Intrăm

într-o zonă crepusculară
ținându-ne de mână până la răsăritul
soarelui care ne face viața mai caldă
pășim unul lângă altul în lumea
ciudată tare dând răspuns
care nu are putere de lege
păsările devin violente și nu ne-am întors
din zona cenușie făcută după legea hiperboreenilor
noi nu ținem de mână & nu credeam în boreas
și nu l-am văzut pe marginea râului
e vântul nordului din vechea tracie
începeam să-i dau dreptate
ai obosit repede să mergi de parcă vii
să te în
torci ca o pisică ne
blănoasă trecând prin gardul de ultra
sunete ciudate & zona crepusculară
trecând o vamă ținându-mă de mână
te temeai să nu te pierzi în zona
betoanelor verzi cu dungi albastre
făcute după legea lui bernoulli
legată sau ne
legată de vâscozitate

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Din Zona Crepusculară

Cic-au apărut ființe
Din planete (nu dau nume!)
Care ne strâng de momițe
Până zicem: "Da, stăpâne!"

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De mână

Și în mormânt
Ne vom căuta să ne ținem de mână
Și de umbrele noastre
Nu ne vom teme...
Ele duc c-un braț alb serile
Ce-au scris pe frunze sărutul ierbilor!
Și ne vom ține de mână
Ca doi copaci visători,
Ce-și adorm frunzele-n rouă
Ca-ntr-un vers,
Unde izvoarele plâng într-un glas
Până când ecoul îngheață-ntr-o lacrimă
Dar mai curg ca prăpastiile-n mare.
Noi ne vom ține de mână
Și când ne-om trezi,
Într-un piept de amiază târzie.
Prin rădăcini de dor
Ne vom bea inimile cu o singură sete
Și cu lumini obosite ne vom îmbrăca
Într-o amiază târzie:
Unde răsăritul de mână se ia cu amurgul,
Unde păsările devin liniști de cristal
Prin care privește iubirea.
Într-o amiază devreme
În care ne vom ține de mână
Și de umbrele noastre
Nu ne vom teme...

poezie de din revista Literatura și arta (23 august 2012)
Adăugat de MariaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie

Când vezi zona Vrancei, zona Buzăului, te pierzi în vraja lor.

în Album de familie - Brăila (1997)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Frumosii nebuni ai marilor orase" de Fănuș Neagu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Apă deosebită

Toată lumea ne-a cerut să nu mergem în zona răutății,
Deși toți se mișcau acolo cu tăria de a răbda răutăți ce te consumă.
Acum parcă se spune să nu vi în zona bună,
Acolo unde totul lucrează pentru tine cu tot atacul din rău.


Așa de mult ai rămas în încet încât nu mai vezi nici o picătură de bine,
Iar mica ta răutate pare bunătate de nota zece.
Și a primi un bine e un bine... deși te sperie lipsa lui de umbră,
Deși te sperie frumuseția fără glamur și plină de liniște.


Ai gustat din zona ta și pare că doar gustul acesta există.
Dar gustă și din zona de dincolo... și nu prin oameni de aici.
Nu merge în zona de bine dacă nu vrei... nimeni nu cere asta.
Dar probează bunătatea nu numai o zi... și nu de la cei ce se dau buni.

Ci chiar de la Izvorul ce a ajuns și la ușa ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Zădărnicie

A vrut să cucerească cerul,
C-o mână să despice zarea,
C-un semn să domolească marea,
Să-i fie clipei temnicerul.

Planetele să tină-n mână
În mare să scufunde luna,
Iar soarelui să-i ia cununa
Și s-o mânjească cu țărână.

A vrut castele, avuție,
Rubine, aur, diamante,
Mașini, neveste și amante,
Și iahturi de călătorie.

A vrut să i se-asculte versul,
Din cale vântul să întoarcă,
Și cu a sa voință, parcă,
Să cucerească Universul.
......................................

Uitat în criptă, după o ușă,
În urna cu capacul greu,
Cel ce s-a vrut un Dumnezeu,
E-aici. O mână de cenușă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poveste de iubire

cu șpan și cuie bătute
trăită de ucenic
făcea sicrie pentru pistolarii
mai puțin ageri mai puțin pricepuți
a ținut și el pistolul în mână
trăgea în cutiile de tablă galbenă
atunci plecase din arizona
era prea cald pentru un pistolar
care avea căruță cu termopane
și aer condiționat
călărea un cal albastru teleghidat
era decupat din lumea lui van vogt
era la un picnic la marginea drumului
într-o clădire a morții
dintr-o zonă a morții și a fenomenelor paranormale
intrase în zona vizitată de extratereștrii
mânca burger și bea whisky
fără gheață direct din sticla deschisă
spre lume
calul fuma marijuana dintr-un trabuc
când s-a dezlănțuit anomaliile
spațiu-timp
focul a izbucnit brusc lângă tribunal
ardeau dosarele cu învinuirile procurorilor
depozitate pe trotuar
din tribunal a ieșit cu părul negru
potrivit de lung potrivit de scurt
zâmbetul arunca foc și chemări
a simțit pericolul
avea un artefact și își riscase viața
să-l recupereze
era înarmată cu o pereche de sâni
și el a căzut în extaz

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Dașoveanu

* * *

nu-mi mai am viața.
m-am uitat după ea
în momentul în care am simțit
că parcă aveam cândva
ceva lângă mine care se zbătea,
legată scurt cu sfoară.

și nu mai era.

ciudat e că acum
sunt o cumințenie lungă.
ca așteptarea seminței
să se facă arbore. sau om.

te văd pe tine...
cum ai furat toată istoria planetei
din împrejurul sentimentelor
și o descarci pe masă
cu vocea ta bărbătească...

îmi pun obrajii de ascultat
în palme.
așa îmi dau seama
cum e să te îndrăgostești
pe îndelete.

atunci o văd. vie.

din întreaga istorie,
te prind rămas cu viața mea
în mână.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel mai frumos poem

dacă mai suntem și nu am plecat pe drumul fără de întoarcere
se întâmplă pentru că l-am visat pe eugene ionesco
în vis
începusem să-i dau dreptate
păsări de pradă planând de la foarte mari înălțimi
dând răspunsul cuvenit speciei
trecând vămile zilei de azi
răspunsul acesta nu are putere de lege
în vis
se deslușea felul în care voi scrie
cel mai frumos poem din lume
alcătuit după legea hiperboreilor
începutul va fi deja sfârșitul
petrecut la marginea râurilor
verile contemplându-le
curgerea leneșă dinspre izvoare
răsfirându-ți viața
de acolo
de la hiperborei
n-ar mai fi trebuit să ne mai întoarcem
poate doar la apusul soarelui roșiatic
prelins pe gâturi lungi de răpitoare
veșnicele inaripate ale sufletului
ca pietre de râu urnindu-se cu greu
printre străini în devălmășie și aparentă libertate
viața se oprise la jumătate încetasem
să mai conversăm despre scaune despre masa de brad
despre poezii & noblețea eroului jertfit la majadahonda
pentru flori de cireș din livezi de pe steaguri japoneze
despre steaua de mare pe care am scos-o din nămol regesc
și pentru care toate reginele lumii au declarat stare de asediu oceanelor
dintre mine și tine ascult și acum valurile
izbindu-se de monștrii marini pescăruși argintii
conjugă nedubitativ la prezent verbul a fi de mai suntem hiperborei

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Wang Wei

Pentru P'ei Ti

Nu ne-am mai văzut
de-acum mulți, mulți ani.
În fiecare zi, privesc cum amândoi pășim,
mână în mână, în amonte.
Rememorări. Despărțiri dureroase.
Dacă așa simt acum,
cum voi fi simțit atunci?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Când ții în mână o mână străină

Eu țin în mână o mână străină,
E caldă sau rece eu nu pot s-o simt.
Gândul meu e la tine – ființă haină,
La dragostea noastră pierdută în vânt.

Tu ții în mână o mână străină,
Te faci că ți-e cald – eu știu că îngheți.
Mă faci să fiu ființă haină,
Uitarea s-o scriu pe-ai inimi pereți.

Ținem în mâini – mâini străine,
De ieri sunt străină să știi,
Și mâna-mi străină îți este de mâine.
Străină fiind, nu aștept să mai vii..

poezie de din Supradoză de gânduri (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Simona MicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie

Depresia e bună. Te face să vezi cum e pe fundul prăpastiei. Te obligă la introspecție, analiză și autocunoaștere. Entuziasmul e bun. Te ridică din prăpastie și te duce până la cer. Entuziasmul trezește "zeul din tine". Apatia în schimb, e cea mai rea. Plictiseala unui suflet care nu găsește sens. Zona de confort din care nu ar ieși omul nici dacă îi tai o mână. Lupta cea mai importantă nu se dă cu emoțiile, fie bune sau rele, ci cu lipsa totală a lor.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asta ne omoară pe toți: ZONA DE CONFORT. Un nume aparent nevinovat... CONFORT. Confortul e plăcut. Să fii în zona lui e minunat. E călduț. E locul din care nu mai vrei să pleci. E locul pentru care de fapt muncești, lupți și visezi. Să fii în acel loc în care problemele au dispărut, nu există suferință de niciun fel, totul este bine, pozitiv. Ei bine, când simți că totul este bine, că nu doare nimic și lucrurile arată bine, atunci începe DECĂDEREA TA. Nu am vrut să cred și să accept asta multă vreme. Zona de confort este un asasin deghizat într-un prieten. Zona de confort este sirenă ce te ademenește cu cântecul ei și apoi te trage la fundul mării unde te îneacă. Zona de confort este calul troian pentru care spargi singur zidurile cetății tale și pentru care inviți distrugerea ta de bunăvoie și nesilit de nimeni.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate că toată Italia o să devină ca Sicilia... Oamenii de știință spun că zona cu palmieri, adică clima care favorizează creșterea palmierilor, vine în sus, către nord... Eu în schimb zic: zona cafelei tari, a cafelei concentrate... Și urcă precum mercurul unui termometru această zonă a palmierilor, a cafelei tari, a scandalurilor: sus, sus în Italia și deja a trecut de Roma...

în Ziua cucuvelei
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cavalerul si moartea" de Leonardo Sciascia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 11.99 lei.

Legea optimismului

O atitudine mentala pozitivă se merge mână în mână cu succesul și fericirea. Optimismul ne face plăcuți și vioi, mai susceptibili de a reuși.

în Cele 28 de Legi Universale ale Succesului
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevăratul succes, care nu are absolut nici o legătură cu acumularea bunurilor materiale, se măsoară după ceea ce creăm și după cum ne creăm pe noi înșine - succesul și fericirea nu numai că merg mână în mână, ci se și dezvoltă unul dintr-altul.

în Născut pentru succes
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De câtă suferință o fi nevoie pentru ca omul să iasă din zona de confort și să treacă la acțiune? Cred că fiecare are limita lui de toleranță și, mai devreme sau mai târziu, viața ne scoate pe toți din zona de confort dacă nu o facem noi în mod voluntar și conștient.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Justiția, politicienii, legea și fărădelegea (pamflet apropo de marțea neagră ș.a.)

Cum știe sigur lumea toată,
Justiția-i la ochi legată.
Prin lege, cu nerușinare,
S-o lege vor și la picioare,
Iar brațu-i lung, ce-ajunge-oriunde,
Să i-l reteze-n două runde.
De-i vom lăsa, cuprinși de ură
I-or pune și căluș în gură...

pamflet de din Justiția în aforisme, epigrame, pamflete și satire (12 decembrie 2013)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Moartea, un fluture alb

vine din umbră și mușcă
din marginea urmelor

așa îmi amintesc moartea lui tata
iarna ieșise din drepturi
tata mă ținea strâns de mână
ca și când ar fi fost
ultima atingere
rece
ca un fel de liniște
dimineața
mult prea devreme
prin care oamenii trec
urcă și coboară
dintr-un autobuz
de transport local
ajuns la capăt de linie

de fapt fiecare
are propria liniște
a lui tata arăta ca un cadavru
nu că aș fi vrut să vorbesc urât despre tata
dar motivul cuvântului meu era disperarea...

acum îmi dau seama cum arăta
la ora în care liniștea lui
ca o cremă hidratantă
se întindea înspre ochi...

pielea îi mirosea a fum

stăteam unul lângă altul
și ne priveam zâmbetul
arcuit între buze
dăruit doar seara la culcare

părea trist și nu vorbea
niciodată despre nimicuri
trăia într-o lume
numai a lui
până în seara în care
conspirativ îmi trase cu ochiul
(sub care parcă șerpuia un drum)
ascultă, mi-a zis
așează-ți capul pe pernă și
privește fluturele acela alb
care mănâncă lumina din lampă
până adormi
eu o să arunc o privire
în spatele ferestrei să văd
dacă mai plouă că tare
e-nfundat înspre apus...

și-am adormit

dimineața aerul călduț
îmi înfășura trupul
ascuns între palme
simțeam o stare
de sufocare și teamă
am deschis geamul și
m-am uitat
dincolo gardul
o femeie întindea o cămașă
ceva mai încolo două ciori
strângeau între aripi depărtarea

poate neputința din mine
nu m-a lăsat să
mă uit prea mult

m-am ghemuit lângă patul lui tata
am închis ochii și l-am strigat...

undeva în copilul din mine
zbura un fluture alb
lăsând o dâră
un fel de drum
pe care
oamenii plecau...

îmi părea cel mai trist lucru
aș fi vrut să strig
dar pentru că acolo
erau prea multe umbre și
locul devenea tot mai strâmt
fluturele o zbughi înspre lumină

abia atunci am văzut păsările negre
ciugulind din marginea soarelui...

de dincolo pătrundea mult frig...

poezie de din Carte: moartea, un fluture alb. Editura: Pim Iași
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Gheorghe Gurău

Câți ca el?

Viscol, vis, colind, furtună
fur, tu n-ai văzut
amice ce am ice
într-o mână, mână doară...
Așadară, bunăoară, într-o seară
se arată
colo-n poartă
individul care poartă
toartă-n băț
cercei în buză
îi cer ce-i un fel
de scuză, individul se amuză, se ascunde
unde
nici nu te aștepți;
ce să-i ceri
acelui care
prin trecutul care-l are
se dă printre cei deștepți?!

poezie de (13 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Asta ne omoară pe toți: ZONA DE CONFORT. Un nume aparent nevinovat... CONFORT. Confortul e plăcut. Să fii în zona lui e minunat. E călduț. E locul din care nu mai vrei să pleci. E locul pentru care de fapt muncești, lupți și visezi. Să fii în acel loc în care problemele au dispărut, nu există suferință de niciun fel, totul este bine, pozitiv. Ei bine, când simți că totul este bine, că nu doare nimic și lucrurile arată bine, atunci începe DECĂDEREA TA. Nu am vrut să cred și să accept asta multă vreme. Zona de confort este un asasin deghizat într-un prieten.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook