Lume

Prin ceața grea a dimineții
Răzbate-o rază, ilegal
Lăsând bătrânul basm al vieții
Pe alba rouă de cristal.

Te-apasă-n frunte și pe pleoapă
Mândria verde-a dealului
Ce spală clipa într-o apă
Cinstită cât nu poți să spui.

Se-ntoarce-n simțuri cea natură,
Lucind în suflete lumini
Și pune-n frunze și în gură
Din gustu-i veșnic, fără vini.

Gingașe triluri vin în ram
Pe rând, la fel ca ochișori
Și lasă-n piept ca un balsam
Ce-alină doru-n scriitori.

Pe coama vie a pădurii
Se-așaz-un soare bătrâior,
Să odihnească cerul gurii
De raza-n strigăt arzător.

Te lași pe-o rână a gândirii
Ca să te poarte-ntr-un castel
Uitat în brațele Iubirii,
Cu flamuri vesele-n pastel.

Cu ochii minții de privești
În lumea care ne-nconjoară,
Nu poți să nu te-ndrăgostești
Din nou și iar, a mia oară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

O altă clipă

Spre clipa care vine privești nedumerit:
cum aș putea-o umple, în chip desăvârșit?
Și unde-i muza care, șoptindu-mi la ureche,
tăcut să-mi amintească istoria străveche,

Să pot din ea desprinde învățături uitate,
să pot citi în gânduri ce-n lume-s aruncate
din timpuri neștiute, ce-așteaptă de când lumea
să poți a le transcende, să aibă loc minunea,

Să deslușești chemarea ce veșnic te atrage,
în clipa fermecată să poți a te retrage,
să sorbi înțelepciunea ce știe să te-ajute
să poți parcurge drumul, pe căi nestrăbătute.

Să-ți împlinești destinul, ursit dintotdeauna
să poți a te cunoaște, să poți purta cununa
cândva încredințată doar ție, ce te-așteaptă
în clipa nesfârșită, când cel umil o poartă...

Te-atrage nemurirea, ai vrea să o trăiești
și totuși, teamă-ți este să nu te rătăcești,
să nimerești aiurea în lumea de fantasme
fără să ai puterea lui făt-frumos din basme,

Să poți respinge răul ce ți-l imaginezi,
din falsa închisoare să poți să evadezi,
s-aduni întreg curajul ce poate să-ți aducă
victoria deplină, să-nvingi orice nălucă

Ce ți-ar opri intrarea în țara făr' de moarte
și unde tinerețea vrea pașii tăi să-i poarte,
împărăția vieții, speranța ta ascunsă
sau veșnicia însăși, cea veșnic nepătrunsă...

Eziți. Și clipa trece. Nu fi dezamăgit.
O altă clipă vine. E fără de sfârșit.
Oare-ai putea-o umple, să-nsemne clipa care
îți spune adevărul, cuprins în fiecare?

poezie de din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Cipriana Tanu

Numai tu poți vedea

atât de multe
poți vedea
într-o picătură de sânge
o flacără de iubire se stinge
precum destinul în flutur

atât de multe
poți vedea
într-un bob de rouă
lama unui fir de iarbă
tocmai îi desface inima-n două

atât de multe
poți vedea
într-o gură de aer
uraganul din clopot a spart
timpanul vrăjit unui vaier

atât de multe
poți vedea
într-o privire de orb
grape de patimi
înjugate la carnea luminii

atât de multe
poți vedea
într-o picătură de sânge
poverile pădurii din cruce
dumnezeu plânge

un crin
definitiv
aripele își frânge

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Enigmatică mișcare

Poți a fi doar lângă mine
Nebunie... și ispită,
Clipa care veșnic vine,
Slova... încă... necitită.

Poți a fi... când te atinge
Palma tremurând a dor,
Cerul care stă... a ninge,
Visul... înspre care... zbor.

Poți a fi... strălucitoare,
Cu priviri dumnezeiești,
Enigmatică mișcare,
Trupul... de mi-l întâlnești.

