venit amiaza mare,
Sânii să ţi-i dezgolesc
Şi să-i scutur de uitare,
Poate, poate, reuşesc.

Am venit s-aduc iubire
Şi parfum de floare rară,
M-ai legat cu mii de fire
Ca un vis, de primăvară.

Am venit când seara vine
Cu alaiul ei, de stele
Şi în clipele... puţine
Am uitat... de toate cele.

Am venit, dar cine ştie?
Câte patimi şi păcate
Mă opresc şi mă-ntârzie,
Să ajung la tine-n noapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de Crăciun

Bine-ai venit Isuse!
Pe-al nostru vechi pământ,
Te salutam cu toţii,
Din noaptea de mormânt.

Bine-ai venit Isuse!
Ce mult te-am aşteptat,
Ne închinăm doar Ţie,
Sfânt Fiu de Împărat!

Bine-ai venit Isuse!
Ţi-urează şi păstorii
Lăsând o clipă turma,
S-anunţe muritorii.

Bine-ai venit Isuse!
Şopteşte-ncet Maria,
Eşti unica speranţă,
Cel aşteptat: Mesia!

Bine-ai venit Isuse!
Cu toţii Te-adoram,
Cu magii de departe
Fiinţa Ţi-o predăm.

Bine-ai venit Isuse,
Rege dumnezeiesc,
Din ieslea cea săracă
Cu drag eu Te primesc!

poezie de Nelu Roşu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

A venit iarna-ntr-o zi - Era de aşteptat -
N-ai vrut s-o primeşti în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.

A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

A venit iarna şi eşti tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aştepţi până la sfârşit…
A venit iarna şi-ntreabă nevinovată:
"Nu ştii unde sunt zăpezile de altădată?"

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amagire

Şi iar a venit primăvara
Şi iar ne minţim că-i frumos
Şi iar frunzele urcă scara
Şi-i verde pămîntul pe jos.

Şi iar calendaru-nfloreşte
Şi cîinii ne-aud pe la stîni
Dar vai, tot acum, pe muţeşte
Mor grabnic atîţia bătrîni.

Dar bine-ai venit, amăgire
Mai stai, mai durează un pic
Această minţită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.

Vin nopţile scurte de vară
Şi păsări se-ntorc de la sud
Dar dacă e ultima oară
Iluzia verdelui crud ?

Cu lanţuri legate de glezne
Oricît de lumină ar fi
Noi mergem de-a pururi prin beznă
Mereu nelegitimi copii.

Mereu în aceeaşi clipită
Urît şi frumos, mort şi viu,
Ne paşte o soartă cumplită
Nimic nu-nţeleg cei ce ştiu.

Şi iar a venit o părere
Şi iar va pleca înapoi
Prea mari impozit ne cere
Că ninge în suflet la noï.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

A venit un lup din crâng
Şi-alerga prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia:
"Hai la maica să te joace"-
- "Lup flămând cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.

Ieri, pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
"-Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!"

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
-"Puiul meu e bun şi tace,
Nu ţi-l dau şi du-te-n pace!
Eşti sărac dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!" Şi s-a dus.

Şi-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlfă mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit şi l-am certat:
-"N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!" Şi-a plecat.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am venit 2009

Sunt anul două mii nouă,
Unii spun că vin cu rele,
Vă aduc belşugul vouă,
Am să vă scap de belele!

Am venit, v-am cunoscut,
Sunteţi minunaţi cu toţii,
Anul acesta-l stau, nu mult!
Din viaţă luaţi-vă noi porţii.

În viaţă ca să exişti,
Ţine răul la distanţă,
Ca să fiţi mai optimişti,
Vă las sacii cu speranţă.

poezie de Mihai Leonte din Armonii majore (2010)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă religie

nu ai venit aici să vorbeşti
ai venit să asculţi şi să taci

nu ai venit aici să priveşti
ai venit să orbeşti şi să calci

cât mai adânc pe alături: nu
ai venit decât să-ţi aplauzi a

partenenţa la noua religie în
care dumnezeu e stângaci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

A venit un strigoi
mi-a pus mâinile pe piept
şi mi-a zis
"Mă sperii!"
A venit o pasăre
mi-a luat mâinile de pe piept
şi mi-a zis
"Ce zbor o mai fi şi ăsta?"
A venit
un peşte mi-a pus mâinile pe el
şi a zis
"Simţi pieptul tău?"
A venit îngerul şi a râs
Avenit melcul şi m-a târât
A venit broasca şi m-a scuipat
Ai venit tu
şi m-ai amputat...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani(vers)are

iarăşi demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi ştirbeşte noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!

am venit prea devreme
deşi cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l ştiu
am venit dintr-o lume
ce-şi trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci şi suflete vii...

am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt
ce culcau printre poame
meteori la pământ
am venit pentru tine
am venit pentru ea
pentru raza din mâine,
pentru neaua din stea

am venit prea târziu
deşi cred - prea devreme
ca să pot să mai fiu
genial în poeme
orişice eu v-aş spune
vouă, celor din glastre
mult prea mulţi mor legume
prea puţini flori albastre...

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-au venit, n-au cerut fata, da' nici mama nu le-a dat-o.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit aseară mama

A venit aseară mama, ca-n romanţa populară,
Oare te-a găsit acasă, oare mai ştiai că-i ea,
N-a venit ca să-ţi aducă, a venit ca să îţi ceară,
A venit aseară mama cu broboada ei cea grea.

A venit aseară mama şi-i atîta de-nstărită,
Încît nici nu poate spune tot ce are-ntr-adevăr,
Are astm, contracte, noră, pensie, nepoţi, flebită,
Şi argint din cel mai straşnic în sprîncene şi în păr.

A venit aseară mama, bună seara, sărutmîna,
A simţit că nu te doare şi că te-a şi indispus,
Îi citeai în ochi căderea şi-i vedeai în trup ţărîna,
A venit aseară mama, s-o ajute cel de sus.

A venit aseară mama, n-a mai apucat să-ţi spună,
Dacă vrei s-o iei la tine, pentru cît va mai trăi,
Că o dau afar-din casă, că la dînşii în comună
Fac curat, dărîmă totul, lasă brazdele pustii.

A venit aseară mama, a plecat în zori la gară,
Cu broboada ca un plînset, peste ultimul temei,
Hotărîtă să te uite şi în casa ei să moară,
Cînd or omorî cu fierul, cei ca tine, casa ei.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii cenzurate, 1990
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am venit...

eu am venit la tine să respir
acelas aer şi aceiaşi energie
s-o sorb precum aşi soarbe elixir
din-tru-un izvor cu pură armonie

eu am venit la tine să privesc
acelas soare şi aceleaşi stele
cu ochii tăi cu luciu nefiresc
în ochii mei, împleticiţi în ele

eu am venit la tine să mă-mbăt
cu apă rece şi cu chioară taină
să răsturnăm o lume de omăt
cu tine-n doi şi ambii fără haină

eu am venit la tine nepoftit
şi stând la uşa ta în aşteptare
troian de vreme şi noian de infinit
în stalactit m-au transformat, de sare

numai atunce tu ai îndrăznit
cu sânge rece, calm a bâigui
-eu vreau să ştii- nicicând nu te-am iubit
şi ai venit când n-ai ce mai iubi...

poezie de Iurie Osoianu (6 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de creion

Brotăcelul, la fîntînă,
L-ai avea la îndemînă,
Ca să-l prinzi ( pe brotăcel )
Să te joci niţel cu el.

Însă nici nu poţi să-l vezi,
Verde dintre frunze verzi,
Căci cu ele seamănă
Ca o frunză geamănă.

A! că-i mic şi e frumos
Şi n-ar prea umbla pe jos,
Că-şi mînjeşte - şi nu vrea -
Pielea lui de catifea.

Stă în pom pitit, pe cînd
Ţie ţi-a venit un gînd:
Printre mugurii crescuţi,
Să-l mîngîi şi să-l săruţi.

Dar ai vrea să ştii, acum,
Ce se fac, pe frig şi-n drum,
Cînd se scutură copacii,
Brotacelul şi brotacii.

Căci, pe viscol, fără foc,
Nici căciulă, nici cojoc,
Pot să degere, săracii,
Brotăcelul şi brotacii.

N-avea grijă. Nu le pasă.
Şi-au gătit la cald o casă,
În pământ, pe sub tulpini,
În adînc şi-n rădăcini.
Şi-acolo, pe vreme rea,
Dorm întinşi pe-o canapea.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trece supus în acea noapte mare

Nu trece supus în acea noapte mare,
Bătrâneţe, arzi şi urlă când ziua se închide;
Ură şi furie-împotriva luminii care moare.

Înţelepţii ştiu bine că nopţii viaţa e datoare,
Dar cum n-au adus lumină prin vorbe, nici prin pilde,
Ei nu trec supuşi în acea noapte mare.

Plecând, oamenii cei buni scâncesc cu disperare,
Deşi virtuoşi, n-au nici un surplus în ora din clepsidre;
Ură şi furie-împotriva luminii care moare.

Nebunii care-au cântat şi au dansat sub soare,
Află cu regret c-a venit seara şi n-au în sac merinde;
Ei nu trec supuşi în acea noapte mare.

Oamenii trişti, cu ochi orbi, în bezna orbitoare,
Pot vedea, când mor, comete-n flăcări, superbe atlantide;
Ură şi furie-împotriva luminii care moare.

Iar tu, tată, de-acolo, din înălţimi de izolare,
Înjură şi mă binecuvântează, cu lacrimile tale-acide;
Nu trece supus în acea noapte mare,
Ură şi furie-împotriva luminii care moare.

poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflorim de foaie verde

Suferinţă fii de treabă
primăvara a venit
ia colea un fir de iarbă
un poem fără sfârşit

Primăvara a venit
hai să înflorim în doi
dincolo de infinit
să dăm timpul înapoi

Hai să înflorim în doi
ia colea un fir de iarbă
soarele parcă-i un sloi
suferinţă fii de treabă

Primăvara a venit
pe muchie de cuţit

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contestaţie fiscală

N-am venit
Că am venit;
Am venit
Că n-am venit.

calambur epigramatic de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două femei

Eram în staţie numai două femei,
ne uitam una la alta, studiindu-ne mai întîi
mîinile,
vedea că mîinile ei sunt mai frumoase
decît ale mele, dar îmi spunea:
- Ce frumoase sunt mîinile tale!

I-am zis mulţumesc, apoi am continuat
să ne uităm una la alta
studiindu-ne îndelung nasurile,
vedeam că nasul meu e mai frumos
decît al ei şi i-am zis:
- Nasul meu e mai frumos decît nasul tău!

Nu mi-a spus nimic, nici timp nu avea,
căci tocmai se oprise un autobuz
care a luat-o din staţie cu tot cu mîinile ei
frumoase, de parcă nu fusese
niciodată acolo, deşi voi tine bine minte
mîinile ei, puţin mai frumoase
decît ale mele. Apoi şi ea şi-a adus aminte
că, în acel moment, eu nu aveam
cum să-mi văd nasul. Deşi putea fi altfel,

fiindcă

eram în staţie numai două femei,
nu ne cunoşteam şi nu ne uitam una la alta
şi chiar dacă ne-am fi cunoscut
nu ne-am fi plăcut deloc, chiar dacă
la un moment dat ne-am îmbrăţişat,
ne-am povestit vieţile noastre,
ne-am căsătorit copiii şi totul a durat
cît am aşteptat autobuzul în staţie,
apoi ne-am despărţit, dar mîinile noastre,
multă vreme încă, s-au tras de păr.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine ai venit frumoasă toamnă

Bine ai venit din nou, frumoasă toamnă,
Pe meleagul meu cel drag.
Te-am aşteptat cum aşteaptă,
Un domn pe o doamnă,
Ca să-i sărute obrazul alb.

Te-am aşteptat cu braţele deschise,
Te-am văzut venind pe drum.
Îmbrăcată în culori aprinse
Şi parfumată cu cel mai frumos parfum.

Vreau să te cuprind în braţe
Şi să îţi zic bine ai venit.
Pe glia mea frumoasă,
Pe pământul meu iubit!

poezie de Vladimir Potlog (7 septembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie nocturnă

E ora patru dimineaţă,
Tremurînd beţivii aleagă spre cîrciuma din piaţă;
Ochii le sticlesc de poftă ca la bursuci,
Devreme sau mai tîrziu de ciroză vor murii cu toţii răpuşi;
Unii beau pe datorie, trecuţi pe caiet,
Dar unul a scăpat de datorie murind de diabet;
Un beţiv la altul indignat povestea,
Că i-a venit nevasta acasă fără chiloţi pe ea;
Un coleg de pahar n-a mai venit de luni,
Fiind internat la dezalcoolizare la spitalul de nebuni;
Un singur ideal, o singură bucurie beţivii avea',
Cînd iau pensia sau salariul să aibă ce bea!

poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!