In nefiinta

Plecat cu sufletul spre cer,
Privesc in jos, patrund stingher,
Si las slabit, langa cainta,
Un loc mahmur de pocainta,
Care-n trecut nu insemna,
Decat un mit respins candva,
Iar azi, pateaza cu simtire,
Si lasa-n inima jertfire,
O pata mica de regret,
Ce-n viitor, patruns concret,
Va reprlia focuri de gheata,
Lasate-n om in loc de viata.

Acum, in nefiinta stau,
Si las spre-a lumii pustiire,
Un gol patruns numai pe sleau,
Sa-aduca-n suflet fericire.

Si tot ce-a mai ramas lume,
Lasat ca dreapta caznuinta,
Crea-va voua un renume,
Ce-l veti purta in nefiinta.

Ramas in lumea celor drepti,
Precum floarea-n gradina,
Iti vei da seama ce regreti,
Dar va ramane mima.
La fel ca un cocor brazdat,
De furia furtunii,
Te vei ruga neincetat,
In clipa Mantuirii.
Patruns de nepasare acum,
Si rupt de nestiinta,
Poti crede c-ai ales un drum,
Dar vei fi-n nefiinta.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiu

Din visuri nepatrunse acum,
Ramas pe drum singur, nebun.
Traiesc momente, bucurii,
Privesc surasuri de copii...
Si-atunci, las viata ce a mai ramas,
Sa-si faca ultimul ei pas.
Si o patrund ca pe-un refugiu al nepasarii,
Ca pe o clip-a disperarii.
Mi-aduc aminte...
Ramas, patruns, de ganduri sfinte.

Si-n capatul pustiu al lumii,
Traiesc creatiile lunii.
Patrunse doar de un fior,
Ce inca-l simt aievea, dar domol.

Nu tu, fiint-a Universului,
Ce ai facut azi primul pas,
Vei da crezare mitului,
Din tot ce-a fost si a ramas.

Vei crede ca intr-un sfarsit,
Un gand ce inca n-a murit,
Te va lasa... si iti va spune,
Ca rostul tau in asta lume,
A fost, va fi, si va ramane,
Sa rupi durerea ce ma tine,
In om, la fel ca la un caine.

Dar vezi, durerea cea patat,
Nu-i de prisos, nici de lasat
Ravneste-n inceputul tau
Precum e roua-n spre-apogeu,
Iar noi, patrundem spre-absolut
Si traversam de la-nceput
Distanta ce ne mantuie, cu greu,
De vicii, si de omul rau.

In viata ce mi-a mai ramas
Traiesc si merg precum un ceas
Iar tot ce-a fost candva frumos
Precum o lacrima in tos,
Creand balans de bucurii
Cu zumzet, scrasnet de copii
Ce ieri reprezenta elogiu,
Azi nu mai e decat refugiu.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Zdrobit de-al nimbului curat,
Trecut prin viata cu pacat,
In clipa resemnarii-n tine,
Vei stii ce-nseamna sa faci bine.

Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca tot ce-a fost in infinit,
Va trece peste noi far'nepasare
Lasandu-si haina rece, arzatoare.

Dar tu... clipa a resemnari...
Chiar nu-ntelegi culmea dureri?
Nu lasi in om, leac de scapare,
Si vrei sa-l duci spre disperare!

Sa-i curmi a vietii-nflacarare,
Sa-l lasi pribeag ca si urmare,
Sa-i dai batai de bici cu foc,
Sa-l lasi pustiu, far'de noroc.

Si chiar de toate astea vina,
Izbindu-l de pamant cu stima,
Naltandu-l spre inaltul cer,
Tot om va fi, un om de fier.

Chiar in sfarsit de vei pali,
In biata sa fiinta... vei domolii,
Un suflet plin doar de durere,
Ducadu-l sus de sumbra-i decadere.

Si tot ce va ramane-n viata,
Patruns cu Duh si cu speranta,
Va-ntreprinde un Paradis,
Cu foc de aur de nestins,

Cu flacari ce nu vor lovi,
Decat in cei ce vor lipsi,
Si-n tot ce este nepasare,
In toti si-n toate, cu ardoare.

Si in final, tot ce a fost,
O viata simpla, dar cu rost,
Trecuta toata intr-o clipa,
Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca iadu-i cel ce ne despica...

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din intuneric

Cohortele pustiului, trecut-au peste noi,
Infigurarea sfanta e bunul Deceneu,
Si duce spre slavire a noastre oase moi,
Unite de stinghie, creaind un ateneu.

Dar cine sa rasufle din intuneric oare?
Poti tu suflet pribeag sa duci cainta-n suflet?
Sa vezi, privind in jur iubirea cum iti moare,
Poti spune cu candoare ca asta nu-i pamflet?

Dand frau gandirii pribegite-n nestiinta
Ce lasa-n in viata, o simpla amintire,
Crezand-o ca dezleaga din om o nefiinta
Va-npresara uimire creand desavarsire.

Si tot ce-aduce viata, din intuneric, piara,
Ducandu-si preaslavirea si simpla-i nemurire,
Dand nastere, unor figuri de ceara,
Ce-n sufletul curat nu-nseamna Mantuire.

Dar izbavirea noastra, ce cade din inalt,
Va duce peste zare spre lungul orizont,
O simpla amagire pasita dintr-un salt,
Ce-ntru-un final macabru va devenii un pont.

Sa nu crezi in lumina ce ne-a adus speranta?
Sa simti ca din pustiu te va patrunde-un gand?
Sa=l lasi sa te raneasca, desavarsind pedanta!?
Lugubra-i umbra-nbatranita ce ne-a lasat plangand.

Dar... din intuneric, toate, vor fi desavarsite,
Edificand vointa si ganduri necurate,
Clatind in lacrimi sfinte fiintele jertfite,
Le vei pastra oroarea... din lucruri minunate.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebel

Curg lacrimi de noroi acum,
Strapuns de-un fulger, stau nebun,
Astept plecat spre infinit,
Renasterea ce-nca n-a venit...

Intind un brat precum o pata.
Privesc apusul si ma-nclin,
Si stau, astept cu inima-npacata,
E tot ce mai pot sa devin.

Un nimeni, adus la nepasare,
O simpla pata de culoare,
Un rebel, zdrobit de neputinta,
E tot ce mai tin in fiinta.

Pe fata lacrimile-mi cada,
Siroaie, curg far'nepasare,
Dar ce iti pasa, resemnare,
Daca voi devenii o prada?

Pamantul tot cuprinse-ma,
Sa-ngroape in nestire,
O flacare ce se aprindea,
De-un licar de iubire...

Cat despre fiinta cea iubita,
Tablou pictat cu trandafiri,
Pastra-va mie inrobita,
Un glas duios de serafimi.

Rebelului ce ma purcede,
La orice pas far'de ragaz,
Sa ii crestati pe-o lespede,
Un simplu nume sau necaz.

Gandindu-te la viata noua,
Vei spune far'sa mai pasesti,
Ca"fericirea v-o las voua,
poti far de ea ca sa zambesti."

Cat despre bogatia sufletului,
Ce te contempla-n meditare,
Poti sa schimbi cursul fluviului,
Sa-ti lasi totu-n uitare...

Si-atunci rapus de cutezare,
In simpla-ti jena de regret,
Rebelului ce-ti da crezare,
Ii vei ura"Dum ferrum candet".

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surasul

Din departarea inimii,
Traind pustiu, neprihanit,
Plutesc deasupra mimicii
Si nu mai pot sa fiu oprit.

Un sufletul ce-a fost candva,
Pustiu si inguratic,
Aievea isi va preschimba,
Surasu-i enigmatic.

Nimic din tot ceea ce-a fost,
Nu se va da uitarii,
Petrec rapus si fara rost,
O cazna a iubirii.

Surasul ce candva palea,
De clipa reintalnirii,
Acum... trecut precum o stea,
Sta-n culmea amintirii.

Nu voi sa nu mai stiu de tine,
Sa-mi numar zilele plangand,
Gandindu-ma la tot ce-i bine,
Lasandu-mi clipele pe-un rand.

As vrea, ca tot ce-n asta lume,
A pregetat blandete,
Brazdand Pamantul doar cu-n nume,
Preschimba-se-n tristete.

Surasul lin, care-n trecut,
Impresara sarutul,
Haotic, devenind placut,
Va intreprinde totul.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sens

Aud, o voce cunoscuta in urma mea
Ma intorc sa vad dar stiu ca nu esti tu,
Tu ai plecat si m-ai lasat de unul singur
Eu am ramas cu o amintire si o inima franta.

Un viitor impreuna, ce frumos candva suna
Acum prezentu sterge tot se face a uita
Uita de noi, uita ce in trecut noi am jurat
Ca ne vom iubi mereu si-ntotdeauna.

Acum cand noi nu mai suntem impreuna
Am mai mult timp ca sa ma gandesc la mine
Si stau si ma gandesc mereu la noi
O intrebare de mai multe ori mi-o pun

Ce sens ca in trecut tu mai iubit?
Ca-ci acum eu, am doar de suferit
Ce sens ca eu ti-am zis ca te iubesc?
Acum tu ai plecat si nu mai esti.

Ce sens a fost ca noi sa ne-ntalnim?
Pentru a avea motiv de a ne desparti?
Ce sens are sa ma gandesc la tine?
De ma iubeai nu ma lasai singur cu mine.

Ce sens are sa mai gasesc un sens
Cand nici pe mine nu ma recunosc
Nici nu mai stiu ce se petrece cu mine
Si daca mi-a ramas inima mie.

Ce sens are ca sa mai scriu?
Cand stiu ca tu nu vei citi.
Si daca tot ce-am scris nu e asa
Eu, te astept ca sa revii in viata mea.

poezie de Serghei Ţurcan (11 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astept

Te privesc,dar parca
Tu nu vrei sa ma vezi
Incearca te rog sa crezi
Ca nu's nascut din piatra seaca

Am avut candva un suflet
Ce incalzea inimile tuturor
Dar nu mai am acum nici zambet
Caci a plecat cu el in zbor

Nu a ramas decat un gol
Si timpul cel nemuritor
Sa-mi duc aceasta viata pan' la capat
Sa ma ajuti inca astept

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elevilor mei...

Asemeni unui stol de porumbei
Cu aripi pregatite pentru zbor,
Spre alte zari voi veti porni acum
Sfielnici si timizi, spre viitor.

Incepe drumul spre frumosii ani
Ai tineretii, cu-ntrebari si vise
In fata voastra mii de usi vor fi
Eu va doresc sa le gasiti deschise.

Sa stiti iubi tot ce-i frumos in viata,
Sa tineti vie flacara iubirii,
Nimic nu poate fi mai bun in oameni
Decat sublimul gest al daruirii.

Lasati-va de vise leganati,
Dar visele sa nu va stapaneasca
Fortati vointa cand apare sansa
Lasand a lumii ordine fireasca.

Fiti buni si drepti, si intelepti sa fiti
Viata e lupta, nu e o poveste
Si-avand alaturi, pururea, credinta
Sa faceti lumea altfel decat este.

Mesajul meu spre voi e:"Fruntea sus,
Priviti increzatori spre viitor,
Si veti razbate, fara indoiala,
Pastrand al vietii limpede izvor".

poezie de Iulia Comaniciu (iunie 2001)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pentru mama

Mi-e dor de tine draga mama mea
De cand veghez dreptatea si-adevarul
Mi-e sufletul curat precum ti-e parul
Ce-i nins de timp cu-argint cazut din stea.

Pe fruntea mea mai port o mangaiere
Si palma-ti aspra simt cum ma alina
Mi-e inima de barbatie plina
Desi copilaria ma mai cere.

De tata nu intreb si nu am teama,
El e barbat si vesnic va ramane...
Tu mama mea, gandind de azi la maine
Ai toate grijile vietii-n seama.

Nu dispera, caci mai tarziu, candva...
Am sa ma-ntorc acasa pentru-n ceas
Numai sa vad ce este, ce-a ramas
Si-am sa ma intorc din nou spre-a veghea....

poezie de Cătălina Mihăiţă
Adăugat de Cătălina Mihăiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Ma inclin,
Iubire-Mama, Dragoste-Gand!
Cu un zambet zavorat in nefiinta
M-apropii in soapta cu un sarut sa te ating
Imbratisindu-ti chipul cald din necuvant -
Doar Timpul mi-a ramas sa mai inving
Reconvertindu-l in recunostinta...
Femeie-mama, Femeie-gand!
Femeie nezidita in cuvant,
Ma-nclin in fata amintirii tale,
Pe Pamant.

poezie de Ion Muşat (7 martie 2011)
Adăugat de Ion Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiinta

roşu, albastru, verde
s-au amestecat culorile
zăpada s-a făcut albastră
apusul se părea verzui
nu ştiu cum s-au încurcat
şi cine le-a schimbat
dar nu era nimic la locul lui
şi cerul nu era albastru
era roşu ca sângele lui
m-am apropiat mirat şi m-am uitat
în oglinda apei cum m-am schimbat
am privit sus, şi cerul l-am intrebat
dacă mai sunt sau am plecat
o stea neagră, paşii mi ia-ndrumat,
mi-a arătat trupu-mi însângerat
şi-am văzut şi nimicirea
mi-a dispărut şi amintirea
şi doar nefiinta mă aştepta

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor d-un inger

Mi-e dor de tine, suflet bland,
Mi-e dor de tine, ma rasfrang.
Nu pot sa merg far' al tau pas,
Nu pot vorbi far de-al tau glas.

Ingan, rostesc, dar fara rost,
Nu pot schimba tot ce-a fost,
Chiar de-ar zbura timpu-napoi,
Nu pot schimba ce e-ntre noi.

Si merg, asa pe-un drum al meu,
Far-a mai sti ce-i bun sau rau,
Far-a simti iarna ca-ngheata,
Fara-ami mai sti rostul in viata.

Dar tu, ai fost al meu calau,
Razbit in frunte de-al tau rau,
Ai aruncat simpla-mi fiinta,
Prin largul hau de necredinta.

Si-acuma, reintors in viata,
As vrea sa cred intr-o speranta,
As vrea sa simt al tau fior,
Sa sar in foc far'de sa mor.

S-ating inaltul cer cu stele,
Sa vad cum lumea crede-n ele,
Sa trec prin forfota furtunii,
Sa-nghet usor sfarsitul lumii.

Dar din patrunsa-ti inganare,
Ajung sa spun incet, cu jale,
Ca focu-i trup din al tau trup,
Si-ajung sa sfasii si sa rup,

Din Soare, ca si Prometeu,
Un foc de sata de la zeu.
Dar cu ce rost in asta zi?
Sa-i mai ajuti far'a clipi?

Iti meriti oare obarsia?
Ce-ti rupe-n farami bucuria?
Sa lasi pamantu-ti sfant acum,
Si sa-ti arunci viata in drum?!

De ce? Si pentru cine chin?
Pentru un simplu gand hain,
Care nu-ti lasa loc de mit,
Si te aduce-n asfintit...?
..........................

Precum un suflet rastignit.
Ajuns pe-un drum mult ocolit,
Unde un om pripit de casa,
Nici apa din izvor nu-ti lasa?

Sa-nduri atata chin nebun,
Pentru-ati auzi un nume bun?
Iti merita a ta suflare,
Fiinta care-ti da salvare?

Si-ntr-un final, asa de-ar fi,
Nu poti vreodata ca sa stii,
Ca simplu-i suflet prihanit,
Ingheata timpul infinit.

Si-aduce-a ta slavire-n cer,
Far'a lasa loc de reper,
Far'de-a pasi cu chibzuinta,
Pentru-a iesi din pocainta.

Acum, cand ingerii-s in cer,
Esti tot ce mai pot ca sa sper,
Esti inger, om sau doar fiinta?
...........................
Intr-un sfarsit esti rea credinta.

Cat despre dorul meu rapus,
Raman sa spun cu capul sus,
Ca ingerii de sus gramada,
Picat-au fara de zabava.

Iar tu, inger al meu posac,
Imi lasi ca pestele in lac,
Doar o sclipire-n umbra ta,
Sa-mi tina calda inima...

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plecat

Tu mi-ai spus cand ai plecat
Ca intre noi totul s-a terminat
Nu stiam daca viatza mai are rost
Si daca o sa fie cum a mai fost.

Acum din poze imi zambesti
Oare tu la mine te mai gandesti
Eu stau acum privind la poza ta
Si ma gandesc la ce a fost candva.

De privirea ta mereu imi amintesc
Si as vrea in mintea ta sa ma regasesc
Ca inca te iubesc tu stii
Si vrei in viata mea din nou sa vii.

Tu viata pentru mine ti-o traiesti
Imi spui "Iubirea mea doar tu esti"
Dar zi de zi esti langa ea
Sa ne desparta toata lumea vroia...

poezie de Alina Tiriteu (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Alina Tiriteu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea in reci nemarginiri

O stea in reci namarginiri
Au rasarit departe
Si, tremurand, parca s-a stins
Parc-a apus de moarte.

Oricata vreme au trecut
De-atunci si pan-acum,
Oricat viata s-a facut
Pustie, fara drum,

[Ori] cate zile-am risipit,
De n-au ramas pe sfert,
O inima care-a iubit
[Mai spera] in desert.

O inima care-a iubit
Deapururi are glas
Si daca toate au pierit,
Durerea i-au ramas.

Si cum nimic nu sta pe loc,
Ci merg precum au mers,
O umbra-a stinsului noroc
Ramane-n univers.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-a ramas

Am intrat in lumina.
Dar lumina nu m-a vrut.
Acum cred
C-am sa supar tristetea
Dac-am s-o rog
Sa plece.
E tot ce mi-a ramas!

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunde-te,ma ascund si eu

viseaza-ma si am sa te visez si eu,
crede-ma caci te voi mintii usor,
intelege-ma si vorbeste-mi,
caci am sa te ascult cu dor,
fii bun si ia-mi mana,
incalzand-o intre ale tale maini,
simte-mi pulsul,
si iti voi citii din versurile gandurilor tale...
cuprinde-ma si nu ma mai lasa sa plec,
ascul-mi dorinta,
pierduta in nefiinta,
asculta-mi tacerea,
purtata de ani si ani cu grija...
inchide ochii si uita de lume,
am sa inchid ochii uitand de lume...
acum simt,
acum simti,
cand spun:"-te iubesc!"

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

IUBIRE gust dulce prea amar, m ai facut sa sufar iar

A fost o data,,.., nu tare demult
Un singuratic baiat ce avea in al sau suflet mult
Mult dor,,, nimic de care sa te fi temut
Florin faiat fin cu inima de lut

Sansa lui I s a parut
Sa apara,, cand un glascior a auzit intr o iarna
O prea frumoasa fata,, din vis a aparut
Dar tot in vis a disparut, a treia zi, si el tot zbiara

Viata lui ce a trait,, a suferit prea mult
Crezut a ca suferinta v a fi la timpul trecut
Mut este dup ace s a petrecut
Nu intelege cum de ea,, chiar a putut??

Sa spuna ca l iubeste, foarte mult
Ca el este cum nu a mai vazut
Cu el doreste sa si implineasca al ei destin
Avea un glas din cel mai cristalin

Iubire un simtamint divin
Acum imi lasi un gust pelin
Si greu imi este sa ma abtin
A spune vorbe cu venin

De ce?? un cer senin
Se innoreaza,, si nu intervenim
Era totul asa sublime
Acum din plins nu ma mai abtin

Raspunsul la intrebare,, imi apare in departare
Straluceam precum un soare.. linga ea cu al ei nume splendoare
Soarele ce a stralucit,,, acum este naucit
Vremea de cand a trait si a fost iubit.. a fost oare vrajit??

Acum frica de femeie ii este,,, caci Florin nu mai este
Baiatul ce urca pe metereze
Pe toti sa ii salveze
Al sau suflet este in pioneze

El a vrut sa o salveze
Si a pornit la drum intr o noapte ca in poveste
I a dat ea acea veste,,, ca de acum a lui este
Peste orice el a trecut,,, de nimic nu s a temut

Sa o salveze,, urmina ca el sa se ruineze
Cum sa o calmeze??? a lui inima acum
Caci nu mai este el stapin
Inima lui a ramas, la ea in bagaje

Cum sa poata??? el sa mai traiasca
Intr o lume, ce nu stie decat sa urasca
El stie doar sa iubeasca
V a trebui,, cumva Florin sa supravietuieasca

Ea avea un glas cristalin. din cel mai fin
Atingerea ei era ceva divin
Surasul ei era,, ceva la care multi barbate poftim
Din mult acum nu a ramas nici macar putin

El sa devina sacal??? nu ere cal!
El are doar un pocal, in care strange mult amar
Ce l incarca pe samara
Si apoi pe al sau magar

Macar de I ar vorbii ea mai rar
I ar mai trece din amar
Dar a pierdut acest dar
S ar duce in calvar

Deja inima lui este data cu var
L a zambet el este avar
Cum sa mai iubeasca iar??
Prefer singur sa mi fac viata, precum un olar

Al vietii orar s a sfarsit
Daca nu mai pot a fi iubit
Mai am rost sa fi trait???
Raspunsul el nu l a gasit.........

poezie de Florin Găman
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi te vrem

Ai-ne Doamne-n vedere
Si ne ajuta sa traim
Azi viata in veghere
Da-ne dar acum putere
Evanghelia s-o implinim
Toti copiii Tai sa fim

Tata drag din cerul sfant
In carul de biruinta
Ia-ne Tu si prin Cuvant
Da-ne Duhul pe pamant
Si ne-mbraca in credinta
Pana vom fi-n nefiinta

Vremuri grele azi traim
Fii-ne in ajutor
Caci ne vrem ai Tai sa fim
Inima sa-ti daruim
Noi te vrem Ocrotitor
Pana-n vecii vecilor

Infloreste-ne iubirea
O Isuse pentru Tine
Ca sa stim ce-i mantuirea
Traind dar neprihanirea
Pana-n ziua care vine
Sa zburam in slavi senine

Stspan dar pe Tin" te vrem
O Isuse scump Mesia
Credinciosi sa-ti ramanem
Si fiinta sa ti-o dam
Tu sa na ne fii bucuria
Dragostea si vesnicia

Doamne da-ne biruinta
Ca-ncercarile sunt mari
Umple-ne de-a Ta credinta
Caci noi vrem a Ta Fiinta
Azi pe palme sa ne cari
Chiar sub vazul celor mari

Fii-ne Isus salvarea
Chiar din mana celor rai
Caci amar vuieste marea
Si e cruda incercarea
Azi pentru copiii Tai
Ce nu vor a lumii cai
01 oct. 2021 Manastur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi...

Priviti in ochii mei
Si veti vedea cit sufar.
Priviti si veti vedea in ei
Un bot de sticla rupta,
O sticla care fara ei
Nu pot vedea nici soare,
Nici luna pe cer sclipind,
Nici mama-n asteptare.

Priviti atent si veti vedea
Cit lacrimi ei au scurs,
Si nimeni nu ma va credea
Cit ochii mei au plins,
Au plins de-a tita dor si asteptare
Au plins, caci numai aveau rabdare,
Au plins, caci nu mai pot vedea
Si a ramas un semn in viata mea.

Priviti acum la soare si la luna
Priviti cit vederea vii buna,
Priviti atent si admirati
Si sufletul va alinati.
Dar cei ce vad doar sumbra noapte
Sa-si reea gindul de la moarte,
Caci va fi o zi data-n din cer
Cind ochii mei si-ai tai vor fi iluminati de Dumnezeu.

poezie de Olga Savciuc (iunie 2005)
Adăugat de Olga Savciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai stins

Inca o petala cade rostogolindu-se in gol
Facandu-si loc printre atatea vise
Pe care le zdrobeste in cadere...
Insa aceasta petala e unica in felul ei,
E ultima petala, ultima speranta.
Ultima speranata tocmai s-a desprins
Din inima mea care sa deprins
Doar cu speranta.
Inima mea, o floare plina de petale...
Si iata ca inca o petala s-a desprins
E ultima petala, ultima speranta
Ce imi mai ramasese. Dar acum ce mai am?
Si daca speranta moare ultima,
Oare in urma ei ce mai ramane?
Cine poate oare acum spune?
Ce mai ramane?
Caci aceasta e ultima speranata... Era,
Caci tocmai a murit...
Ultima petala a cazut...

Pe cer, o stea straluceste puternic, caci arde.
In stralucirea ei, osciland mereu, incalzeste totul in jur,
Dar aceasta stea arde, caci doar asa straluceste, arde
Putin cate putin, pana se mistuie, pana se consuma.
Acum straluceste tot mai putin, acum nu mai straluceste.
A obosit. I-a trecut timpul. Acum abia se mai vede.
Acum nu se mai vede: s-a stins.
A stralucit pana la ultima picatura de substanta ce continea,
Pana la sfarsit.
Acum a incetat!
S-a transformat intr-o amintire...

Asa si tu:
Chipul tau, plin de substanta, plin de prezenta,
Stralucea intens in inima si mintea mea...
Totul se transforma in bucurie si fericire,
Orice neimplinire, chipul tau o transforma in succes,
Si era bine...
Chiar daca te eclipsa cineva,
Eu tot asteptam plin de sperante, de petalele inimi mele inca pline,
Sa apari, iar tu, ca o sarbatoare apareai mereu.
Apareai, caci acum totul s-a schimbat.
Treptat, ai ajuns la epuizare, apoi te vedeam din ce in ce mai rar,
Iar uneori te vedeam doar in mintea si in inima mea,
O fictiune reala, apoi si mai rar,
Pana cand te-ai transformat intr-o amintire placuta.
Am incercat sa te astept neincetat, dar petalele au cazut,
Speranta a murit, asa cum steaua stralucitoare de altadata s-a stins,
Asa ai murit tu in inima mea.
Iar acum, mai tin o mica faclie aprinsa in a mea inima:
O amintire de la tine, asezata frumos intr-un coltisor
In mintea mea: imaginea chipului tau,
O stea ce candva a stralucit si pentru mine.
Acum s-a stins, iar odata cu ea, s-a stins si o parte din mine.
Soarele a apus, dar cerul plin de stele
A ramas gol,
Caci s-a stins acel astru arzator, acum inghetat.
S-a sfarsit...

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!