Poți a fi... chemarea blândă
Și sărutul plin de foc,
Luna care stă la pândă,
Rătăcire... sau noroc.

Poți a fi doar lângă mine
Și tu știi că nu greșesc,
Zâna nopților divine,
De mă lași... să te iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De e adio

Când nu o să mă mai iubești,
Mă voi fi răstignit 'n altar,
Că brațele-mi vor fi-n zadar
Și ochi sub spini, de mă privești.

Când îmi vei părăsi amor,
Voi fi găsit 'n deșert pierdut,
Nisip în boabe desfăcut,
Topit de doru-ți arzător.

Când n-o să vrei să știi de mine,
Mă voi topi litere-n plumb
Și-n pinteni, cu apăsat carâmb,
Mă las pătruns tatuu de tine.

Când vei decide ca să pleci
Și-mi desfaci piept să mi-l lași gol,
Voi fi milenar fulg la pol,
Pe o banchiză, în vise reci.

Când nu te voi putea găsi,
Nici plușul pielii, nici vreo șoaptă,
Nici lacrimă, zâmbet la poartă...
În drum, praf mă voi risipi.

Când o să mă lași nimănui,
Că tu-mi ești lumea ce o știu,
Mă poți găsi, de revii, viu...
Te așteptând pe-o stea, în sicriu.

Mă rog de-acum, implor, revi, ooo,
Că-s încă glas, de-mi spui... adiooo.

poezie de (1 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Dorul care ne ucide

Am închis ochii
Ca să te pot vedea
Aud ecoul mării
Ceața cade ca o perdea

Te acoperă cu rouă
Chipul ți -l desenez
Unesc picături două
Sânge în ele drenez

Mișcări simple drepte
Mână mea te caută
Dau ceața la oparte
Ochii minții te sărută

Ca-ntr-un vis adevărat
Cerul porțile deschide
Lacrimi cerul a vărsat
Știe dorul care ne ucide

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spune-mi

Spune-mi, inimă, de ce în a mea viață
Nu poți opri durerea și furtuna?
De ce în ochi păstrez un nasture de gheață
Și tu în pieptul meu mocnești într-una?

Spune-mi, dorule, de ce te pierzi prin lume?
De ce mă uiți în clipa când te-aștept?
De ce pe minți mi se răstoarnă spume
Și-mi plânge zilnic inima în piept?

Spune-mi lacrimă de ce revii pe fața
Care pe-o clipă numai te-a uitat?
De ce ai plăcere să iți trăiești viața
În ochii care nu s-au mai uscat?

Tu, speranță, spune-mi de ce te pierzi răzleață
În fața celui trist ce lăcrima
Și nu te lași aceluia ce-n viață
N-a știut ce-nseamnă a spera?

Spune-mi, viață, tu, cu ce sunt eu de vină?
De ce ești nemiloasă și mă lași să plâng?
Unde e izvorul darnic de lumină?
Ce-i cu puritatea omului plăpând?

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Ai uitat

Ai uitat să privești cerul,
Să vezi dimineața-n zori,
Cum dispare tot misterul
Nopților cu șezători.

Ai uitat trandafiriul
Zorilor în dimineață.
Ai uitat să scoți chipiul,
Cu rouă să-ți dai pe față.

Ai uitat să privești soare
Când este deasupra ta.
Să stai în amiaza mare
La umbră cu dragostea.

Ai uitat chiar și apusul
Când e ziua în amurg.
Mie mi-ai uitat surâsul.
În zadar lacrimi îți curg.

Ai uitat să-mi dai iubirea
După care eu tânjeam.
Ai uitat că fericirea
Era tot ce îmi doream.

Acum e târziu băiete
De mine să-ți amintești.
În zadar exprimi regrete.
La inimă nu-mi mai ești.

Ai uitat că viața trece,
Că ce-a fost numai revine.
Lumea tot așa petrece
Când rămâne fără tine.

