Zdrenţele sperietoarei
din livadă
sunt acoperite
de pomii desfrunziţi
în semn de recunoştinţă.

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sfinţi sfioşi sunt pomii din livadă...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bolta albastră
peste pomii desfrunziţi –
între ei cioara

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

copaci desfrunziţi –
bunul numără anii
pe banca din parc

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

doar ochii tatei
privind liniştea casei –
pomii desfrunziţi

haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă la final

O cană cu tămâioasă
de vin alb, scos din budană,
Pâinea aburind pe masă,
toate ne vorbesc de toamnă.
Toamnă este şi-n livadă.
Pomii şi-au schimbat veşmântul.
Frunze nu mai sunt să cadă,
Demult le-a scuturat vântul.
Soarele în nori se-ascunde,
Dimineţile-s brunate,
Crivăţul trimite unde,
Semn că iarna e aproape.
Toamna, anotimpul roadelor,
curând va pleca şi ea.
Vine vremea babelor,
Vine iarnă grea.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

livadă de corni –
zumzetul albinelor
în plină primăvară

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

livadă cu flori -
de pe fereastra casei
miros de gutui

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

livadă în floare –
pe covorul alb întinsă
roua dimineţii

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc
la mireasa de la nuntă
ca la o livadă cu flori
ce va da roade
pentru alte nunţi

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zumzetul
albinelor
printre
pomii înfloriţi
aduc a miere dulce

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflorit-au pomii în livadă

Înflorit-au pomii în livadă
Şi-mbrăcaţi în straie de naiadă,
Crengile cu drag la piept le strâng,
Văzând tufe zbuciumate-n crâng.

Ştiu că timpul mână de la spate
Vântul, ce le lasă dezbrăcate,
Dar azi au motiv de sărbătoare
Şi horesc cântând printre răzoare.

După deal un pui de vânt adie,
Răspândind parfum de iasomie.
Peste-o coamă devenit-a boare,
Tocmai când narcisele-s în floare.

Poposind în oaza de lavandă,
Firele-i le-a împletit ghirlandă.
Peste-un strat stingher, pe garofiţe,
Le-a aranjat punk, sau cu cosiţe.

Trece mai departe-n paşi zglobii
Peste-un povârniş cu păpădii.
Boarea, între timp ajunsă vânt,
Îşi ia spre livada mea avânt.

Cu-alte pale, unite-n sincron,
Schimbă peisajul monoton,
Silind pomii mei să dea ofrandă,
I-a golit de flori, ca o pirandă.

Mii de flori, căzând pe eşafod,
Ştiu că vor lăsa în urmă rod
Şi-n spectacolul ameţitor,
N-au fost simple piese de decor.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Buna Vestire
pomii înfloriţi
mi-a adus în casă
mirosul şi lumina
primăverii

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A da, fără a primi răsplată sau vreun semn de recunoştinţă, e ceva special.

citat din Anne Morrow Lindbergh
Adăugat de Sînziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Se-aud parcă stranii
Şoapte de litanii.

Toată frunza mladă
Parcă stă-n genunchi să cadă.

Căci spre soare-apune
Pomii stau la rugăciune.

Pomii se îndoaie.
Pomii se roagă de ploaie.

poezie clasică de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

recunoştinţă (vezi şi gratitudine)

Recunoştinţă: o monedă cu circulaţie restrânsă.

definiţie aforistică de George Budoi din Ingratitudinea şi recunoştinţa (25 februarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O casă, o livadă şi-o curte mare. În casă stau stăpânii; în livadă sunt pomi roditori; în curte felurimi de păsări. Aşa, în curtea aceasta s-au întâmplat multe şi mărunte, căci unde-s păsări multe, dragostea-i stăpână.

începutul de la Ca Soarele de Emil Gârleanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnele timpului

1. Aud glasuri din lemn,
văd şarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu
şi văd semn.

2. Văd ierburi pe stânci
şi fum de polen,
şi urme adânci
lăsate ca semn
de furnici.

3. Semne-n izvoare,
aud în fântâni
plânsul din floare
şi văd în aluni
semn mare.

4. Scripturile vorbesc
despre ape rele,
cuvânt Dumnezeiesc
despre cer şi stele:
semn ceresc.

5. Pe cei osândiţi
iadul stă să-i dea,
pe cei înghiţiţi
marea stă şi ea:
semn din sfinţi.

6. Aud glasul din lemn,
văd şarpele pe drum
şi eu mai văd un semn
în tot ce e acum
semn din semn.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bipolară

dacă mâinile se-mpreunează
mai mult la amiază

dacă te-ncrucişezi
mai mult cu zăpezi

dacă ai tâmplele obosite
şi grele
mâinile surcele

dacă ţâşneşte sânge din talpa
sub care stă Magdalena
e semn că
se eliberează din bolduri
zdrenţele uşii
la care ai bătut
nepriceput
odată cu mine

deşi eram
pe partea cealaltă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne

Dacă te-ntâlneşti cu un scaun,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un munte,
E semn rău, ajungi în scaun.
Dacă te-ntâlneşti cu carul mare,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un melc,
E semn rău, ajungi în melc.
Dacâ te-ntâlneşti cu o femeie,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu o faţă de masă,
E semn rău, ajungi în sertar.
Dacă te-ntâlneşti cu un şarpe,
E semn bun, moare şi tu ajungi în rai.
Dacă şarpele te-ntâlneşte pe tine,
E semn rău, mori şi el ajunge în rai.
Dacă mori,
E semn rău.
Fereşte-te de acest semn -
Şi de toate celelalte.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oboseala verii

De-acum, vara e obosită şi înfrântă,
În pomii desfrunziţi o pasăre nu cântă,
Vântul suflă, mereu mai sus cerându-şi locul,
Arde-n cămin focul scăpărând.
Acolo, cântăm pe rând
Noi doi. Inima mea şi focul.

Nu mai sunt crini. Nici trandafiri, nici muguri
Şi-acolo-i un paner cu struguri.
Flăcări dulci în galbene veşminte-şi fac jocul.
Unei părţi din sevă-n flamă îi dau vânt.
Ne înălţăm în acelaşi cânt
Noi doi. Inima mea şi focul.

Iubita vine să-împărtăşim o sărbătoare,
Se înalţă, privindu-ne prin arbori, la est, luna cu mirare,
În vreme ce-n tustrei dorinţele-şi desfac ghiocul;
Focul de-acum se stinge, îl privim cum scade;
Şi-o pace mare dezmierdările-şi sloboade.
Noi doi. Inima mea şi focul.

poezie clasică de Paul Heyse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!