* * *

Să fac regresie doar ca să număr nasturii din fotografie.
Îmi dau seama că-mi ia din ce în ce mai mult timp
Să despachetez copilul din hainele mari.
Când nu voi mai avea putere să fac asta
Mă voi multumi cu ceea ce se mai zăreşte sub ramă.
Uneori zgârii acolo cu unghia
Ca să strălucească în aer
Câteva fire de praf vechi.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

i-au ruginit ghearele
şi fara nimic in plisc
pasărea asta zace
pe fundul cerului
uneori e tanara
şi arunca in noi
ouăle pe care nu le stie
i se spusese doar
ca avea în ea zbor

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi vine miros de coajă de pâine.
De unde, mă întreb,
Dulapul e dat de mult,
Nu l-a mai deschis, nu l-a mai vopsit.
Cândva avea şi o dantelă prinsă cu pioneze
Pe raftul cu ceştile mici, pentru musafiri.
Acolo, la mijloc, stătea pâinea
Ca într-un cuptor de lemn,
Învelită într-o pânză albă.
Ea nu a mai umblat acolo,
Nu a mai deschis.
A dat dulapul cu totul,
Pe coaja pâinii apăruseră chipuri de sfinţi
Şi pânza albă era o marahmă.
Acum mi-a venit mirosul ăsta.
Şi taie o bucată din pâinea pe care
Copilul o rupea cu mâinile mamei
Şi o ducea la inimă.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaos de trăiri

nu am nici azi chef să schimb lumea
las asta pe seama politicienilor, liderilor religioşi, îndragostiţilor,
laureaţilor premiilor Nobel în literatură sau mai ştiu eu în ce...
să mă schimb pe mine şi lumea mea interioară
asta e tot ce contează...

uneori o carte bună şi un tril de păsărele
sunt cele mai mari fericiri pe care le poate avea omul

nu am azi chef să mă înalţ mai sus de constelaţii
las asta pentru ziua când îmi voi fi îndeajuns de mult de prisos
şi atunci voi explora frenetic toate galaxiile
când mă voi transfigura într-o licărire de stea

uneori e de ajuns să-l asculţi pe Bach
pentru a arunca o ocheadă paradisului

azi am chef doar de poezie în forma ei cea mai frustă
să creezi din nimic versuri, să adulmeci din neant cuvântul nefixat
să fii un mic creator pe lângă marele creator
e cel mai frumos sentiment pe care-l poţi avea

uneori e suficient să-i citeşti pe Socrate, Alexandrian şi Vasile Lovinescu
ca să poţi redimensiona universul lăuntric.

şi solitudinea poate fi plăcută
când îţi umpli ziua cu un adaos de trăiri
vibrante

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe sub pielea gri a indiferenţei
oraşului i-au crescut flori adânci galbene
sub unghia ruptă o bicicletă rulează
cercuri cu efect stroboscopic
se învârte peluza cu sori şi îngeri de vată
diademe de apă sărată stropi în încrustaţii fine
negre sunt toate rădăcinile ruinelor trecutului
în contrast cu lăstarii unui pom de sticlă
prin care se vede exuberanţa sevei
trecând prin toate nuanţele de ciment
o statuie vegetală o ciupercă cu buline de praf
într-o carte de botanică împietrită

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu-ţi mai pierde vremea cu nimicuri
vei fi important câteva clipe
atunci când ceilalti se vor pune de acord
in ceea ce te priveste
tu esti mort ei sunt vii
dar si clipele astea se vor duce repede
din neunde un convoi întreg de morti
vine căatre cei presupusi a fi inca vii
şi astia multi si ei putini

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o mişcare pe uliţi, câteva zile până a ţinut gerul cel mare. Satul părea pustiu, aruncat şi încremenit în groaza asta de o putere peste fire. Apoi frigul se slobozi binişor şi oamenii, scoţându-şi săniile de sub adăpostul şoproanelor, începură să le încarce cu gunoi. Aproape în fiecare curte, înaintea grajdurilor, erau grămezi mai mari sau mai mici de gunoi, după câte vite avea fiecare plugar.

Ion Agârbiceanu în La săniuş
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să trăieşti cu pumnii strânşi
şi când în sfârşit îi deschizi
să vezi că nu era nimic acolo

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directorul avea un suflet nobil şi o fire neobişnuit de voioasă, ceea ce nu-l împiedica să fie din când în când grav şi uimitor de serios, fără a se preface. Figura sa plăcută impunea şi aducea mult a om de ştiinţă. Postul şi funcţia pe care le avea i se potriveau de minune. Îi plăcea mult munca, atât cea intelectuală, cât şi cea fizică, nu se dădea înapoi de la nimic şi era de o inteligenţă rar întâlnită. Vocea lui era puternică şi clară, cu o sonoritate expresivă. Uneori vorbea rar şi apăsat, subliniid parcă fiecare cuvânt în parte, ceea ce dădea o importanţă aparte frazei astfel rostite.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un rezumat

zilele mărunte, domoale
în care nu esti tu cel cautat.
pe inelar pata de cerneala
iti aminteste ca ai fost liber
sa-ti semnezi singur sentinta.
in sertare duzine de melancolii
neachitate, restante.
un strugure cu boabele strivite
face de nerecunoscut o fotografie.
cat de putin si cat de mult
ar trebui uitat
pentru a rezuma o veşnicie.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în după amiezele rânduite
ea baga ata in ac cu ochii aia caprui
ca de veverita buna
el batea aceleasi cuie
in acelasi lemn de brad
asta pe ea o tulbura peste masura
lui ii dadea putere
pădurile sunt pline de nesiguranţă

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am rămas fara timp
nimic nu-mi tulbură
fotografia cu acea ploaie
ar fi ca şi când

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poate fi profund în această trecere sumară prin viaţă? Doar durerile, că în ele stărui mai mult.

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lălăială

Azi, timpul mi-l petrec pe internet
Şi-aşa va fi mult timp de-acum 'nainte;
Iar zilele vor curge mai încet...
Precum discursul unui preşedinte.

epigramă de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi câteva ierni pictate

Câteva ierni pictate cu dragoste,
câteva ierni de sentimente frapante.
Fire nostalgică, empatică şi caldă
visătoare incurabilă totodată.
Mă uit la fluturi, flori şi stele
Care-i diferenţa dintre ele?
Tăcerea mea vorbeşte...
Acum, de un dor nemărginit.
Ah, copilărie floarea mea de dor,
unde te-ai ascuns? În care colţişor?
Unde-i copilul de altădată?
Pur ca un bob de rouă, ca o floare îmbujorată
cu praf de stele presărată...
Dau buruienile pline cu otravă de-o parte,
te caut cu auzul, cu vederea, ostenită de puteri
n-am dat de tine nicăieri.
Dar, aud un murmurat,
vântul îmi şopteşte tainic:
"Copilul pe care-l cauţi nu e pierdut,
este adânc în sufletul tău ascuns!"
Jocurile, poveştile cum au trecut,
De n-am ştiut şi nu am priceput?
Acum tac şi cu regretat constat
că am găsit ce nu trebuia căutat...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbracă-mă cu ziua de ieri

caută prin dulapuri iubito,
azi m-aş îmbrăca cu ziua de ieri,
zilei de azi nu-i mai găsesc toţi
nasturii,
să mă închei până sus,
să pot zâmbi lumii cu toţi dinţii
din faţă,
când oasele de plumb
abia le mai târâi prin
societate,

oamenii se pândesc între ei
cu ochi galbeni de lup,

eu mă simt lejer în hainele ponosite
din anii trecuţi,
cu apucăturile mele de schimnic,

caută-mi hainele acelea
iernatice, iubito,
să mă mai îmbrac odată
în veacul trecut,
să umblu
cu nasturii descheiaţi
până la gât.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi câteva ierni pictate ✍

Câteva ierni pictate cu dragoste,
câteva ierni de sentimente frapante.
Fire nostalgică, empatică şi caldă
visătoare incurabilă totodată.
Mă uit la fluturi, flori şi stele
Care-i diferenţa dintre ele?
Tăcerea mea vorbeşte...
Acum, de un dor nemărginit.
Ah, copilărie floarea mea de dor,
unde te-ai ascuns? În care colţişor?
Unde-i copilul de altădată?
Pur ca un bob de rouă, ca o floare îmbujorată
cu praf de stele presărată...
Dau buruienile pline cu otravă de-o parte,
te caut cu auzul, cu vederea, ostenită de puteri
n-am dat de tine nicăieri.
Dar, aud un murmurat,
vântul îmi şopteşte tainic:
"Copilul pe care-l cauţi nu e pierdut,
este adânc în sufletul tău ascuns!"
Jocurile, poveştile cum au trecut,
De n-am ştiut şi nu am priceput?
Acum tac şi cu regret constat
că am găsit ce nu trebuia căutat.....

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde? Când? De ce?

Unde se duc iubirile când pier
Şi unde pleacă îngerii să doarmă?
Unde se-ascunde oare, primăvara
Şi când dispare copilul din noi?
Cine ne-amână, iarna, răsăritul
Şi ne scurtează zilele pe rând?
Suntem fire de praf într-o clepsidră,
Sau vajnici luptători cu un destin?
De ce ne este trupul vulnerabil,
De ce ni-i sufletul aşa plăpând?
Unde-i Raiul, să mergem toţi acolo,
De ce-aşteptăm, mai întâi, să murim?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

abia atunci ţi-ai dat seama
că ai ţinut în mână o păstrugă.
apa te-a tăiat ca un fierăstrău,
în rănile dinţate, ouă negre, minuscule.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi copacului îi veni în gând să fugă
Dar avea un cuib la subsuoara stângă.

distih de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se piaptănă toamna în prag
ca o femeie care ia hotărâri
doar când afară plouă

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!