Când nu eşti om de omenie

De multe ori întâlneşti
oameni ce sunt tăcuţi
şi prefăcuţi cu tine,
dar nu trece mult şi-şi arată
adevăratul caracter,
care e ascuns în mister
şi spune cuvinte nebănuite
fără să fie gândite,
cu rol de-a întimida
şi de-a supăra,
un om cinstit şi liniştit
ce toată viaţa a muncit,
şi-apoi s-a îmbolnăvit,
dar tot stimă şi onoare are
că e înzestrată cu răbdare.

poezie de Eugenia Calancea (28 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e a ta putere

Profită de puterea ta
de-a alege ce vrei să faci,
şi fă bine acel lucru.
Profită de puterea ta
de-a iubi ceea ce-ţi place în viaţă
şi iubeşte cinstit.
Profită de puterea ta
de-a te plimba în pădure
şi de-a fi parte din natură.
Profită de puterea ta
de-a-ţi controla bine
şi cu grijă propria viaţă.
Nimeni altcineva nu poate
să facă asta pentru tine.
Profită de puterea ta
de-a-ţi face viaţa asta fericită.

poezie de Eugenia Calancea (16 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gram de speranţă

De multe ori greşesc ş-apoi vine teama de-a vorbi,
Dar nu vreau cuvinte rele ce-n suflet te pot răni.
Alţii înlocuiesc adevărul cu minciuni în cuvinte îmbrăcate
Şi durerea este mare când se vede ca-i dreptate.
Trebuie încet, încet şi treptat să cred în tine,
Cu ale tale mustrări şi vorbe ce mă-nbie către bine,
Să cred în a ta iubire şi a noastră răbdare,
Iar dacă tu mai ai în suflet un gram de speranţă,
Vino şi-mi dă-mi o-mbrăţişare şi vino de mă iartă.
Pot să-ţi cer de azi din nou să crezi în mine,
Să mergem împreună spre ale noastre vise.
Priveşte apoi duios şi simte al meu suflet
Ş-apoi sper să merit de la tine un nou zâmbet.
Să simţi că mă iubeşti şi să fii de-acum cu mine,
Să m-ajuţi ca împreună să mergem din nou spre bine.
Că mult am căutat şi ca tine în lume nu găsesc,
Vreau împreună să luptăm şi multe-n viaţă am să reuşesc.

poezie de Eugenia Calancea (2 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte şi vei fi iubit...

Când vezi un înger trist
cu aripile frânte ca un artist,
ce rătăceşte-n visul iubirii
cu lacrimi în ochii suferinţei,
nu lasa să plece a lui privire,
spre locul în care nu-i iubire.
Fă-ţi curaj şi ajută-l să zboare,
rana dureroasă să nu-l doboare,
şi nu te teme de-a lui putere
alină-i rana cu multă plăcere,
şi-nălţate cu el spre norii albi,
spre alte iubiri cu nuferi dalbi.
Încă nu-i prea tarziu şi poţi să speri,
vise şi speranţe îngerului să-i oferi,
cu cuvinte dulci iubirea ta arată
şi domnul îţi va da şi ţie iubirea lui toată.

poezie de Eugenia Calancea (25 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima râvneşte-întâi plăcerea

Inima râvneşte-întâi plăcerea –
Şi-apoi, viaţă scutită de griji şi de nevoi –
Şi-apoi, fel de fel de leacuri şi de creme moi
Care uşurează şi vindecă durerea.

Şi-apoi, somn liniştit şi dulce –
Şi-apoi, de va fi-ascultată ruga sa
De Cel care-o judecă de pe cruce,
Libertatea de-a muri cum vrea.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea mea e realitatea...

Pentru cei care pot asculta,
Pentru cei care pot auzi,
Cu el, eu sunt în spaţiu infinit,
Cu el sunt în timpul etern...
Sunt în viaţă.
Un soare răsare şi apoi apune...
O lună care luminează nopţile...
Un zâmbet, o îmbrăţişare, un sărut...
Gesturi mici care scriu pe liniile inimii...
Nu e nimic ce nu pot fi,
Nu e nimic ce eu nu sunt.
Un loc ascuns în lume...
Ca un labirint în centrul universului...
Calea mea în mijlocul cerului sau în altă parte...
Sunt dincolo de tine.
Sunt mai mult decât să mă gândesc...
Sunt mai mult decât un vis...
Eu exist, respir...
Eu sunt realitatea.

poezie de Eugenia Calancea (6 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să prinzi surâsul cald

Să ştii că îmi pasă foarte mult de tine,
Dar sufletul tău nu se simte prea bine,
Chiar şi când îmi zâmbeşti ai privirea tristă
Şi nu e bine în viitor să avem această pistă.
Vreau multe bucurii şi nu tristeţi,
Să ne trezim veseli în multe dimineţi,
Să prinzi surâsul cald şi dragostea-n dar
Şi vom avea împreună toate zilele din calendar.
În timpul ce trece vom consolida iubirea,
Nimeni nu mă ia de lângă tine, nu-mi va lua fericirea.
Ai aparut când îmi doream mai mult
Şi-ţi multumesc şi niciodată n-am să uit.
Să ştii că inima mea nu minte,
De asta scriu acum aceste frumoase cuvinte,
Tot ce-mi doresc e să fiu din nou fericită
Şi noi vom fi o familie reuşită.

poezie de Eugenia Calancea (20 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles

Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înţeles că viaţa,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să ştiu ce am de făcut pe urmă...
Am înţeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Şi doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Şi poate aşa voi reuşi...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuşi cândva?
Să trec peste tot şi toate...
Aşa cum mai trece o zi şi vine iar noaptea...

poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu carul... alegoric

Vreau să pătrund intim, în tine gând să înmoi,
Să mă pliez, din dur să mă îndoi,
Să plecăm umezi amândoi până la lacrimi,
Fără a spune din secrete... plini de patimi.

Vreau din atingere din trupu-mi să-mi răscoli
De atâta nou dorit mister, ce altul ştie
Şi, plictisit.... de-a ta savoare nu reînvie,
Uitând dorinţele... atracţia de poli.

Vreau să mă satur fără pudic de dezmăţ,
Să mă curg ape învolburate de gheizer,
Să te inund până a durea, plăceri, răsfăţ,
Să mă vrei iar... înamorat cu cazier.

Vreau să plec beat de atâta vis înfăptuit
Cu gol de tine, toată tremur împlinit
Şi din ascuns să-l văd din nou când îmi lipseşte...
Să-ntind doar mâna... Eşti sinapsa ce-mi lipeşte...

... Atât de mult pe dor, ce-l simţi şi ce tot creşte, creşte, creşte...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să râdem mai mult...

Încep să cred că nimeni nu e pentru tine
sunt pentru ei, iar viaţa e ca-n filme,
mai multă bunătate aş vrea ş-aş dori,
altfel auzi peste tot de multe nebunii.
Ar fi bine să ne comportăm mai frumos
şi-atunci faci impresie bună de sus în jos,
să ne-alăturăm cu drag celor ce zâmbesc
şi să râdem mai mult, e ceea ce-mi doresc.

poezie de Eugenia Calancea (18 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta inimii mele

Sunt în sfârşit la vârsta care-mi place,
vârsta inimii mele.
Asta pentru că sunt încă curioasă,
pentru a-mi cultiva visele,
să iubeşti şi să te minunezi.
Nu am mai multe temeri
şi nesiguranţă decât înainte,
nici măcar nostalgie pentru trecut,
pentru că trăiesc şi iubesc prezentul.
Am vârsta care-mi permite
să-mi înfrunt viaţa,
cu uşurinţă şi responsabilitate,
pentru a spune liber ceea ce cred eu.
Sunt la o vârstă frumoasă, îmi place.
Totul mi se pare mai detaşat şi mai uşor,
pentru că m-am împăcat cu mine însumi,
în sfârşit, am vârsta mea,
vârsta pe care am crezut
că o voi avea de-a lungul anilor,
uitându-mă la bunica mea
şi apoi la mama mea.

poezie de Eugenia Calancea (15 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta inimii mele

Sunt în sfârşit la vârsta care-mi place,
vârsta inimii mele.
Asta pentru că sunt încă curioasă,
pentru a-mi cultiva visele,
să iubeşti şi să te minunezi.
Nu am mai multe temeri
şi nesiguranţă decât înainte,
nici măcar nostalgie pentru trecut,
pentru că trăiesc şi iubesc prezentul.
Am vârsta care-mi permite
să-mi înfrunt viaţa,
cu uşurinţă şi responsabilitate,
pentru a spune liber ceea ce cred eu.
Sunt la o vârstă frumoasă, îmi place.
Totul mi se pare mai detaşat şi mai uşor,
pentru că m-am împăcat cu mine însumi,
în sfârşit, am vârsta mea,
vârsta pe care am crezut
că o voi avea de-a lungul anilor,
uitându-mă la bunica mea
şi apoi la mama mea.

poezie de Eugenia Calancea (15 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Pe tine te doare viaţa
La mine-i scurtată viaţa.
Lasă viaţa să te doară....
Decât tot s-o tragi de sfoară.

Până-n paradis mai este
Viaţa este o poveste.
Nu vreau nici o amputare
Speranţa, ultima moare...

De-a încolţit iubirea-n rădăcină,
Iar ea răsare spre lumină,
A fost plantată o sămânţă
Ce sufletul tău înalţă.

Un antidot pentru durere-n suflet
Este iubirea, ca un urlet
Şi pentr-o clipă atât de plânsă
E zâmbetul, din inima aprinsă.

poezie de Eugenia Calancea (18 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea spune multe

Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în şoaptă n-am cum să-ţi vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Şi timpul stă pe loc atunci când te privesc,

Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Şi n-am la nimeni să le dau,

Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Şi stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu ştiu eu să le rostesc,

Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine mă gândesc
Cum aş putea să-ţi spun fără cuvinte
Că doar pe tine te iubesc.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima râvneşte-întâi plăceri

Inima râvneşte-întâi plăceri –
Apoi, viaţă scutită de griji şi de nevoi –
Şi-apoi, fel de fel de leacuri şi de creme moi
Care alină şi vindecă durereri.

Şi-apoi, somn liniştit şi dulce –
Şi-apoi, de va fi-ascultată ruga sa
De Cel care-o judecă de pe cruce,
Libertatea de-a muri cum vrea.

poezie clasică de Emily Dickinson
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albumul cu amintiri

Îmi pregătesc albumul cu amintiri,
unde sunt multe nopţi şi retrăiri
ce-mi lasă o umbră pe chipul tău,
ce stă adâncă în sufletul meu,
cu zile şi amurguri parfumate,
şi-apoi multe fotografii aruncate.
Tu eşti în inimă şi-n minte,
ca o aşteptare fierbinte.
Privind albumul dorul m-a cuprins,
c-a fost un foc în inimă aprins,
ce iară m-a aruncat în gânduri,
şi-ntre vise cu multe rânduri,
apoi plec spre drumuri neştiute,
cu multe cărări spre stea apărute,
şi-apoi spre alte noi căutări,
urmând entuziasmată, neştiutele cărări.

poezie de Eugenia Calancea (16 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni care îţi zâmbesc deşi nu te agrează şi oameni care vor trece tăcuţi pe lângă tine deşi te poartă în inimă.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul

Când uşa sufletului tău ai vrut să o deschizi,
eu am intrat tiptil cu toată fiinţa mea umilă,
cu dragostea ce-o aşteptam mereu de la tine
şi uşa casei ce o las descuiată pentru tine,
am râs şi-am plâns de întâmplări ciudate,
de răni şi multe lacrimi noi vărsate,
trecut-am peste încercări şi încă viaţa ne încearcă,
destinul s-a jucat cu noi atâta timp
şi încă se mai joacă, că vrea să ne pună pe portativ.

poezie de Eugenia Calancea (13 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu prea bine că nu sunt vrednic de Dta; te-am rugat de atâtea ori să ierţi dac-am îndrăznit să arunc asupra vieţii D-tale umbra aceasta nefericită şi tot de atâtea ori ai avut bunăvoinţa de a-mi trece cu vederea acea evidentă slăbiciune de caracter, acea lipsă de acţiune care e cauza tuturor relelor mele.... Pentru Dta va fi, fără îndoială, mai bine de-a lepăda departe această sarcină, pe acest om care nu poate nimic, nu vrea nimic, pe acest om care numai ţi-ar mânca zilele cu propria lui neputinţă şi laşitate. Neavând curajul vieţii, neavând o rază de senin în suflet, am îndrăznit cu toate astea a te iubi, am avut lipsa de cuget de-a te compromite în ochii oamenilor, am pus dorinţa de-a fi a mea peste orice consideraţii şi peste orice cuvinte de cruţare aş fi avut; mă sperii eu însumi de răutatea cu care te-am tratat.

Mihai Eminescu în scrisoare către Veronica Micle (4 februarie 1880)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu lacrimi în ochi...

Uneori aş vrea
să mă descarc
de toate gândurile
negative,
să spun cuiva
tot ce simt,
dar mi-e frică
că nimeni
nu va înţelege
durerea mea,
viaţa mea.
Sunt oameni care
te fac să plângi
şi oameni care
te fac să râzi.
Este nevoie de cineva
cu adevărat special
care te face să zâmbeşti
cu lacrimi în ochi...

poezie de Eugenia Calancea (26 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine

Lângă tine îmi găsesc alinarea,
Că eşti bun şi nu-ţi place trădarea,
Inima mea te vrea lângă mine
Şi tot viitorul să-mi fie lângă tine.
Îmi place că tu ai milă
Stai cu mine şi nu ţi se face silă
Vezi, uite aşa timpul trece
Şi împreună viaţa noi vom petrece.

poezie de Eugenia Calancea (4 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!