Trebuia să știi că viața
E făcută s-o trăiești,
Ziua, noaptea, dimineața,
Cât timp pe pământ mai ești.

poezie de (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Doar ochii

ți-aș reclădi în suflet un castel,
cu turnuri mari de rouă și de vise
și aș păși cu pasul meu fluid
cu toc înalt și pleoapele închise.

eu sunt frumoasa oarbă care vede,
prin lacrimi și prin cețuri fumurii
tu ești acel care distrugi castele,
iubirea o închizi în colivii.

doar oarbă eu te văd într-adevăr,
acum, când te ating, te pot simți
sub palma mea renaști a câta oară...
dar nu mai văd, iar tu nu poți vorbi.

eu n-am știut atunci să te iubesc,
tu n-ai știu de granițe și legi
suntem străini cu vize expirate.
o oarbă și un mut. cum să alegi?

pășim pe teritorii interzise,
tu ți-ai uitat cuvântul, eu menirea
sacrificăm pe ruguri sentimente
și condamnăm la nesfârșit iubirea.

poate te-ai cheltuit în anii tineri,
te-ai pustiit trăind printre zăpezi
nu ai cuvinte, brațe, timp și gânduri...
doar ochii ți-au rămas. mai poți să vezi?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Păstrează-mă

Păstrează-mă în ochii tăi
Ca o lumină sau ca floare,
Păstrează-mă ca roua-n văi
Sau lacrima care te doare.

Păstrează-mă, nu mă uita,
Zâmbește de-ți aduci aminte
Cum te iubesc în umbra ta,
Cum ne iubeam mai înainte.

Păstrează-mă cum te păstrez
Ca o icoană preasfințită,
Ca o petală albă, roz,
Ce-o pun la piept neofilită.

Păstrează-mă de poți și-n gând,
Să-ți mai aduci din când aminte,
Mai scrie-mi de mai poți și-un rând,
Ce vrei să-mi spui printre cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Tiger

Bătrânul

În umbra de ape se-nfășoară-un gând,
Dincolo de vreme, departe în timp,
Cu ochii în rouă, suspin culegând,
Bătrânul mai speră la un anotimp.

Au căzut din frunze, nisipul rărit
Se-ntretaie-n vise, gârbovit de dor,
Nici nu îi mai pasă când îi spun "sărit",
El în amintire ‘nalță zmeie-n zbor.

Sub sălcii pletoase, apa spală nori
De pe fruntea-n valuri, zâmbet protector
Cheamă glasul mamei, dar îl trec fiori,
Spre cer strigă tare după ajutor.

Tace vântu-n ramuri, clipa stă pe loc...
"Nu mai simt durere, sunt doar amețit!"
Crâmpeie de viață la final de joc...
Azi, bătrânul pleacă într-un asfințit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Adi Conțu

Oricum ai fi

Femeie cu ochi albaștri,
Plângi cu lacrimi mari, cât aștrii,
Și zâmbești curat, ca zarea,
Chipul tău reflectă marea

Femeie cu ochi căprui,
De ce taci? De ce nu spui?
Tu iubești intens și poate
Mai puternic decât toate

Femeie cu ochii verzi,
Mă privești... oare mă vezi?
Ești atâta de frumoasă,
Floarea florilor în casă

Femeie cu ochii negri,
Atât de frumoși, integri,
Care mă pătrund profund,
În simțire și în gând

Femeie cu păr bălai,
Tu îmi dai și ce nu ai,
Ești un dar, rază de soare,
Hai iubește! Că nu doare!

Femeie dulce, brunetă,
Fii tu însăți, fii cochetă,
Și zâmbește! Că ne place
Când surâsul tău nu tace!

Femeie cu păr roșcat,
Tu ce faci? Iar ai uitat
Cât poți fii de specială?
De ce stai în îndoială?

Femeie cu păr șaten,
Ești motiv pentru refren
În al vieții portativ,
Nu fii tristă! N-ai motiv!

Femeie... oricum ai fi,
Ești cea mai frumoasă... știi?
Ce am fi noi fără tine?
Te iubește... e mai bine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Păstrează-mă

Păstrează-mă în ochii tăi
Ca o lumină sau ca floare,
Păstrează-mă ca roua peste văi
Sau lacrima care te doare.

