Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Între lumină și păcat

Pe fâșia îngustă din eter mai șovăie la soare
un suflet rătăcit ce încă n-a plecat
spre groapa cerului adâncă:
el cumpănește între lumină și păcat
și rareori se întâmplă
să privească în jos
la florile de mucegai cum se cațără pe cruce,
la un mormânt aproape stins de ploaie și de vânt...

Ecou de timp nescris în ceruri
îi deschise anevoiosul drumul în nesiguranță încă,
se frământă... ca o bucată de piatră se frământă
în celelalte oasele ale cerului.
Din soare se desprinse o strălucire adâncă
și-l îndemnă spre necunoscut.
Aici rămase crucea
îngenucheată
între lumină și păcat,
la căpătâiul trofeului de lut...

poezie de din Cuib Literar (Algoritm Literar) septembrie 2010 (22 iulie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Între timp, "Pacifis" se desprinsese de solul planetei și se îndrepta spre înălțimile cerului albastru și senin. Iar muzica festivă își reluă cursul, pare-se, prea curând, căci se pierdu imediat, evaporându-se parcă în înălțimi, în straturile superioare ale atmosferei, când Pământul se cutremură de o nouă și ultimă explozie. Oamenii, cu capul ridicat în sus, cu privirile spre bolta cerului, se uitau cum se pierdea în înălțime corpul uriaș al navei și cum fasciculul strălucitor de lumină devenea din ce în ce mai slab, mai puțin vizibil cu ochiul liber.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Sărutul

se închide apusul de soare
oră neliniștită, tăcută
plutește un timp peste ape
iarba se frânge sub pasul rămas
în mâini dansează un suflet
ce dulce'i clipa în care dormi
liniștită, goală în soare
pe covorul de iarbă, verde-crud
așternutul dorului în lacrima cerului
suspină un gând între pleoape
în zori, suavă, albă și pură
te apropii de mine cu teamă
în iarba te aștept
mâinile dansează în ploaie
un dans împletit, a visare
se scutură stropii de ploaie
pe sânii dezgoliți, pe trupul fierbinte, pe pleoape uscate
mlădie în vânt, sclipeai în lumină
buzele tale închise
se aprindeau sub sărutul primar

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Inocență

După ploaie lăcrămioara nu-ndrăznește să privească
Raza soarelui aprinsă in a cerului fereastră.

Tot in jos privirea-și lasă inspre verdele cel crud
Si incearcă explice că are piciorul ud....

Azi pământul dă răcoare, ar fi ziua cu păcat
Să răcească după ploaie plus un triplu strănutat.

E sublimă-n dimineață.... incerc lacrima -i fur
o văd zâmbind sub soare, inocentă-n albul pur!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Odihnă-n ceruri, oh, amin!

Oh, veșnica odihnă-n ceruri,
Puterea de-a se înălța
Lumină spre cereasca taină,
Redevenind lumina Ta...

Oh, fie-i sufletul un înger,
Cu îngeri cerul să-l nuntească,
Căci trupul nu-i decât cenușă
Aici, în patima lumească.

Aici e doliu, plâns și jale,
Aici e-o cruce și-un mormânt...
Acolo-mpărăteasca zare
Ți se deschide, suflet blând!

Priviți! Cu toți lăsați în urmă
Un drum de împietrite căi
Și calea vieții se oprește...
Ca mâine-i vom urma și noi.


Începe-o altă veșnicie...
Deșertăciuni s-or spulbera!
Datori c-o altă judecată,
Pedeapsa, toți ne-o vom afla.

Urcăm spre cer pe piedestale
De oseminte pământești,
Lăsând în urmă osanale...
Oh, Doamne Sfinte, Tu privești

La-ngălbenitele poeme
De trupuri moarte prea curând
Și sub a ochiului tristețe
Le-ascunzi în putredul mormânt.

Odihnă veșnică în ceruri,
Tu, oh, ce ieri te-am cunoscut!
Etrernă pace și lumină!
Suflet de aur, trup de lut...

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drum de amurg

drumul sublim îl are omul
drumul de piatră înroșită
de sângele lacom
căzut din umbrele oamenilor
ajunși aproape
de apusul cerului

drumul roșu de suferință
spre nelumină
spre nimeni
spre nimic
umblat în toate chipurile
în toate felurile
în toate sensurile

drum bătătorit de oameni
de fier
cu picioare de lut

un drum neobișnuit
fără zare
fără liman
fără întoarcere
drum de amurg

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Aș vrea

aș vrea fiu copac, nu mă vadă nici pădurea
aș vrea fiu o floare, râd spre soare
-aud cum cântă marea
aș vrea fiu o frunză, pe-o ramură lumină
aș vrea fiu din nou, un început
și-un nor -mi cânte-n surdină
din pianul cerului cu ploaie și cu vânt

aș vea fiu, pian cu clape albe
iar degetele tale le simt
aș vrea -ți fiu o noapte-n visuri
-adorm cu tine-n gând

poezie de (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu te grăbi

Nu te grăbi!
Din zâmbete încă mai răsar oameni,
Știai?
Uite cum din bucurii cresc inimi,
Ca florile din lumină,
A primăverii.
Nu te grăbi!
Din mângâieri încă se desenează mâini,
Știai?
Uite cum din dor se nasc ochi,
Ca norii din ploaie,
A vieții...

Nu te grăbi!
Din timp încă mai cresc suflete,
Știai?
Uite cum din șoapte se nasc buze,
Ca soarele din curcubeu,
Al vremii...

Nu te grăbi!
Din iubire încă mai sar vieți,
Știai?
Uite cum din tine mă nasc eu,
Ca soarele din umbră,
A visului...

poezie de (10 mai 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Odihnă veșnică!

Odihnă veșnică în ceruri!
Puterea de-a se înălța
Lumină spre cereasca taină!
Dă-i Doamne, dreaptă, calea Ta!

Oh, fie-i sufletul un înger,
Cu îngeri cerul să-l nuntească,
Căci trupul nu-i decât cenușă
Aici, în patima lumească.

Aici e doliu, plâns și jale,
Aici e-o cruce, un mormânt,
Acolo-mpărăteasca zare
Ți se deschide, suflet blând...

Aici e-un nume scris pe cruce,
Acolo-s legile cerești,
Acolo poți plăti prin fapte
Deșertăciunile lumești.

Priviți! Cu toți lăsați în urmă
Un drum de împietrite căi...
Și calea vieții se oprește...
Ca mâine-i vom urma și noi!

Începe-o altă veșnicie!
Deșertăciuni s-or spulbera...
Datori c-o altă judecată,
Pedeapsa toți ne-o vom afla.

Odihnă veșnică în ceruri,
Tu, OM, ce ieri te-am cunoscut!
Eternă pace și lumină!
Suflet de aur, trup de lut...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Doar un păcat mi-a mai rămas ascuns la colțul inimii...
un singur fior...
strălucire desprinsa din Rai dă ochilor mei...

Când nimeni nu mă vede
îl las sa curga pe buze și-l murmur încet...
cald, departe, dar cald...

Un singur păcat mi-a mai rămas
de purtat
adânc în suflet...
Toate celelalte s. au stins in focul lacrimilor mele...
Când voi muri,
păcătoasă, cu acest păcat în brate sa plec,
sa plec cald și departe...

Oamenii nu iartă păcatele,
insă Cerul se deschide in fata strălucirii pacatoasei iubiri...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

În păcat

În păcat se scaldă sorții
Vieții scurte și ai morții,
Că nu știu calea s-o țină
Spre izvorul de Lumină;

Din păcat, sufletul cere
Lumânare de-nviere,
Care-n patru zări l-ar duce
Cu Lumina de pe Cruce;

În păcat căzut odată
Îmi duc soarta blestemată
De chiar Cerul ce îmi cere
Să mă-ntorc la Înviere;

Dar în slaba mea credință
Îmi e chiar cu neputință,
Că-n păcat doresc, -mi fie
Eva,-n veci, o poezie...

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Iartă-ne Doamne!

lemn dur de piatră
poartă corp
în cruce zdrucinat
care tresare și doare

spre lut frământat
capul plecat se-ndoaie
iar fruntea se-nclină
spre pământ și țărână

în roșu de sânge
ochi privesc în jos
iar carnea se zbate
în cuie bătută

păcatul nostru
El duce pe cruce
iar ce nu a fost ieri
vrea fie mâine
pentru noi în răstignire
ca să poată duce

spre lumină se-n dreaptă
și-n rugă El se-n-chină
Tatălui cu suflet
pentru noi cu iubire
și-n iertăciune

pentru mari păcate
El spre cer se-ndreptă
și-n fiecare noapte
va cere
Tatălui cu milă
ne ierte

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-una din primele seri ale lunei mai, pe la orele 9, veți găsi Carul Mare aproape deasupra capului. Cu ajutorul stelelor ei, vom găsi una dintre cele mai frumoase constelații ale cerului primăverii: Leul. Duceți o linie închipuită prin roatele din urmă ale Carului Mare (Ursa Mare) drept spre sud și veți da de o stea strălucitoare foarte albă, un adevărat diamant al cerului, Regulus, sau α din Leul. Dacă priviți spre Regulus cu un binoclu, veți găsi în apropierea lui o steluță. Regulus e un soare enorm, de la care lumina ne ajunge în 35 de ani.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Pentru nenăscutul din mine

Rup din mine bucăți și le macin până la făină
apoi le frământ până la sudoare
și aprind lumânări desprinse din stele
de frica necuratelor făpturi
ce populează vise de coșmar
în labirintul întunericului orb.

Pentru nenăscutul din mine
așez vocabule la ușa destinului
cu zăvoarele cerului deschise
până-n adâncul ochilor,
de unde privesc nesfârșitul
și -i pun cruce de piatră,
măsoare timpul
în orologiu dintr-un turn
mai înalt decât crezul
ce mă înghite-n final
din focarul de nesiguranță
lăsat moștenire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Introspecție

Cerul scăldat în roșul purpuriu
Îmi trimite razele de soare
Ca niște săgeți de iubire pură.
O iubire frățească și preacurată
Un timp fără de care ar fi prea familiar
Un aer de lumină îmi transmite un mesaj prin îngeri,
Îmi aduce crucea să o car spre muntele cunoașterii
Umerii goi îmi cară poverile vieții lumești
Curenți de aer, îmi măsoară tâmplele încrețite de timp
Costumul mi se pătează de sudoare...
Focul din mine arde și tresar
Călcând pe ghimpi și metale
Picioarele-mi scăpară și ma văd intre ceruri
Între vămile sufletului și ale lumii prinsori
Arunc ultimele cuvinte de mulțumire divinității
Urc scările și rămân pe ultima treptă
Privesc în lumină... viața-mi.
Mă bucur de orice trezire și bucurie
Coloane de lumină se proiectează printre săbiile justiției
Conștientă pășesc, fără a-mi încetini ritmul
Sunt prezentă aici, acum și în viitor.
Mă regăsesc și continuu visez frumos.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Între lumină și dor divin

Supraviețuind respir eu încă
Între lumină și dor divin
Captivitate a îngerilor sub tâmplă
Întru negoțul viselor spre destin

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între noi

Între astăzi și ieri mai există trecut
Între astăzi și mâine e timp ne-nceput
Între tine și mine se strânge chemare
Între noi nu există fiori de uitare.

Între noi doare oful, din visul secret
Ce se stinge tăcut incrustat în regret,
Între noi nu s-au scris până-acum amintiri
Între noi stau de veghe întristate priviri.

Între noi, și clipita se scurge fierbinte
În timpul ce-aleargă cu zel înainte
Între noi, gând tăcut se închină-n cuvânt
Între noi, mai răzbate doar sărutul din vânt.

Între noi, arde slova din timp renăscut
Între noi sunt doar munți în eternul tăcut,
Un baraj ce respiră eter din abis
Un roman de iubire ce nu a fost scris.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezia-i omenească - biblică lumină adâncă...

în Lecția de poezie
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Legături

Apă, munte, flori
culese cu mână de înger
și arunncate-n vâltoarea vieții,
vapoare, avioane, zbor de lilieci
și de libelule albastre
ce se înaltă-n suflete aurii
care zboară spre infinit
curcubeu, Soare și lacrimă divină
ce curge-n pajiște verde a vieții
stralucind în vîltoarea neânsemnată a Terrei
piatra care poartă energia divină
aruncata-n slavile cerului
pe o ancoră din aur domnesc
ce se ascunde-n puterea Luminii
Soare, Soare, Soare peste tot Soare
apă, apă, apă peste tot apă
și noi cei ce purtăm de toate
din bogățiile cerului
și ale Pământului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Prin pomii din livezi

Retrage-te la timp, când încă știi că poți
Sub soare să reziști.... în mare înoți,
Când încă nu-i târziu pe-alei, -ți zboare pașii,
Când încă-ți mai vorbesc doi ochi, senini, albaștri.

Oprește-te la timp, cât ușa nu-i închisă
Și poți încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îți este sărbătoare!

Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur și nu-ți este străină,
Cât mai lucește încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ți este foarte dragă!

Retrage-te din vreme și meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Și câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheț, tot ce a hibernat...

Retrage-te la timp și rău nu îți pară,
Va înflori în noi o altă primăvară.
Ascunși de ochii lumii prin pomii din livezi
Vom construi palate din ramurile verzi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru vremuri triste

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
S-au înălțat nămeții înspre stele
Și stelele din ceruri au căzut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Scumpă măicuță. Știu că te-am pierdut.

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
În Univers te-ai rătăcit tăcut.
La tine oare cine-o să mai vină
Să-ți mângâie tăcerea din mormânt?!
În ochiul tău cel sfânt, zadarnic lacrimi
Se risipesc. Făclii îmi ard la geam,
Și-am dus durerea morții după datini
Și doar în gânduri, mamă, te mai am.
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Un timp fatidic ți-a furat menirea,
Mamă, de-ai fi cu noi mereu, aici!
Tu mi-ai îndoliat nemărginirea.
Eu îngenunchi de-acuma în zadar
Și rog la ceruri, mamă, îndurare,
Ciorchini de lacrimi azi îmi bat în geam,
Durerea mea e veșnică și mare.

S-a-ntunecat privirea ta divină,
Furtună e în cer și pe pământ,
A încolțit un sâmbur de lumină,
La cele sfinte. Dincolo de gând,
Când ard în mine litere de gheață,
Tu-ai te naști poem de catifea,
Căci vei zidi în noapte, ca și-n viață
Versuri de lacrimi și frânturi de stea.

Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
Și caut clipa revenirii tale,
Tu dormi, măicuță, nu te mai ridici
Spre cer înalți un zid de întristare.
Pe drumul tău, plecând, s-au arătat
Îngeri vuind de lacrimă și jale,
Te-ai adâncit în clopote deodat'
Și ne-ai lăsat cu sufletele goale.

S-au înălțat nămeții înspre cer
Și s-a zidit tăcere în morminte,
Iar eu aici sunt un străin stingher,
Rămas doar cu aducerile-aminte.
E pleoapa grea de plâns și-ndoliată,
Nici lacrimi nu mai am, măicuța mea,
Ești de plecarea asta vinovată
Și vânt de dorul meu vei suspina.

Și stelele din ceruri au căzut,
Nu-ți mai ridici privirea către mine,
Plecarea ta, măicuță, m-a durut...
Din lumea-aceea nimeni nu mai vine.
Și stelele pe cer se sting tăcut,
Te-ai dus în zbor de pasăre măiastră,
Măicuța mea, ce tare m-a durut
Că ai plecat, că ai plecat de-acasă...

Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Și candela se stinge-n noi tăcut,
Mamă, s-a stins lumina vieții mele
Și te am aproape n-am putut.
Ți-e trupul lut și te-a chemat destinul
Să mergi te-ntrupezi cu Dumnezeu,
Măicuță bună, prelungindu-ți chinul,
Poate că aș fi suferit și eu.

Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut.
Te-ai rătăcit spre nicăieri în noapte
Și mângâierea-ți simt și te ascult
Strigându-mă, tu, înger, de departe.
Te-ai risipit în stele și în ploi,
În lacrimă de foc și în furtună,
Dar va veni un timp când amândoi
Destine frânte, fi-vom împreună.

Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele
Și stelele din ceruri au căzut,
S-au înălțat nămeții înspre stele.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici,
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook