Alergare în doi

- Soţiei mele, Lidia -

Ne-am întâlnit de mult,
în labirintul unui vis,
eu pescăruş în furtună,
tu, arcuit curcubeu.
Mi-ai întins mâna
peste genuni de nepotriviri
şi de atunci,
uneori şchiopătând,
alergăm împreună...

Doi fluturi, captivi
în colivia
aceleeaşi lacrimi...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de dragoste

Dacă nu ţi-aş fi, dacă nu mi-ai fi,
Ar ploua degeaba pe pământ,
Totu-ar fi anost,
Goană fără rost,
Nu ar fi lumină în cuvânt.

Dacă nu mi-ai da, dacă n-aş primi
De la tine flacără de dor,
Pescăruş aş fi
Care ar boci
Valurile ce pe plajă mor.

De nu m-ai iubi, de nu te-aş iubi,
Am trăi o veşnică eclipsă,
Aşteptând tăcuţi,
Îngroziţi şi muţi,
Judecată şi apocalipsă.

Însă cât îţi sunt şi cât tu îmi eşti
Se mai scriu de dragoste poveşti...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mâna mi-ai întins

Credeam că iubirea
e o mare minciună,
dupa o grea despărţire,
dar acum cred că împreună,
ceva frumos o să se lege.
Credeam că totul e la fel,
că el a fost cel ce m-a-nvins,
acum nu pot să cred defel
că tu mâna mi-ai întins.
Şi dacă vrei mergem pe creste,
pe munţii înalţi şi dealuri multe,
un gând curat şi o poveste,
povestind de inimi frânte.
Sperăm să nu ne mai trezim,
niciodată-n coşmarul vieţii,
iar iubirea în care trăim,
să stingă inima tristeţii.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!

Vino, să alergăm împreună,
Peste verdele câmpiilor însorite,
Ca fluturii peste mările de flori înflorite,
Lângă cascade mugind în torente la vale,
Sau printre sprintene ciripitoare,
Ce îşi cântă fericirea libertatăţii în soare.

Vino, să alergăm împreună,
În maratonul oamenilor frumoşi,
De la munte până la Mare cea mare,
În Rai pământean, cu bucurii în floare,
De rău ocolite.

Vino, să alergăm împreună,
În nopţi înstelete cu cărări galactice
Fără margini de mare...
Binecuvântând împreună
De la pământ până dincolo de soare,
Slăva libertăţii şi-a păcii,
Sfinte icoane în orice altare.

poezie de Valeria Mahok (17 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am fost...

Mi-ai fost şi muză, dar şi scuză –
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost şi râset, dar şi plâns,
Ţi-am fost "muşcat de buză".

Mi-ai fost şi lună, dar şi soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristeţe, dar şi bucurie,
Ţi-am fost ce ai vrut la picioare...

Mi-ai fost şi înger, dar şi necurat,
M-ai luminat, dar şi întunecat...
Ai fost bordei, dar şi palat...
Ţi-am fost ce am, ce ai visat.

Mi-ai fost gând negru, dar şi alb,
Mi-ai fost şi ploi, şi curcubeu...
Ai fost şi "noi", şi "tu", şi "eu",
Ţi-am fost ce ai avut mai dalb.

Mi-ai fost şi minus, dar şi plus,
Ne-am înmulţit, ne-am împărţit...
Ai fost şi nou, dar şi-nvechit,
Ţi-am fost ajuns şi neajuns.

Mi-ai fost şi-ntreg, dar şi pustiu,
Complici ne-am fost în toate...
Ai fost şi viaţă, dar şi moarte,
Ţi-am fost ce nu o să-ţi mai fiu...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am greşit uneori...

Te-am întâlnit atunci în secolul trecut
Se poate spune că a fost de mult
Dar astăzi de încerci să-ţi aminteşti
De clipa când mi-ai spus că mă iubeşti

Şi când în braţe te-am cuprins întâia oară
Eram la malul mării, ce minunată seară
A fost o clipă ce va trăi în eternitate
Chiar dacă-acuma timpul ne desparte

Am realizat atâtea lucruri împreună
Am traversat vârtejuri şi furtună
Dar în final nu ne-am pierdut cu firea
A fost un singur far, a fost iubirea

Iţi recunosc, nu vreau să folosesc tertipuri
În viaţă mi-au plăcut şi alte chipuri
Dar crede-mă, ai fost şi vei rămâne
Marea iubire a vieţii mele de ieri, de azi, de mâine.
 
Să nu mă condamni în termeni aspri
Să-ţi mai aduci aminte când voi pleca spre aştri
Că uneori, cu mine de credeai
Că trăieşti
Fără să vrei, s-a întâmplat, să uiţi să mă iubeşti

Nu-ţi reproşez nimic, îţi cer doar să mai crezi
Chiar dacă în viitor nu vrei să mă mai vezi
Ai fost şi vei rămâne în viaţa mea
Singura căreia i-am încredinţat toată iubirea

Şi acum într-un final, mult prea trist
Îţi fac un sincer jurământ pe Crist
Chiar de te-am întristat de-atâtea ori
Eu te iubesc ca-n prima clipă şi îţi recunosc, că
Am greşit uneori...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tine

Pe tine te-am descoperit, în tainele amintirii
Şi din grădina ce-a înflorit, ţi-am dăruit toţi trandafirii.
Erai o dulce copilă, aveai farmecul naturii,
Răspândeai în jur lumină, c-un zâmbet în colţul gurii.
Voioasă ca-întotdeauna, după fluturi alergai,
N-ai uitat să-mi faci cu mâna, la tine tu mă chemai.
Grăbit am venit la tine, între tufe te-ai ascuns,
Te-am strigat cu glas subţire, nu mi-ai dat niciun răspuns.
Într-un târziu te-am găsit, cu drag ne-am îmbrăţişat,
Tu mi-ai zis bine-am venit, eu dulce te-am sărutat.
Ne-am luat apoi de mână, prin pădure am alergat,
Ca să prindem împreună... luna ce s-a arătat.
Când s-a aşternut amurgul, am spus rămas bun pădurii,
Către sat ne-am trimis gândul, sătui de farmecul naturii.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

Tu şi eu, alergând mereu în sens opus,
Unul spre Răsărit şi altul spre Apus,
Ne-am întâlnit pe drumul de colb acoperit,
Când se-mplinise timpul, acuma, de iubit...

Cu mâinile întinse spre raza de lumină,
Ce ne-a furat simţirea şi ne-a făcut o vină
Din a primi blestemul iubirii fără moarte,
Când am băut veninul din ciuturile sparte...

Crezând că vom muri de mână împreună
Şi ne vom face casa, acolo sus, pe lună...
Dar vai, noi pământenii, nu am ştiut, desigur,
Că vii pe lume singur şi vei pleca tot singur...

În zbaterea aripii ce-ncearcă zbor înalt,
Ne-am împletit iubirea cu zarea de cobalt
Şi ne-am răsfrânt pe cer din visul unui zeu,
Noi doi, indrăgostiţi... acum un curcubeu...

poezie de Jane Crişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am zâmbit

în ziua aceea
două raze evadau din soare
iluminându-ne ceruri
întrebări exclamaţii furtuni
ascultam privirile
ne vorbeam uimirile
aşterneam trăirile
captivi dorinţelor
în fulger arzând
ne-am zâmbit
plângându-ne mâinele solitar
din altă dimensiune
norul de fluturi
învăluia virgulele noastre
zburându-le în noi
nespuse fluvii de cuvinte
curgeau pe suflete şiroi
bancă de căldură
în arealul speranţelor
atunci
degetele noastre s-au atins
prima dată flămânde

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb de experienţă

Erai tu Venus, eu Adonis,
Ne-am întâlnit aşa de-odată,
Iar delegaţia la Tomis
Am prelungit-o vara toată;

Erai frumoasă şi nebună,
Erai a mea şi-aveam noroc,
Zburdam pe plajă împreună -
Doi cai sălbatici, plini de foc,

Prin valuri ziua şi prin soare,
N-aveam nici griji şi nici urgenţe,
Iar noaptea ne-o doream mai mare,
Să tot schimbăm experienţe.

Erai o iapă lată-n crupă,
Eram un tânăr armăsar,
Şi ne-am iubit atunci, dar după,
Ai dispărut c-un marinar...

Ne-am întâlnit acum, vezi bine,
Când devenim sexagenari
Şi suntem două cabaline
Ce fac... doar schimb de ochelari.

poezie de Marius Coge din Vis şi armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-a sărutat

Eu m-am grăbit, ea s-a grăbit
şi în sfârşit, ne-am întâlnit,
la locul unde-am convenit.
Am privit-o, m-a privit,
i-am zâmbit, ea mi-a zâmbit.
I-am dat mâna, mi-a întins mâna
şi amândoi am deschis gura.
I-am vorbit, ea mi-a vorbit.
Am îmbrăţişat-o, m-a îmbrăţişat.
Am sărutat-o... NU M-A SĂRUTAT!!!
S-a supărat şi a plecat.
Oare... unde am greşit?

poezie de Dumitru Delcă (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul meu drag

Mi-ai furat la-nceput o privire,
apoi mi-ai inundat irişii cu lumina ta.

Priveam amândoi în aceeaşi direcţie
şi vedeam un curcubeu năbunatic,
care se apropia grăbit de noi
întinzându-se la picioarele noastre.

Mi-ai furat o atingere, o strângere,
o mângâiere şi o sărutare de mână.

Luminile curcubeului m-au orbit
şi fără nicio prezenţă de spirit
m-am adâncit în braţele tale
simţindu-mă mult ocrotită.

Mi-ai furat un zâmbet mirat şi întrebător,
apoi sărutul buzelor înfierbântate,
petale de maci în lanul trăirii
îmbelşugate de seninul clipei.

Mi-ai furat inima şi trupul
şi ca un ostaş viteaz, bine înarmat
m-ai convins să nu opun rezistenţă,
ba mai mult, să cedez necondiţionat
şi supusă te-am ajutat să mă cucereşti
şi să-ţi construieşti în mine bun locaş.

Te-ai jucat cu mine, m-am jucat cu tine,
astfel am intrat împreună într-un dans miraculos,
legănându-ne pe firul de borangic al iubirii
împletite straşnic cu dibăcie deplină.

Mi-ai vindecat suspinul, apoi plânsul,
mi-ai alungat îndoiala şi griul taciturn,
care mă locuiau de mai mult timp
şi mi-ai deschis inima ferecată
cu lacătul unor vremuri apuse.

Mi-ai zburat prudenţa de a suferi,
mi-ai dat aripi să visez aievea
şi să zbor precum zmeul copilăriei
peste marea învolburată şi munţii înalţi
din lumea în care trăim.

Dar, să ştii că nu eşti un hoţ desăvârşit,
pentru că eu, cu bună ştiinţă
ţi-am deschis uşa atunci când îmi căutai
ochii, mâna, braţele, gura, inima,
deoarece ştiam că doar astfel,
eu şi tu vom deveni un singur HOŢ,
iscusit şi însetat de iubire.

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună în sufletul curat...

Lasă-mă să cânt,
lasă-mă să dansez,
lasă-mă să visez,
lasă-mă să merg prost,
să nu mă ţii de mână,
rănile sunt ale mele.
Suntem ca o mare
în furtună,
ne-am lăsat
teleportaţi din valuri,
în direcţii diferite,
apoi ne-am întâlnit din nou.
Cine are sufletul curat,
nu-şi va acoperi niciodată faţa
ca să nu fie recunoscută.
Să fii unic este o valoare
pe care puţini o au.

poezie de Eugenia Calancea (4 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne cunoaştem

Ne cunoaştem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pământ,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.

Tu erai aşa şi pe dincolo,
O, erai ca toate femeile,
Uite că ţi-am reţinut
Chipul.

Eu m-am emoţionat
Şi ţi-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.

Pentru că între noi treceau întruna maşini
Şi ape şi mai ales munţi,
Şi tot glohul.

M-ai privit în ochi
Dar ce să vezi?
În emisfera mea
Tocmai se făcuse noapte.

Ai întins mâna: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunză.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă

Pe lângă teiul înflorit
Cu flori de primăvară,
Adesea ne-am întâlnit,
În seară.

Pe lângă raza lunii albe
Ce lumina cu bucurie,
Mi-ai fost cu plete dalbe,
Speranţă vie.

Pe lângă plopii verzişori
Cu lacrimi mi-ai spălat,
Din Raiul tău, din ochişori,
Sufletul pătat.

Pe lângă râul curgător,
Cu drag ne-mbrăţişam,
Şi ca un dulce visător
Te sărutam.

Pe lângă salcie stăteam,
De dragoste împietrit
Şi tu m-ai... şi eu te-am...
Iubit!

poezie de Claudiu Românu (6 august 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori curcubeu...

Mă simt
ca o pasăre mistuind tăceri
cu ciocul rupt
de doruri mărunte.
Un zbor peste clipe fur în lacrimi
şi-n visuri,
mă simt curcubeu...
Aripi de culori întind peste creste.
Mă ascund în fântâni
printre stropi fini de apă.
În miez reaprind
flăcări şi raze de gânduri curate.
Cresc şi cuprind în arcul imens
trupuri de humă...
Sentiment de iubire profundă,
seninul,
îl aduc doar atunci când ploaia,
îşi poartă veşmântul de lacrimi reci
dar blând aşternute,
hrănind flori
şi ramuri uscate de doruri...

Simplu om,
neputinţă sculptată
în bulgări de humă
ce cuvântul primeşte şi sensul
îl pierde în trepte...
Mă întorc dintre nori
şi privesc cum alene trec zilele
podul de umbre...
Un vis se stinge,
altul se naşte şi creşte
în arcuri imense...

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respect pentru căsnicie

Mi-am luat si eu nevastă si asta nu-mi pare rău,
Mai mereu tot singuratec, cât timp eu am fost flăcău.
După ce m-am însurat, aşezat la casa mea,
O duceam bine cu soaţa, ea la mine mult ţinea.
Am facut si doi copii, împreună i-am crescut,
Educaţie noi le-am dat, chiar de la bun început.
Copii s-au realizat, si sunt proprii lor stăpâni,
Şi-au luat viaţa în mănă, sunt adevăraţi români.
Alături de soaţa mea, am fost mereu fericit,
Am trudit mereu din greu, împreună am muncit.
Am avut clipe frumoase, petrecute împreună,
Uneori ne-am mai certat, fără glasuri să răsune.
Una peste alta zic, suntem o familie bună,
Ne-am completat unul pe altul, şi încă suntem împreună.
N-am lăsat ca între noi, să se instaleze ura,
Uneori am mai tăcut, şi am mai închis şi gura.
De-aia-i bine fraţi romăni, ţine-ţi mult la căsnicie,
Aveţi respect reciproc, aveţi grijă de familie.
Familia este verigă, în frumoasa noastră ţară,
Din toate puterile, fa ceva si-o apără
Angelin Leru
12,02,2019

poezie de Angelin Leru din compoziţie proprie (12 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire de prier (gazel)

Azi, cu drag, mi-am amintit
Când şi cum ne-am întâlnit...

Ne-am iubit o lună, două,
Mă simţeam îndrăgostit,

Şi te-am întrebat, în iarbă...
Mi-ai răspuns: "... la infinit!"

Te-am cerut, îmi eşti soţie,
Visul nostru e-mplinit...

Un rebel eram, dar iată
Cât de mult m-am liniştit,

Duc gunoiul, fac mâncare,
Spăl, fac patul, îţi recit...

Şi mă mir, întâia oară,
Cât îs de căsătorit!

poezie de Grigore Cotul din Registru de intenţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul infernului

În labirintul infernului,
mi-ai zâmbit.
Şi printre flăcările agoniei
eu ţi-am zâmbit ţie.
Iar angoasa amfigurică a sufletului meu contaminat
A revoluţionat o anarhie.

Furtuna ideologică abisului duce o luptă
de constituţionalitate
Cu curcubeiele contemporaneităţii;
Şi au statuat să ne întâlnim la bisectoare:
În purgatoriul unde,
După ureche mi-ai pus o păpădie.

poezie de Georgiana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi ursitoare

Noi am avut aceeaşi ursitoare
Ce-a rostit:"Împreună, dar nu chiar...
Se vor iubi, dar s-or vedea mai rar
Şi înfrunta-vor a vieţii vâltoare!"

Sau... nici nu ne-o fi fost scris să ne iubim,
Doar... ne-am întâlnit la o răscruce
Şi-acum, povara nu o putem duce...
Om fi-ncălcat destinul fără să ştim!

Am naufragiat la tine-n braţe
Şi m-ai primit ca pe-un copil orfan,
Tu erai Salvatorul, un titan,
Mi-ai dăruit iubire şi speranţe1

De ce nu suntem împreună oare?
Nedumerită, mă-ntreb ne-ncetat:
Ori nu ştiu ce să fac cu ce mi-e dat,
Ori... am avut aceeaşi ursitoare!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎMBĂTRÂNIT-AM NOI IUBITO ÎMPREUNĂ-Rubaiat
Îmbătrânit-am noi iubito împreună,
Ne-am contrazis, apoi ne-am acordat în strună
Să trecem mai uşor meandrele vieţii
Şi valul să-l oprim din marea în furtună.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!