Cu cărţile pe faţă

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
C-am revenit din clipe ce au inclus tăceri
Şi-am limpezit trăiri, izvor de suprafaţă
În anotimpul ochilor deschişi pe-un "altminteri"

De-ar crede lumea că visez doar inimioare
Şi-am fluturasi şi îngeri, teanc, sub cap
Aş râde, cutezând să spun - Nebuni sub soare
sunt mulţi! "Zeloşi", iubind c-un handicap!

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
Să spunem tuturor, cum e firesc, cât te iubesc
Că nimeni altul, astfel nu mă mai răsfaţă
C-o voce-ascunsă-n adevăruri ce-mi grăiesc

De-aş căuta surâsuri coborâte-n mare
De te-aş ciopli pe-un val, cu dălţi de dor
Aş da verdict iubirii-o nouă antamare
Te-aş ridica, pe veci, la rang de comodor

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
Nu mi-e ademenirea rost pe-un liberconsimţit
Ţi-aş contura prin gesturi, ultima postfaţă
Cu anotimpul mâinilor-zefir! Ce te-au simţit

La tâmple port pigment! De ani prea mulţi
Şi-am riduri ce-s pictate... Ici şi colo...
Dar îmi săruţi surâsu-n buzele-ţi fierbinţi
Şi-am vocea decriptată-ntr-un tremolo...

.................................................

Hai de jucaţi, cum spun, cu cărţile pe faţă
Trişând, pierdeţi din start fără s-aveţi atuu
Mizând la cacealma, c-o mimă de paiaţă
Aveţi un as-iubire! pe-un pont de supérfluu

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să-ţi spun te iubesc (II)

Nu spun te iubesc
s-ar putea să găsiţi totuşi cuvintele
rătăcite între alte mii de cuvinte
cu care am umplut caiet după caiet
încercând să acopăr vuietul tăcerii
cu tânguirea peniţei pe hârtie

nu şterg cărţile de praf
deşi atâtea şi atâtea pagini
poartă semnele
a cât au însemnat

nu spun te iubesc
şi nu şterg cărţile de praf
o teamă am
că am să cad la pat
în camera cu televizorul.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discreţie

Nu vreau să ştii că te iubesc;
Voi suferi tăcut, discret –
Cochetele despreţuiesc
Pe-un franc poet!

Da-n veci închipuirea ta
Din sufletul meu n-o să moară,
Şi niminui n-oi arăta
A mea comoară...

Căci te iubesc, deşi nu-ţi spun:
Nu! n-ai s-o afli niciodată...
Şi arz de dorul tău nebun,
Mult adorată;

Dar tac, nu-ţi spun că te iubesc:
Ştiu bine că pe-un franc poet
Cochetele-l despreţuiesc...
Tac – sunt discret!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei mele

Eşti icoana care îmi iartă gândul,
Când, în vorbe dulci mă răstignesc,
Prieten cu furtunile şi vântul
Nu mai ştiu cum să-ţi spun că te iubesc!

Eşti partea din suflet care-mi cântă,
Când în braţe, tot mai rar te dezmierd
Şi mă iau cu toţi demonii la trântă
Dar nu te vând şi nu vreau să te pierd.

Mai bine, îmi dau foc în Piaţa Mare,
Pe-un eşafod, cu toate cărţile ce-am scris
Fiindcă mi-eşti boala fără alinare
Şi am un loc cu tine-n Paradis!

Ar trebui să-mi dea o alocaţie,
Pentru tot ce sufletu-mi şi mintea zămisleşte,
Dar, azi, e-o infracţiune-a mea vocaţie
Şi lumea, ca pe-un lepros mă preţuieşte.

Tu, dintre toţi, îţi mai apleci răbdarea,
Peste suferinţa mea, fără măsură
Şi mă pierd, în ochii tăi ca marea,
Pe drumul meu, în Literatură.

De-aş putea, ţi-aş face o statuie,
În cea mai mare piaţă dintr-un burg,
Eşti, trup şi spirit, regina ce mă suie
Din Iadul vieţii, către Demiurg.

Îmi dau doctorii diagnostice fatale,
Mă ocoleşte lumea, ca pe un ciumat
Dar leacul meu e vraja sărutării tale
Şi te port în suflet, dulcele meu stigmat!

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făgăduinţă

Când s-a-nferbântat Cerul de mânie,
Mi-a spus c-am să trăiesc nişte ani mai puţini,
Nu o mie.
Dac-am s-ascult de părinţi
Şi-am să fiu bun,
Am să trăiesc ceva mai mult,
Dar... Nu o mie...
Bine,-am s-ascult, mam', am s-ascult,
Dar cum e să fiu bun?
Să tac şi nimic să nu spun?

Când s-a aprins Cerul de dragoste,
Mi-a spus c-am să trăiesc mai mult,
Nu o mie,
Dac-am să cred, am s-ascult
Şi-am să fiu bun.
Cred şi-am s-ascult, Doamne, - am s-ascult,
Dar cum e să fiu bun?
Să tac şi nimic să nu spun?...
... Sunt de acord, am să fiu bun!

poezie de Mihai Ghidora (10 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fermitate

Îţi spun iubito, verde-n faţă
Că după tine sunt topit
Şi-am să-ţi dedic întreaga viaţă...
Mai am o lună de trăit.

epigramă de Pavel Marin Boţoc din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-mi, Doamne, anii mei

Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Copil sa fiu din nou la mama,
Să urc fără frică într-un tei,
Habar să nu am ce este teama.

Să merg iar desculţă pe-afară
Prin iarba cosită şi udă,
Să privesc rândunica cum zboară
Să simt inima cum îmi tresaltă, nebună.

Atât de bine îmi era la mama
Şi-o simţeam cu toată fiinţa,
Am crescut şi-am aflat ce e teama
Şi-am aflat şi ce e suferinţa.

Mi-e sufletul gol şi pustiu
Şi multe am avut să spun lumii,
Am rătăcit de dor şi nu ştiu
De am greşit... cum spun unii.

Aş vrea să las lumii un semn că am fost
Printre semeni, un suflet sihastru
Cu inima plină de iubire şi frumos,
Şi c-am iubit şi-am simţit în albastru.

Am vrut să dau lumii, din sufletul meu
Iubirea să-mi fie tovarăş de drum.
Şi oamenii să fie buni, am vrut eu
Dar mai mult de atât să fac, nu am cum.

poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio-ţi spun...

Adio-ţi spun dar n-o să-ţi spun cât doare,
Şi plec de lângă tot ce mi-am dorit,
Pentru că-n loc de albe lăcrimioare
Numai ciulini şi chin mi-ai oferit.

Adio-ţi spun, acum când ard în patimi
Şi-am în priviri doar nori fără sfârşit
Din care curg de-atâta vreme lacrimi
Încât şi-o crimă cred c-am ispăşit

Adio-ţi spun şi-ascund dorul în şoapte
Pe care nimeni nu le-a auzit
Mă duc spre lumea-n care se mai poate
Să sper că fericirea n-a surzit.

Adio-ti spun sfidând orice suspine,
La tine nu mai vreau să mă gândesc,
Iar când fantoma amintirii vine
Să uit că te-am iubit şi te iubesc.

Adio-ţi spun, dar plânsul mă orbeşte
Şi tare-aş vrea să ştii cât nu-i târziu,
Că uneori şi dragostea sfârşeşte
Când cu dispreţ o arzi şi cu pustiu.

poezie de Dorina Omota din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici măcar

Te-aş schimba prin târguri mâine pe un car cu patru boi
Sau pe-un codru vechi de pâine şi o traistă-n patru foi
Te-aş schimba c-aşa mi-e felul te-aş schimba la o adică
Te-aş schimba cu muşeţelul ori cu verdele-n urzică
Te-aş schimba pe-un şase şase cu iluzia din zar
Cu trei ţigle de pe case cu un pod şi nici măcar
Nu te-aş lua nu te-aş întoarce nu te-aş duce nu te-aş... da
C-ai aşa pe vino-ncoace şi eşti cel mai cel cumva
Te-aş amesteca-n culori folosindu-mi trafaletul
Ca apoi prin zece sori să îţi trec arzând portretul

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam să-ţi spun aseară

voiam să-ţi spun aseară că Marte s-a însurat
că oaia care mănîncă floarea a mai făcut nişte oi
că cei mai proşti sunt deştepţii şi că nimeni
nu mai are nevoie de noi

voiam să-ţi spun aseară că mi-am luat de băut
şi-am băut singură numai eu şi pisica
şi nimeni nu s-a-ntrebat de ce s-a-nsurat prostul
acela de Marte şi de ce l-au înţeles înţelepţii

voiam să-ţi spun aseară c-am obţinut un rang
de floare dispărută-n băşica unei oi că i-am
vîndut o sticlă de conţinut lui Marte care-a avut
curaj să schimbe-o duminică-a la carte

pe-o simplă zi de joi dar nu ţi-am spus aseară
c-am fost şi eu la nuntă şi ea era frumoasă
dar nu era a lui se şuşoteau mesenii mai strîmbii
şi mai drepţii c-ar fi numai amanta lui Pluto

sau Mercur şi a ajuns la Marte din greşeală
sau supărare nu ştiu căci ce ţi-am spus aseară
nu are legătură (din aia cauzală) cu ce am vrut să
spun – prostia-i generală şi fără de cusur

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta sunt eu

Am strâns nişte ani fără prea multe patimi,
Am visat, am sperat şi-am iubit,
Deseori fericit, dar am vărsat şi lacrimi,
Multă dragoste am risipit.

Am intrat mereu pe uşa din faţă,
N-am furat şi n-am linguşit,
Suferinţă, durere, le-am făcut mereu faţă,
Nici când pierzi, jocul nu e sfârşit.

N-am fost cel mai frumos ori cel mai deştept,
Dar sunt loial şi-mpresionat de modestie,
Privesc oamenii-n ochi, răbdător şi drept
Şi mă feresc cât pot de prostie.

Bogăţiile mele le port cu mine,
În oglinzi mă privesc cu respect,
Bunul simţ cred că-mi stă cel mai bine,
Sinceritatea mi-o asum ca pe-un defect.

Acesta sunt eu, cu bune şi rele,
Muzica e-n sufletul meu,
Mai cred în iubire, mai visez la stele,
Şi-n tot ce trăiesc sunt eu.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un arici pe-un câmp de maci

Între grabă, între treabă
Între urlet, între scrâşnet
Un arici pe-un câmp de maci.

Nebunia zilei latră
Piatră împietrita-n piatră
Un arici pe-un câmp de maci.

Cărţile – Ferestre-n ziduri – Pentru toţi
Un arici pe-un câmp de maci.

Între vise – regăsire
Între taine – amintire
Un arici pe-un câmp de maci.

Printre gânduri, printre rânduri
Printre gene, printre semne
Un arici pe-un câmp de maci.

Între râs şi răsărit
A uita şi amintit
Un arici pe-un câmp de maci.

Între clipă, între frică
Între rugă, între fugă
Un arici pe-un câmp de maci.

poezie de Florin Chilian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer

Prefer să mă rog
Nu sunt la minte olog,
Prefer să spun tot
Cu riscul de-a părea idiot,
Prefer să fiu drept
Nu spun că aş fi înţelept,
Prefer să visez şi să sper
În loc să fiu trist, pesimist, a-l celui obtuz partener,
Prefer să iubesc
Decât să urăsc,
Prefer să ofer
Înainte să cer,
Prefer să-nţeleg
Evidenţa n-o neg,
Prefer să mai sper
Cu ochii aţintiţi către cer,
Că şi un imberb
Doreşte s-ajungă la rangul de cerb,
Prefer să apară un ser
Ce apăra mintea de ger,
Prefer să prefer
Mereu ca pe-un ler,
S-aud cât mai mulţi
Să spună: EU SPER!

poezie de Octavian Lupascu (11 martie 2012)
Adăugat de Octavian Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis şi realitate

Visam că-s împărat pe-un pe-un colţ de rai,
Iar tu - o fată care mă iubeai...
Când m-am trezit, sărac ca-ntotdeauna,
În loc să plâng, am râs... Şi-am râs întruna...
Ai să-nţelegi vreodată bucuria?!
Pierdusem doar un fleac... Împărăţia.

hexagramă de Voltaire din Râsul lumii la români (2010), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi artist

De-aş fi artist
Eu ţi-aş descri
A tale mândre gesturi -
Din al meu dor
Ar mai pieri
Când te-aş ceti
In versuri....

Ca pictor
Eu te-aş picta -
mi-ai fi icoană-n viaţă;
din al meu dor
aş mai uita
când te-aş privi
în faţă...

ca muzicant
eu ti-aţ şopti
cu flaut
sau cu struna
din al meu dor
s-ar povesti
de tine-ntotdeauna.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ceea ce nu sunt!

Spun lumii ceea ce nu sunt,
Doar prin ce fac şi ce rostesc,
Spun dimineţii ce nu sunt,
Prin ce sărut şi ce iubesc.
N-am mers pe unde merge drumul,
Am mers pe unde nu-i cărare
Şi am lăsat în flori parfumul
Tot verdelui din larga zare.

În zile lungi am pus refren,
În nopţi pustii am pus un cânt
Şi-n suflet un copac peren,
Să-mi lase rodul pe pământ.
Nu mi-am uitat în vorbe ruga
Şi-am prins în palme focul vieţii,
Mi-am cufundat în verde fuga
Şi-n roşu, clipele tristeţii.

Mi-am construit un vis al meu,
Iar din căderi înalţ izvor,
Din tot ce-a fost în viaţă greu
Deschid ferestre-n viitor.
Iubirilor le-am dat culoare
Şi-am scris poveşti de dor, cu foc,
Iar în poeme-am pus cicoare
Şi izul fin de busuioc.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că doar atâta ştiu

Am scris pe cer, cu praf de stele
Că te iubesc... în ghilimele.
Şi am mai scris, pe-un colţ de lună
Că te ador... zâna mea bună!

Am scris pe geam, cu stropi de rouă
Că te iubesc... şi-am frânt în două
Un nor rebel... apoi, sfios
Ţi-am scris pe cer un vers frumos!

Am scris pe frunze, cu rugină
Că te iubesc... fată blajină.
Şi am mai scris, pe-un colţ de geam
Că te ador... ca un balsam!

Am scris... şi scriu... şi-o fac mereu
Că te iubesc... pe-un curcubeu.
Şi o să scriu, când o să stai
Că te ador... pe-un colţ de Rai!

Pentru că doar atâta ştiu,
Promit că zilnic o să-ţi scriu,
În timp ce dormi... când te privesc
Că te ador... că te iubesc!

poezie de Silviu Ungureanu (20 iunie 2013)
Adăugat de Silviu Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucru foarte curios: cărţile care se vând cel mai mult sunt cărţile cel mai puţin citite. Sunt cărţile de bază, care alcătuiesc, din respect uman, biblioteca tuturor oamenilor care nu citesc – cărţile decor. Exemple: Voltaire, Thiers etc.

citat din Jules de Goncourt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu te-aş şti

De nu te-aş şti nebună,
Nebuna mea pe veci
Mi te-aş ciopli din humă
Din minţi să mă petreci.

De nu te-aş şti vâltoare,
Vâltoarea mea de dor
Te-aş zămisli din mare
Din vis să te scobor.

De nu te-aş şti
Mi te-aş ciopli
Te-aş zămisli
Şi-atunci te-aş şti...

poezie de Eugen Lovin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucătorii de golf

Noi jucăm, jucăm atent/ultima repriză
Este clar, avem talent/meciul are miză;

Împreună noi jucăm/din zori până-n seară
Cei mai buni ne declarăm/de la noi din ţară;

Jucăm golf ne desfătăm/pe câmpia-întinsă
Dăm cu crosa, judecăm/lumina e stinsă;

Nea Ion este ursuz/cum să se deştepte?...
Mama lui de cucuruz/poate să aştepte;

Noi jucăm, jucăm cu spor/ultima repriză
Ohohoo... ce de popor/meciul are miză;

La oraş e tot la fel/toată lumea joacă
Veselie la castel/omul... ce să facă?!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!