Strofe de iarnă

Doamne Tu Te ţii de glume
Nu ne vezi mizeria?
Pentru ce-ai lăsat pe lume
Geruri ca-n Siberia?

Nu mai este mămăligă,
Vremile-s teribile.
Astăzi toată lumea strigă:
"N-avem combustibile!"

Mahalaua şi calicii
Umplu bulevardurile
Au iesit ca bolşevicii
Să distrugă gardurile.

Nu e chip de dimineaţă
Să mai baţi trotuarele,
Că-ntr-o clipă îţi îngheaţă
Nasul şi picioarele!

Astă noapte, mi se pare,
Gazda mea, Emilia,
S-a-ncălzit la lumânare
Cu toată familia!

Casele sunt dezolate:
Sobele şi vetrele
Stau cu gurile căscate...
Ger, de crapă pietrele!

Plitele de fier îngheaţă
Fără foc, deoarece
Nu găseşti cărbune-n piaţă
Să chirăsti un şoarece!

Doamna Şvartz alaltăsară
Cît p-aci să leşine:
O pisică vrând să sară
Între două streşine,

Cum furase o bucată
Nu ştiu din ce cratiţă,
A încremenit deodată
Ca o caracatiţă!

poezie celebră de George Topîrceanu din Parodii originale, ed. I
Adăugat de Bogdan Ghiţescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.

Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?...
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaia
Şi-a-nceput să-l scuture...
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele...
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azorică fără frică (poezie pentru copii)

Azorică fără frică
A văzut el o pisică:
Mâţa, stă şi mieuna
Toată lumea enerva.

Poate îi era fomică:
Minte proastă de pisică;
Poate mâncărica ei
A-nhăţat-o un grivei.

Azorică fără frică
A fugit după pisică:
Pisica s-a speriat
Şi în pom s-a cocoţat.

Cocoţata, speriata
A văzut că e lătrată
Lătrată de Azorică
De căţelul, fără frică!

Ce să facă o pisică
Lui căţelul, Azorică?
Din pom, de va coborî
Câine... o va omorî!

Dar pisica, are gheare:
Fiinţă miolăitoare,
De atâta miorlăit:
Toată lumea a trezit!

Stăpânul, când a văzut
Azorică, ce-a făcut:
A venit să îşi salveze
Pisicuţa-i... siameze!

Siameza, curajoasă:
Pisică foarte frumoasă;
Ghearele, şi-a ascuţit
Şi căţelul... l-a lovit!

Şi să vezi ce scheunat
Pisica: l-a zgâriat;
Şi să-l vezi pe Azorică:
Ce mai fuge de pisică!

Asta e, de nu gândeşti:
Uneori, o mai păţeşti,
O fi ea, pisică mică
Dar se apără de frică.
***
Azorică fără frică
Are frică de pisică:
Acum este puturos
Şi de pisică... fricos!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E plânsul Tău

Când stau culcată-n margine de noapte
Şi mă-nfior de ce mai este rău
Printre atâtea mii şi mii de şoapte
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de lume
Şi-aud scrâşnind al vieţii ferăstrău
Şi vine-un plâns amar să mă sugrume
Eu ştiu, o, Doamne, că e plânsul Tău.

Când stau culcată-n margine de clipă
Cu scoici de lacrimi prăbuşite-n hău
Şi inima şi sufletul îmi ţipă
Eu plâng, o, Doamne, pentru plânsul Tău.

Când stau culcată-n margini de tăcere
Şi-am îngheţat trecând prin vadul său
Când închinată sunt dar nu pot cere
Aud în depărtare plânsul Tău.

Când am ajuns povară pentru mine
Şi mă cutremur în atâta rău
Mă sfâşii, Doamne, toată pentru Tine
Atât de mult mă doare plânsul Tău...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada politicienilor mioritici

"Puşca şi cureaua lată",
Ce săraci eraţi odată!
Astăzi, toată lumea ştie,
Cum v-aţi scos din sărăcie.
Singura preocupare
Este pentru-nscăunare.
Toată ziua –hai la vot!
Şi apoi vă doare-n cot.
Cu un mic şi cu o bere
V-aţi făcut stăpâni pe miere,
Cu discursul mincinos
Aţi pus mâna pe un os.
Şi aşă, din an în an,
Osu-a devenit ciolan.
Pentru el, ca nişte fiare,
Aţi ajuns la-ncăierare.
V-aţi organizat în găşti,
Iar pe noi ne luţi de proşti,
Numai buni de jumulit,
Despuiat şi umilit.
Zeci de taxe-aţi inventat
Şi nu v-aţi mai săturat.
Vă-ngropaţi în saci de bani,
Parc-aţi trăi mii de ani.
Pe buget v-aţi năpustit
Până l-aţi secătuit
Şi-n prăpastie ne-aţi dus,
Ţara-n coada lumii-aţi pus.
Mi-e ruşine că trăiesc
Pe pământul românesc.
Vă blesteme Dumnezeu
Pentru tot ce-aţi făcut rău!
Ne-aţi lăsat copiii goi,
Trăiţi bine numai voi.
N-avem slujbe, n-avem case,
Doar la voi sunt cefe grase.
Sufletul ne-aţi mai lăsat,
Astăzi ne impozitat,
Dar nu este prea târziu,
Diabolici, cum vă ştiu
Şi pe suflet să luati bir,
Zău, că nici nu mă mai mir.
Rătăci-v-aţi pe pustiu,
De voi nu mai vreau să ştiu!
Ce-aluat o fi în voi?
Ce plămadă şi ce soi?
Nici satane, dac-aţi fi,
Parcă nu ne-aţi chinui
Cu atâta-nverşunare,
De ne-aţi dus la disperare.
Genocid e-n toată ţara!
Nu ştiu cum vom trece vara?
Zău, sunteţi descreieraţi!
Dac-o să ne lichidaţi,
De la cine mai furaţi?

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crapă pietrele de ger

Crapă pietrele de ger,
Marii, doar de nesimţire;
Eu mă rog, privesc la cer
Aştept, Doamne, o-mplinire.

Nu vreau mult, atâta cer:
O nouă comenduire;
Crapă pietrele de ger,
Marii, doar de nesimţire;

Mă gândesc, aştept şi sper
La televizor o ştire:
Că-a plecat acest guvern
Orb... şi plin de nesimţire.

Crapă pietrele de ger...

poezie de Aurel Cehan (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-stingher

Pe strada rasă
de nouri soare
nici un acasă
nici o floare

pe strada stoarsă
de mort şi viu
la nici o casă
nu e târziu

pe strada ştearsă
de blesteme
la nici o casă
nu e devreme

din Miază-Noapte
în Miază-Zi
o viaţă moarte
îl sorbi

din Miază-Zi
la Miază-Noapte
se împleti
cu văi şi ape

pe strada rasă
de trecători
din casă în casă
caută flori

pe strada răcită
de morţi din morţi
o casă rătăcită
strigă din porţi:

grinzile mă dor
şi temelia udă
fereastra fără flori
streaşina hâdă

zidul se crapă
coperişul cade
gheaţă şi apă
asud zi şi noapte

strada cu somn
ce duce sub lume
la noul Edom
se spală de nume

pe strada uscată
de toată suflarea
nu se arată
nici ziua nici seara

pe strada uitată
de toate pietrele
veste neaflată
caută vetrele

pe trecerea-ngropată
de toate stările
veste nechemată
caută uitările.

poezie clasică de Horia Stamatu din Imperiul (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

ninge ca dintr-o fântână
cu rigoarea ei celestă
că zăpada manifestă
tirania ei de zână

posesiva ei iubire
diafane straie albe
bogăţia ei de salbe
trece dincolo de fire

frig de crapă pietrele
fără lemne nu se-ndură
sobele să dea căldură
să-ncălzească vetrele

ninge ca o condamnare
toate dimineţile
să ne spele vieţile
de păcatele murdare

gerul alb ne dă de ştire
că pătrunde frigu-n oase,
că mor oamenii prin case
şi n-ajung în cimitire

ninge fără încetare
rău că nu mai luăm în seamă
cerurile ce ne cheamă
să venim în ascultare!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de Mai

Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete.
El stă cuprins de-o presimţire gravă.
Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă.
Sărută braţul zâmbitoarei fete.

– Sunt trist, Manon, mi-e inima bolnavă -
Atât şopti, cu faţa la perete,
Căci se temea acum să nu-l îmbete
Ameţitoarea ochilor otravă.

Şi ea s-a dus... În clipa asta mare
I-a aruncat din prag o sărutare
Şi n-a-nţeles durerea-i fără nume...

O, tu cea mai nebună dintre toate,
Manon, Manon! de ce-ai lăsat pe lume
Atâtea zeci de mii de strănepoate?

sonet de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie învăţătură pentru toată lumea. După cum pâinea, haina, drumul de fier sunt pentru toată lumea, aşa să fie şi cartea şi biblioteca.

citat clasic din Gala Galaction
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoşoaca "delirează" spunând că ea este "Doamna de Fier a României", după ce a sechestrat o echipă de jurnalişti italieni iar soţul ei a bătut un poliţist, făcându-ne de cacao în întreaga lume, ea şi soţul ei alegându-se cu dosare penale (pamflet)

Nici vorbă "Doamna cea de Fier",
Ci doamna fără carcater,
Mahalagioaică, agresivă,
Neruşinată, primitivă.
De-ajunge-n puşcărie, ciao,
Adio doamnă de cacao!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (14 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonete pluvioase (II)

Sunt izolat ca Robinson Crusoe,
Nu vine nime-n uşa mea să bată,
Şi dacă stau cu uşa încuiată
E că nici eu de nime n-am nevoie.

Mai fericit ca legendarul Noe,
Din toată omenirea inundată,
În arca mea nu am decât o fată...
Deasupra lumii noi plutim în voie...

Degeaba vă-ndesaţi ca la pomană,
Reprezentanţi ai faunei terestre, —
Nu iau cu mine nici o lighioană!

Căci e destul o singură pereche:
Un trubadur şi-o fată fără zestre,
Ca să refacă toată lumea veche!

sonet de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima zi de iarnă

Este iarnă, frig şi ceaţă,
Vântu-şi cântă ariile;
Astăzi iarăşi ne îngheaţă,
Nasul... şi salariile.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru copii, nu e loc în casele din ce în ce mai strâmte ale oraşelor moderne în care se aglomerează familiile. În stradă nu e loc pentru că vehiculele se înmulţesc, iar trotuarele sunt înteţite de lume grăbită. Adulţii n-au timp să se ocupe de ei, căci sunt zoriţi de lucru şi pleacă de acasă, şi tatăl şi mama. Când nu se găseşte lucru, mizeria îi târăşte şi pe ei, împreună cu adulţii. Dar şi în familiile de condiţiuni bune, copilul bogat este exilat în camera copiilor, lăsat în grija unei persoane străine, plătite şi nu îi este îngăduit să intre în camerele rezervate pentru cei care i-au dat viaţă. Nu există refugiu unde copilul să poată simţi că sufletul lui e înţeles, unde activitatea lui să nu fie stânjenită.

Maria Montessori în Taina copilăriei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan: Alo? Alo? Doamna Opinia! Săru' mâna! Cum ce fac? Sufăr, doamnă! Zac, încătuşat în beciul rece al dictaturii! De data aceasta sufăr pentru dreptate. Şi toată naţiunea suferă împreună cu mine! Pentru că n-a fost ofsaid, doamnă! Slobodan Libertis este un mare patriot... (Pauză). Vreţi un interviu? Cu toată plăcerea... Veniţi la prânz! Programul meu zilnic de suferinţă este până la orele paisprezece. Dar astăzi e vineri. Am zi scurtă... (Pauză). Da, da... (Râde zgomotos). Pe şeful meu de cabinet îl cheamă Nerva! Are nume de împărat, dar este un ţăran convins! Suntem republicani, însă ne punem mari speranţe în monarhie... Poftim?. L-aţi văzut pe Nerva prin piaţă? În timpul programului? Ei, şi? Eu l-am trimis la piaţă! I-am făcut program cu publicul! I-am făcut program de piaţă pentru că mă interesează economia de piaţă. Asta-i bună! Nu e nici un abuz! L-am trimis pe Nerva la piaţă în interes de serviciu... Da, da! Vă aştept...

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mereu o luminiţă în faţa ta şi toată viaţa alergi spre ea. Iar când o găseşti, în sfârşit, constaţi că este o lumânare.

aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2008)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că, în 2014, îngheaţă pământul

Respectâmdu-mi mult cuvântul
Trebuie s-o spun pe faţă:
Nu ştiu dacă şi pământul,
Însă "apele îngheaţă".

epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ieri şi mâine (Tomorrow never knows)

-Tinere zglobiu, spune-mi ce preferi,
Între ziua de mâine şi cea de ieri?
-Asta-i intrebare, ce sa-ţi povestesc,
Ziua de mâine, e tot ce mi doresc!

Întreb un bătrân, ţine strâns o pâine,
-Te rog sa alegi: între ieri şi mâine!
-Ziua de ieri, nu am dubii, nici glume,
Prin geruri, furtuni, eram inca un nume!

-Înţeleptule de stai sub umbră de meri,
Pentru ce-ai opta-ntre mâine şi ieri?
Chibzuind o clipă, îmi părea-un hoinar,
Descrise cu toiagul un cerc imaginar:

-Azi, fără îndoială, e cea mai scumpă zi
Din cele ce au fost şi care vor veni,
Ieri poate c-a fost doar o nostalgie,
Şi câţi de mâne crezi c-o sa mai fie?

Viaţa este o enigmă, e-un mare mister
Totul în lumea aceasta este efemer,
Bucură-te azi, de cei ce-i poţi iubi
Ieri este trecut, dar mâine va mai fi?

poezie de Alex Dospian (mai 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietrele

Pietrele au alergat nesăbuite
prin lume,
nici amintirea nu le mai ştie.
Azi, odihnesc aici,
odată cu mine-
eu cel care mi-am lăsat
osteneala toată, în ele.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, Doamne, Tu eşti orb? (Pamflet inspirat în special de Întunecimea sa Teodosie ToMITAnul, arhiespiscopul Tomisului, cel mai mare fariseu al ortodoxiei)

Doamne, Tu Te ţii de "glume"?*
Cum de rabzi ca-n astă lume
Să-ávem diavoli în sutane
În biserici, în amvoane,

Şi-n atâtea eparhii
Să slujească liturghii?
Pân' şi la Patriarhie
E-o satană cu bărbie:

Promovează turnătorii,
Decorează infractorii;
Cu tupeu-i de poveste,
Le şi cântă "Vrednic este!"

Áceşti diavoli în sutane,
Se închină la icoane,
Mint, dezbină,-n lux trăiesc,
Dar pretind că Te slujesc.

Naşterea şi Învierea,
Înălţarea şi Tăierea,
Anul Nou, Sfânta Treime,
Moşi, Florii şi Cincizecime,

Boboteaza, Adormirea,
Sfinţii toţi, Bunăvestirea,
Sunt prilejuri şi scenete
Să ne-arate că-s vedete.

Circ ei fac din Bobotează,
Idoli moaşte venerează;
Paştile chiar, sub Satan,
Sunt de două ori pe an.**

Astfel, Doamne, ne smintesc,
Şi-al Tău nume-L necinstesc;
Fără teamă sau roşire,
Duc poporu-n rătăcire.

Iartă-mi, Doamne, că-ndrăznesc
O-ntrebare să rostesc!
Ştii că eu Cuvântu-ţi sorb:
Spune-mi, Doamne, Tu eşti orb?

pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (6 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga unei copile

Pentru pâinea de pe masă,
Doamne-Doamne, mulţumesc,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copilaşi flămânzesc.

Pentru hainele-mi puţine,
Rochiţe, pantalonaşi,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copii umblă golaşi.

Pentru patul vechi şi tare,
Zgomotos şi prea înalt,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copii dorm pe asfalt.

Pentru ghetuţele-mi roase,
Rău mă strâng şi Tu m-asculţi,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copilaşi sunt desculţi.

Pentru mami, pentru tati,
Ţine-i sănătoşi, fă-i sfinţi,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copii nu au părinţi.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!