Primăvara este o posibilă mână

Primăvara este o posibilă mână
( care vine grijulie
de Nicăieri ) potrivind
o fereastră, prin care se uită oamenii ( în vreme ce
oamenii privesc
rânduind şi schimbând aşezând
grijulii un lucru straniu
acolo şi un lucru obişnuit aici ) şi

schimbând grijulii orice

primăvara este o posibilă
Mână pe fereastră
(mişcând grijulie
de colo colo lucruri Noi
şi Vechi, în vreme ce
oamenii privesc grijulii
mişcând o posibilă
fracţiune de floare aici
aşezând doi centimetri de aer acolo) şi
asta fără a sparge ceva.

NB.
* Acest poem, asemeni altor poeme ale lui E. E. Cummings, este unul experimental, neconvenţional, anarhic, ciudat, abstract şi intermitent. (Andrew Spacey)

* Să ne mai mirăm că Randall Jarrel l-a numit pe E. E. Cummings un " lustruitor de lună a limbajului"?

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva unde niciodată n-am călătorit, bucuros dincolo

undeva unde niciodată n-am călătorit, bucuros
dincolo de orice experienţă, ochii tăi au tăcerea lor:
în gesturile tale cele mai fragile sunt lucruri care mă-învăluie
sau pe care nu pot să le-ating fiind prea aproape

cea mai fugară privire-a ta mă va deschide
deşi-s închis ca degetele-într-un pumn,
mă desfaci petală cu petală-aşa cum Primăvara desface
(atingeri măiastre, misterioase) primul ei trandafir

sau dacă doreşti să mă încui, eu şi
viaţa mea ne vom închide nespus de frumos, instantaneu,
ca atunci când inima acestei flori îşi imaginează
o ninsoare căzând curtenitor pretudindeni;

nimic din tot ce percepem în această lume nu se-aseamănă
cu puterea intensei tale vulnerabilităţi: a cărei textură
mă constrânge prin culorile tuturor ţărilor ei,
propunând moartea şi eternitatea cu fiecare respiraţie

(nu ştiu ce-anume, în ceea ce te priveşte, se-închide privirii
şi se deschide – doar că ceva-n sufletul meu înţelege,-acum şi aici,
că vocea ochilor tăi e mai adâncă decât toţi trandafirii)
nimeni, nici măcar ploaia n-are mâini atât de mici

NB.
* Acest poem, asemeni altor poeme ale lui E. E. Cummings, este unul experimental, neconvenţional, anarhic, abstract şi intermitent. (Andrew Spacey)

* Să ne mai mirăm că Randall Jarrel l-a numit pe E. E. Cummings un " lustruitor de lună a limbajului"?

poezie de E.E.Cummings,1894-1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoţia

Este nevoie de-o mare iubire pentru-a putea citi profund
Configuraţia unui teritoriu,
Gradual, devii conştient de fineţea nuanţelor,
De marile înţelesuri ale simbolurilor minore,
Auzi în sfârşit marea voce care vorbeşte domol,
Vezi înălţarea şi căderea pe coastele
Unei statui tăiate-n toată marmura ţării,
Tu fii ca Primăvara, ca o mână la fereastră
Mutând cu grijă lucrurile Noi şi Vechi încoace şi încolo,
Mişcând o parte a florei aici,
Aşezând un inci de aer dincolo,
Iar asta fără a rupe ceva.
Astfel am strâns în mine
Toate capetele dezlegate-ale Scoţiei,
Iar prin faptul că le-am dat nume şi le-am acceptat,
Iubindu-le şi identificându-mă cu ele,
Încerc să exprim întregul.

poezie de Hugh MacDiarmid,1892 - 1978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibilă explicaţie

Îi urmăresc de-o săptămână,
Nu cred că-i pură întâmplare,
Îl are cu ceva la mână
Că prea îl are la picioare.

epigramă de Florin Rotaru din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare", Premiul 2 (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea este un rău suprem, căci ea privează omul de toate plăcerile în vreme ce îi păstrează apetiturile şi aduce cu ea orice posibilă amărăciune. Cu toate acestea, oamenii se tem de moarte şi îşi doresc bătrâneţea.

citat clasic din Giacomo Leopardi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea este propriul ei prizonier frumos

mintea este propriul ei prizonier frumos.
Mintea a privit îndelung cum luna incendiază
cerul deschizând în amurg cleioase aripi noi

după-aceea cu decenţă s-a spânzurat, era-într-o după-amiază.

Ultimul lucru pe care l-a văzut ai fost tu în ceasul de-acum bastard
goală printre lucruri înveşmânate,-apoi

carnea ta, animal concis ca o baghetă inventând trasee melodice,
încă la plimbare cu sângele torcând inutil;
sexul tau a chiţăit ca un tac pe masa de biliard
auto-testându-se pentru a evita orice posibilă eroare,
în spasme spontane şi totodată metodice.
Mintea testează deodată viermi ferestre şi trandafiri

mintea râde şi-şi închide ochii aşa cum o fată eşuată-n amintiri
închide palma stângă pe oglindă refuzând să zboare.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vreme ce emoţiile sunt cele dintâi

De vreme ce emoţiile sunt cele dintâi
care dau atenţie
sintaxei lucrurilor
nu te vor săruta niciodată deplin;

acceptând să fie luat de fraier
când primăvara soseşte în lume

sângele meu trăieşte deplin –
iar săruturile vădesc un mai bun destin
decât înţelepciunea,
doamnă jur asta pe toate florile din lume. Nu plânge
–cel mai bun reflex al creierului meu înseamnă mai puţin decât
clipirea pleoapelor tale care spun

noi existăm una pentru cealaltă: atunci
râzi, sprijinită cu spatele în braţele mele,
pentru că viaţa nu este un paragraf.

Iar moartea – cred – nu este o paranteză.

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rachetele – pot fi folosite pentru a transporta în siguranţă oamenii acolo unde viaţa este posibilă; pentru a face locuibile toate lumile încă nelocuibile.

citat din Hermann Oberth
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă toată lumea minte. Este o parte a vieţii sociale. Nu mă înţelegeţi greşit - cred că este ceva necesar. Cel din urmă lucru pe care-l doreşte oricine care trăieşte în societate este să domnească o onestitate totală. Îţi poţi imagina o conversaţie de acest gen: "Eşti scund şi gras", ar putea spune o persoană, iar cealaltă i-ar răspunde "da, ştiu". "Şi în plus, miroşi urât!" Aşa ceva nu se face în viaţa socială. Aşa că oamenii mint prin omisiune tot timpul. Oamenii îţi spun tot felul de lucruri... şi am învăţat că partea pe care o neglijează este adeseori cea mai importantă. Oamenii ascund adevărul pentru că se tem.

citat din Nicholas Sparks
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio fiinţă umană nu este o insulă. Trebuie să vă amintiţi mereu acest lucru, deoarece el reprezintă unul din adevărurile fundamentale ale vieţii. Insist asupra acestui fapt, deoarece există mereu tendinţa de a-l uita. Facem cu toţii parte din aceeaşi energie a vieţii, din aceeaşi existenţă oceanică. Şi tocmai datorită faptului că rădăcinile noastre sunt ancorate în aceeaşi unitate, este posibilă iubirea. Dacă nu am fi o singură unitate, iubirea nu ar fi nicidecum posibilă.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu suport aroganţa. Îmi plac oamenii normali, cu picioarele pe pământ, pe care nu îi deranjează să muncească din greu şi sunt drăguţi, grijulii şi buni cu familia şi prietenii lor.

citat din Joanna Krupa
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta este cea mai mare aberaţie: înţelepciunea omului bătrân. Oamenii nu cresc pentru a fi înţelepti. Ei cresc pentru a fi grijulii.

citat celebru din Ernest Hemingway
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Lupta" celor de sus

Grijulii cu toţi românii
Victor, pentru preţul pâinii,
Iar Traian de ceva vreme
Să "doboare" trei antene.

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte... un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren... eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren... Şi fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren... în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar sinele se transformă în nisip... în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se bazează pe interes, prietenia dispare o dată cu interesul, pentru că cei doi nu erau prieteni unul altuia, ci ai profitului. De aici rezultă că prieteniile bazate pe plăcere sau pe interes sunt posibile şi între doi oameni vicioşi, şi între un om virtuos şi unul vicios, şi între unul nici virtuos, nici vicios, şi oricare altul. Este clar însă că prietenia bazată pe valoarea persoanlă nu este posibilă decât între oameni de virtute, căci oamenii vicioşi nu se simt atraşi unul de altul decât dacă e vorba de un interes. Dimpotrivă, a avea încredere unul în altul, a nu se nedreptăţi niciodată unul pe altul şi toate celelalte calităţi cerute unei adevărate prietenii caracterizează prietenia dintre oamenii virtuoşi.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Dawson, nu am spus niciodată că o să fie uşor.
Dawson: Atunci spune-mi un lucru pe care îl ştii.
Joey: Ştiu că voiam să fii acolo. La sfârşitul zilei, cănd mă întorceam în camera mea, voiam să fii acolo.
Dawson: De ce?
Joey: Nu ştiu de ce. Nu ştiu ce voiam să spun. Ştiu doar că te voiam acolo.
Dawson: Joey, sunt aici. Sunt aici de două zile şi abia acum am reuşit să vorbim despre lucruri care contează cu adevărat. Ca de exemplu de ce mi-ai lăsat acel mesaj. Bine? Şi poate că acesta este sfârşitul nostru. Poate că ne simţim atraşi unul de celălalt din teama de a merge mai departe, de a ne maturiza.
Joey: Chiar crezi asta?
Dawson: Nu ştiu, dar ştiu că, dacă mă urc în avionul ăsta, nu o să aflu niciodată. Pentru că o să mergem mai departe, o să ne maturizăm şi peste patru ani o să ne trezim că ne-am înstrăinat. Singurul lucru pe care îl ştiu cu siguranţă este că nu vreau să se întâmple asta.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

După chipul şi asemănarea noastră

the tenth poem for Shiraz

În ultima vreme
lucrurile ne înconjoară
o pasăre meşterită din lemn
o pasăre din lemn înghiţind un peşte din lemn
o pasăre zburând în spaţiul dintre rafturi
şi rafturile de sus mişcătoare spaţii ale copilăriei
doar tu în albastru, dintr-un timp de apropiere şi unul de îndepărtare
dintr-un timp prins în cuvinte şi un timp desprins de toate aceste pământuri
şi eu cum mergeam azi prin iarnă şi cum ningea şi tot restul
şi tu cum mergeai azi prin iarnă şi cum nu ningea şi tot restul
şi eu cum mergeam azi prin iarnă vorbind singură ce naiba e
doar un simplu timp, o simplă distanţă, pământul ăsta ne suportă oricum, suntem binecuvântaţi

peste o sută de ani, cel care va citi aici va spune, ce norocoşi cât de aproape au fost / şi cât de departe
peste o mie de ani, cel care va citi aici va zice, cât de identici erau / şi cât de diferiţi / apoi ne vor scana aceste poeme,
cuvintele adeneul iubirile
ne vor reconstrui
după chipul şi asemănarea noastră

dacă ne-am uita pentru câteva clipe în aceeaşi oglindă
apoi ne-am vedea fiecare de drumul său
tu cel rămas acolo
şi eu cea rămasă acolo
ne-am putea imagina împreună
cea mai bună viaţă posibilă

poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii trebuie să fie liberi să facă greşeli şi să înveţe din ele. Altfel, sistemul nu este deschis şi evoluţia nu este posibilă.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt asemeni râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădata altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.

Lev Nicolaevici Tolstoi în Învierea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta se întâmplă ( extras din FUGAR )

Asta se întâmplă. Îl pui deoparte pentru un timp – şi din când în când
te uiţi prin dulap căutând altceva şi-ţi aminteşti, te gândeşti şi-ţi spui, curând.
Apoi devine ceva despre care ştii că-i acolo, în dulap, şi alte lucruri
se îngrămădesc în faţa şi deasupra lui, iar tu nu te mai gândeşti deloc la el.

Acel lucru a fost comoara ta cea mai scumpă. Nu te mai gândeşti la el.
O pierdere pe care cândva n-o credeai posibilă, iar acum a devenit ceva
despre care abia-ţi mai aminteşti.

Asta se întâmplă.

Puţini oameni, foarte puţini, au o comoară, iar dacă tu o ai, ţine-o lângă tine.
Nu trebuie să te laşi luat de val – comoara-ţi va fi luată.

poezie de Alice Munro, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarada cardinală

Optimistul crede că trăim în cea mai bună lume posibilă, pesimistul se teme că acest lucru este adevărat.

murphologie
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!