Păstrează-mă, nu mă uita,
Zâmbește de-ți aduci aminte
Cum te iubesc în umbra ta,
Cum ne iubeam mai înainte.

Păstrează-mă cum te păstrez
Ca o icoană preasfințită,
Ca o petală albă, roz,
Ce-o pun la piept neofilită.

Păstrează-mă de poți și-n gând,
Să-ți mai aduci din când aminte,
Mai scrie-mi de mai poți și-un rând,
Ce vrei să-mi spui printre cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Cu o primă floare, încep toate primăverile! Care bucurie poate fi mai mare, când dacă mergi printr-un lan nesfârșit de scaeți și buruieni, rău mirositor, vezi lucind în soare o floare și simți adierea parfumului ei? Poți fi atât de fericit, ca în momentul când cel ce stă mult sub apă, iese la suprafață și trage prima gură de aer, cu fața spre soare și cu ochii lăcrimând a viață. Poți fi atăt de fericit, ca cel ce mult timp nu a avut parte de lumină sau nu a știut cum este "lumina" niciodată. Să ne bucurăm de prima floare, de aerul vieții curat. Să ne bucurăm de lumină!

(februarie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Cu gândul la Arghezi

pe cerul bucuriei lumini strălucesc
sentimente țâșnesc ca o arteziană
balade și doine în trubaduri sporesc
îmi amintesc de noaptea argheziană.

cuvintele zboară prin vast univers
ochii minții se umplu de rouă
ploi nasc curcubeie la faptul divers
beznele se sparg în șapte în nouă.

de mult măritată cu un bărbat de foc
toate grijile mi le arde în piept
plămadă a iubirii îmi poartă noroc
și timpul actual e unul înțelept.

poemele din mine ca nucile se coc
fărâme de victorii de la stele aștept.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Un fir alb de viață

pamântul răsare și-n soare este flacăra
privirii tale, lumina se întoarce către răsărit
diminețile se plimbă pe cer
iar copacii întind brațele peste lume
adun ultima rouă din firele genelor, care
încă dorm, printr-o sărutare
o fărâmă de gând rătăcit se frământă în vârful copacului, vieții
sămânța lui peste noapte va cădea jos, scăpată
pentru o altă viață în adâncul pădurii iubirii
spătarul scaunului fără mine, privește-n albul tău
gol și lipit de masa tăcerii
mă cațăr pe coloana fără infinit, ca să ajung la tine
o pasăre măiastră se oglindește după firele vremii
ești un fir alb, rebel pe frunte, singură undeva departe

poezie de (mai 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine-i străinul?

Te plimbi prin mine, iubire

Prin râuri fără poduri

Prin orizonturi străine

Cu umbrele reci ascuțite

În furci tăcute și caudine

Călugăr mirean delirând

Te lapezi de aripi și din lumini

Zvârlești schelete de cuvinte

Pe care le-am uitat, flămând

Ți-e trupul izbit de sânge viu

Din noaptea ta faci bisturiu

Și-ți tai aripile din matricea vieții

Să te naști încă o dată din alba

Lumină verticală a dimineții

Fără răni cântătoare,

Pururea eternă mirare

Pasăre rară fără cușcă

Praful de pușcă, cuvintelor

Rană le fac, când pasăre

Și piatră tac, cine-i străinul

Ce se hrănește cu stele

Și umblă pe câmpia inimii mele?

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu poți... Tu ești...

Tu poți fi un drum pe care
Pașii vieții rătăcesc,
Dar și-ale vieții picioare
Ce drum bun și drept croiesc.

Tu poți fi furtuna care
Rodul verii-l devastează,
Ori vară scăldată-n soare
Care rodu-și prelucrează.

Tu poți fi luna din noaptea
Unui suflet călător,
Sau o noapte pentru mintea
Sufletului visător.

Tu poți fi-un ciclon sub soare
Cere traiu-și devastează,
Ori o adiere care
Vieți pustii restaurează.

Tu poți fi un răsărit
Care luminează minți
Sau apus nesuferit
Care întunecă vieți.

Tu poți fi o rază în valea
Vreunui suflet visător
Sau foc din adânc pe calea
Orișicărui muritor.

Tu ești roua dimineții
Care înviorează zorii
Dar și înnoptarea vieții
Care-și tot descarcă norii...

Tu ești vântul ce sporește
Intensitatea furtunii
Și-adierea ce întărește
Fermitatea rațiunii,

Tu ești mintea aceia care
Cerul vieții își înnoptează,
Dar și cer sublim cu soare
Care viața-și luminează,

Tu ești râul care-și frânge
Luntrea în valurile lui
Dar și vântul care-o împinge
Spre Limanul Cerului,

Tu ești marea care-și frânge
Corăbioara între valuri
Dar și vântul ce o împinge
Către-a Mântuirii maluri,

Tu ești răsărit de soare
Ce-și îmbucură viața,
Dar ești și apusul care
Dezlănțuie discrepanța,

Tu ești raza de lumină
Care aprinde al vieții foc
Sau un foc ce extermină
Viața, fără echivoc!

Tu ești chipul ce reflectă
Infinitul absolut,
Infinitate perfectă
Într-un chip umil de lut,

Sau, închipuirea firii
Zămislită de păcat,
Ce de formele pieirii
Încă nu s-a dezbrăcat.

Tu-ești "cununa creațiunii",
Minune a lui Dumnezeu,
Și "praf pe cumpăna fântânii"
Dacă El nu-I Domnul tău.

(Tu ești liniște și pace,
Tu ești zarvă și război,
Tu alegi ceia ce-ți place
Și tot tu te plângi apoi
Că ți-e greu ori că n-ai pace!)

poezie de din Reflecții
Adăugat de CarolSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tainele Celui Fără De Formă îi sunt relevate celui care privește dincolo de formă, căci locul din care privești îți creează experiența cu ceea ce privești. Dacă privirea ta transcende forma, vei zări Nevăzutul, iar dacă poți vedea Nevăzutul, înseamnă că privești prin ochii Nevăzutului. Nevăzutul nu este văzut de cei care privesc, ci doar de cei ce văd ceea ce privesc, pentru că niciodată nu o să vezi Liniștea, dacă privești de la nivelul sunetului. Ochii prin care privești, determină ceea ce vezi.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.
Nicolae Matei

Flori nemuritoare

Pe costișa unui mal singuraticele flori
Gingașe se oglindesc în a lacului splendoare,
Cu privirea lor senină înspre cerul fără nori
Frunțile își descrețesc îndreptându-le spre soare.

Veșnic păstrează în taină ale iubirii fiori,
Luptă și răzbat din greu prin coline, prin ponoare,
Pe costișa unui mal singuraticele flori
Gingașe se oglindesc în a lacului splendoare.

Soarele coboară-ncet înroșind întreaga zare,
Se-nchid ale lor petale supărate uneori
Că nu știm să prețuim florile nemuritoare,
Luna tremură pe lac, dorm în dulce alinare
Pe costișa unui mal singuraticele flori.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum ești tu!

Cu inima arsă, de șoaptele fierbinți
Te cred pe cuvânt, dar știu că poți să minți!
M-ai fermecat, cu zâmbetul tău!
Gurii tale, nimic nu-i trebuiește, chiar nimic!
Și cât sunt eu de mare,
Mă ai la degetul tău mic!

Fără de sandale,
Mă plimb pe nisip, pe nisipul moale!
Fără tine!
Atât de simplu, tu spui nu!
Mă lași, pleci! Chiar pleci?
Nu știu când glumești!
Nu știu când greșești!

De ce mă lași?
Adun nisip în palmă
Făcând câțiva pași!
Spre tine vin, cu visele mele!
De mână te țin!
Pe-o cărare mică, dar plină de stele!

poezie de
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook