Declarativ... din vârful buzelor

vai! cum? chiar aşa?
să nu-mi spui...
nu se poate. dă-mi un telefon când te linişteşti.
te ajut sufletul meu.
sună-mă. oricând ai nevoie

strigătul de disperare moare pe buze. singur ai venit pe lume,
de ce ai crede că viaţa te iartă sau că lumea te vrea fericit?
vorbele pleacă săgeată şi se ridică la cer, mare de baloane colorate
coroana este individuală la fel şi crucea. fiecare cu Golgota sa.
privită de sus, lumea este o mare de puncte
ce dezvoltă o mişcare browniană
iar zonele de interferenţă sunt false sau fictive
spaţiul personal şi corectitudinea politică sunt noii dumnezei

te iubesc! strigi tu sau telefonul din mâna ta?
iartă-mă. promit să nu se mai repete...
îmi este greu... o să-mi lipseşti
undeva, departe, lumea îşi întoarce ceasul
totul se schimbă. trecem la ora de iarnă... vortexul

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept telefonul tău...

Mai sună-mă mai des te rog din când în când
Chiar de îmi ceri ceva, mai sună-mă oricând,
Dacă ai ştii cum te întinzi în al meu gând,
Dacă ai ştii că număr stelele visând.

Hai sună-mă şi spune-mi cât ţi-a fost de dor,
Fără să ştii îmi chinui zilele de zor,
Hai sună-mă şi am să vin la tine-n zbor
Călare pe seninul alb al unui nor.

Mai sună-mă, mai sună-mă, de multe ori,
Mai cheamă-mă să îţi aduc braţe de flori
Şi ţine-mă să nu mai plec până în zori,
Păstrează-mă să nu mai suni când simţi că mori,

Păzesc ore în şir tăcutul telefon,
Îl verific mereu să văd de are ton.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperă magia, mulţumeşte

primul lucru de care îţi dai seama, dimineaţa, e că respiri
şi nimeni nu e dispus să accepte miracolul, li se pare normal să respire
cu toate că moartea este parte la toată bucuria noastră

mi-am privit degetele, într-adevăr nu sunt magician şi nu am învăţat trucuri
dar degetele mele pot mângâia o frunză, un trup, o foaie
şi la nevoie pot chiar citi dacă e nevoie

nu sunt Houdini, nu am abilităţi speciale şi nici practică
dar nu mă sperii de o ploaie şi nici de zăpadă
chiar dacă inundaţiile şi avanlanşele pândesc la tot pasul

când spui mulţumesc sau te iubesc sau iartă-mă
sufletul de lângă tine înfloreşte
şi asta este cea mai mare magie cu care mă pot juca

sper, chiar îmi doresc să respirăm mâine dimineaţă
e atât de frumos să simţi răsuflarea celuilalt
şi să saluţi zâmbind printre gene această nouă zi

vă mulţumesc

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea a renăscut...

Lângă el nimic nu este greu,
totul vine de la sine şi trecutul dureros
îl arunc într-un sertar.
Îmi place pentru că nu-i este teamă
să plângă atunci când simte.
Îmi place pentru că ştie să-mi dea libertate
atunci când am nevoie.
Pentru mine el este totul,
chiar şi mai mult,
iar viaţa este şi mai minunată
de când l-am cunoscut.
Îmi place fiecare minut petrecut lângă el
şi îmi este dor de el în fiecare clipă
în care nu este lângă mine.
Miile de minute lângă el
mi-au dat energia de care am nevoie
pentru a merge înainte,
veselia care mă invadează,
speranţa că totul va fi şi mai frumos.
Îmi place când mă priveşte
atunci când dorm şi îmi sărută mâna
când vrea să-mi declare iubirea sa.
Îmi place că nu se supără uşor
şi este înţelegător.
Îmi place când se poartă ca un copil
şi când se entuziasmează.
Îmi place când atrage privirile oamenilor
cu poveştile lui şi este în centrul atenţiei.
Îmi place că are încredere în mine,
mă respectă pentru că îl susţin în ceea ce face
şi că îi sunt alături.
Cu el râd des, cu el merg oriunde,
inima mea nu se poate dezlipi de a lui
şi viaţa mea a renăscut
odată ce a întâlnit-o pe a lui.

poezie de Eugenia Calancea (12 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Privesc la tabloul din faţa mea,
Din lumea sa tăcută,
Să-mi povestească ar vrea.

Încet eu mă apropii
Şi-aud când îl ating,
Şoapte colorate eterne flăcări vii.

Aşa-i şi-n lumea noastră,
E totul ca-ntr-un vis,
Tăcerea spune multe,
Chiar dacă sunt de zis.

poezie de Eftimie Panait (22 august 2022)
Adăugat de Eftimie Panait
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sună-mă

sună-mă de-ţi este greu
şi voi veni cu soare
sună-mă dacă eşti trist
şi voi veni prin ploaie

sună-mă de vrei să râzi
vom alerga prin parcuri
sună-mă de-ţi este frig
te-aş înveli cu aripi

sună-mă de-ţi este dor
nimic nu este întâmplător
sună-mă şi voi veni.....
chiar şi în orele târzii!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce trist!

Ce trist să-l vezi în lumea ta,
Să-ţi zâmbească,
Să te primească aşa cum eşti,
Să-ţi fie alături la bine şi la rău,
Să te înţeleagă,
Să te ajute,
Să-ţi arate lumea lui,
Să te primească în ea ca pe o regină,
Apoi să plece.

Ce trist când viaţa ta are lumină,
Când lumea ta şi a lui se contopesc,
Totul este zâmbet şi căldură,
Toate frumos se împletesc
Şi dintr-o dată totul se destramă,
Lumea din basm devine coşmar
Şi sufletul plin de iubire
Se îneacă în amar
Căci într-o zi el pleacă.

Ce trist că tu rămâi tăcută,
Plângi cu amar în urma lui
Şi nimeni nu te mai ajută,
Nu are cine să ţi-l dea înapoi.

Ce trist când lumea visului se pierde
Şi realitatea este amară!
Ce trist când pleacă fără urmă
Şi îl priveşti ultima oară!

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

E noapte, mi-e frică şi gem îndelung,
iar inima pieptu-mi apasă,
în visul în care sunt gata s-ajung
în lumea de nimeni aleasă.

E lumea în care cei mici sunt jertfiţi,
e lumea în lacrimi scăldată,
e lumea cea rea, cu eroi biciuiţi,
e lumea de umbre călcată.

Nu pot să mă apăr, sunt singur în vis,
nu pot nici să fug să-mi scap viaţa,
aş vrea, dinspre cer, să coboare-n abis
lumina, să spulbere ceaţa.

În lumea de monştri, de lacrimi şi chin,
coboară, pe-o rază de soare
un sunet de harpă, trimis de destin,
iar lumea lui Goya dispare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postumă

Lumea se teme. Lumea tremură
Doar un soare sleit
Atinge strugurii de septembrie.

Lumea se teme. Lumea aşteaptă.
Ce să-i spui ca s-o linişteşti?
Umbra se strânge încet.

Şi ce-are a face că noi cântăm!
Alte glasuri, năclăite, o-mbată;
Nu e de-ajuns pentru a îneca timpul.

Ea freamătă, c-o spumă pe buze.
Umbra vine să-i chircească tâmplele.
Lumea se teme. Lumea aşteaptă.

poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă...

Iartă-mă că m-am crezut stăpână,
Iartă-mă, c-am fost atât de rea
Iartă-mă, despovărează-mi mâna
Ca să pot să Te adun în ea.
Iartă-mă, despovărează-mi mintea
Să Te-adun acolo în cuvânt
Să mă plec umilă înaintea
Celui care-a fost şi este sfânt.

Iartă-mă, despovărează-mi gura
Să Te-adun în cântece mereu
Sufletul mi-l iartă şi făptura
Iart-o, Doamne, Dumnezeul meu.

Iartă-mă acum, despovărează
Inima şi tot ce azi însemn
Golgota e-n mine şi veghează...
Iartă-mă că Te-am ucis pe lemn...

Iartă-mă, am pus să Te omoare
Şi despovărează-mi mâna mea...
Te-am lovit, Isuse şi mă doare...
Iartă-mă c-am fost atât de rea...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de vânzare

Spui că toate-s în puterea ta şi-ai da oricât
Doar să mă poţi avea.
Eşti bogat şi lumea e a ta
Dacă m-aş da ţie pe toate le-aş avea.

Ai palate şi-avere mare
Lumea toată-ţi cade la picioare
Dar sufletul meu nu e de vânzare.

Du-te-n lume, sunt mii de femei
Care-aşteaptă să vii să le iei.
Pentru ele tu poţi fi un zeu
Lasă-mă pe mine cu sufletul meu.

Ai palate şi-avere mare,
Lumea toată-ţi cade la picioare,
Dar sufletul meu nu e de vânzare.

Spui că ochii mei scapără scântei
Însă focul lor nu poţi să mi-l iei
Sunt scântei de dor pentru cineva
Pentru ochii lui, ochi de peruzea.

cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Dă-mi, Doamne, putere mare
Însă una, cum să zic,
Să nu-mi pese de trădare
De avere, de nimic.

Şi-apoi dă-mi a Ta povaţă
Şi-ncă vreo cincizeci de ani
Să mă plimb tăcut prin viaţă
Fără griji şi fără bani.

Dar Tu, Doamne, mă veghează
Ca să nu mă rătăcesc
Zi de zi mă luminează
Şi mă-nvaţă să iubesc.

Fiindcă-n lumea asta mare,
Nemiloasă şi eternă,
Cea mai mare alinare
Este grija Ta paternă.

poezie de Octavian Cocoş (8 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet-oglindă

Eu cred în magica poveste
scrisă în stele, undeva
că-n lumea asta sigur este
(dar îl voi întâlni cândva?)
un suflet ce îmi e pereche,
identic, tocmai cu al meu...
Povestea asta e străveche,
dar mă încred în ea mereu...

Tot ce gândesc şi El gândeşte
şi ştie când îmi este greu,
iubesc atunci când El iubeşte,
chiar dacă nu-i iubitul meu...
Noi nu avem aceeaşi soartă
ci fiecare-n lumea sa
iubeşte, suferă şi iartă
altfel sau pe altcineva.

Aceasta e doar o poveste?
Orice mi-ar spune cineva,
uneori simt că îmi vorbeşte
şi că există undeva...
Discut cu El câteodată,
privind în gol, spre curcubeu...
Te voi cunoaşte vreodată,
Oglinda sufletului meu?

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dictonul meu: o viaţă secretă e o viaţă fericită. Nu vreau să mă invidieze lumea când sunt fericit, să-şi roadă unghiile când mă plimb în avioane private prin lumea întreagă, când stau la hoteluri cu multe stele sclipitoare, când rulez milioane pe bandă rulantă. Dacă pot să ajut pe cineva, o fac cu mare bucurie.

Michelle Rosenberg în Secretomanul Şarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşit din comun

miza cea mare, potul jocului este unicitatea
e plină lumea de anonimi, de sclavi, de farsori
uită că eşti şi tu lume. adună-te să fii cel mai bun

celui care ştie că-i bun nu-i trebuiesc diplome şi recunoaşteri false
el ştie că este şi atât. dar ceilalţi din jur nu înţeleg
şi pentru a reseta jocul inventează trepte

hei lume, lasă morga asta serioasă, coboară în stradă
şotronul aşteaptă să-l sari. aruncă piatra aia odată
acum se face seară.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau şi mă întreb

încercam să îmi acopăr sufletul cu o haină scumpă
dar lacrimile-mi ieşeau pe la cusături
şi lumea privea dar nu-mi înţelegea urmele

am zis apoi că o haină simplă nu va da de bănuit
dar iubirea se destrăma ca tivul nefăcut
şi lumea râdea de neterminarea mea

m-am acoperit cu o pânză veche
dar sufletul meu se strecura printre petice şi găuri
părăsindu-mă asemeni vântului prin sălcii

mi-am acoperit uitarea cu o tăcere
şi viaţa gemea trăgându-şi sufletul cu greu
oare dincolo o fi aprins cineva o candelă
sau trebuie să bâjbâi căutându-mi sufletul?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te iubesc, în fiecare cuvânt pe care n-am apucat să ţi-l spun...
Pentru fiecare lacrimă născută de dorul tău,
Nu pot decât să te iubesc în gând, de departe,
Cu sufletul pe jumătate fericit, pe jumătate pierdut...
Te iubesc pentru că am uitat ce am fost înainte de a te iubi pe tine.
Te iubesc, chiar şi când nu ar trebui să te iubesc.
Te -am iubit şi nu voi înceta să te iubesc, dacă -mi vei şi permite.
Te iubesc şi mă bucur ca un copil de acadeaua lui primită în dar,
Ştiu, sunt naivul ce încă mai crede că există cineva pentru fiecare în lume...
Acel cineva de care doar moartea te va despărţi.
Dacă te iubesc nu înseamnă ca eu sunt acel romantic, cu suflet bun şi mare,
Ci pentru ca eşti tu cel mai bun lucru ce există şi a prins rădăcini ţn mine, femeie fără chip!
Te iubesc şi-mi este teamă că atunci când te voi găsi,
Voi fi prea... bătrân să te mai pot iubi...
Dar m-aş mulţumi decât cu şansa oferită,
Doar să te iau de mână şi să te plimb prin parcul sufletului meu
Să-ţi citesc toate poemele scrise în cinstea şi de dorul tău,
femeie minunată!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu verdele în sus

prostia nu are limite,
e mai presus decât însuşi universul a cărui parte este
sau poate că... e invers?
dar nu, aşa ceva nu se poate
nimic nu poate fi atât
de mare
cu excepţia iubirii
iubirea e mai mare decât tot universul
cu mult mai mare decât prostie
pentru că iubirea
e înţelegătoare şi iartă
totul

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego-ul crede că are un corp ce ar putea, la rândul lui, să "îşi piardă viaţa". Cineva chiar m-a întrebat de curând: "Unde se duce viaţa după ce murim?" Întrebarea pentru identitatea născută corp-minte pare foarte validă, dar de fapt ea este complet invalidă, şi iată de ce! Aşadar la întrebarea: "Unde se duce viaţa după ce murim?" eu, la rândul meu, am întrebat: "Dar de unde a venit? " Credem că viaţa vine de undeva şi se aciuiază în pârlitul de butoi cu rahat numit corp-formă şi că el deja avea maladia devastatoare numită "gândire". De aceea, întrebarea: "Unde se duce viaţa după ce murim?" pare foarte pertinentă, dar dacă în fapt nu e deloc aşa? Oare unde se duce spaţiul după ce copacul a putrezit demult? Oare a venit spaţiul de undeva sau spaţiul era Aici dintotdeauna şi forma doar l-a invadat? Analogic vorbind, Viaţa pe care o eşti este dintotdeauna şi pentru totdeauna, ea nu vine şi nu pleacă nicăieri, doar identificarea cu ego-ul te face să crezi şi să spui trăsnaia: "corpul ăsta sunt eu!" în fapt, toate corpurile sunt ale Tale şi se scaldă în Tine, Tu cel care eşti Viaţa, şi nu "ai viaţa", exact cum peştii se scaldă în ocean.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Napoleon

Ce este lumea, soldaţi?
Lumea sunt eu:
Eu, această nesfârşită ninsoare,
Cerul acesta greu;
Soldaţi, acestă însingurare
Prin care mergem
... Sunt eu.

poezie de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea Mea

1.1
Să  zbor prin univers as vrea
Să  fac ceva cu viaţa mea
Călătorind spre infinit
Sa caut tot ce n-am gasit

1.2 
Dorinţele  să le implinesc
Şi tot ce pot să dăruiesc
Sa  întâlnesc pe un fir de stea
Speranţă, viaţă, dragostea

Pre-referen
Pe tine te-am găsit
Şi  dragoste mi-ai dăruit
Iar muzica e împlinirea
Ce ne uneşte iubirea

Aici in lumea mea
Nu plange inima
Doar îngeri păzitori
Ne poarta peste nori

Refren
Dă-mi ta si să plutim
Spre cer pe o stea sa locuim
Iar visul să devină un izvor
De sentiment, frumos si adevar

Dă-mi mâna ta şi o sa vezi
Cum ne cresc aripi din zăpezi
Ascultă-ţi numai inima
Sa nu te temi in lumea mea

Bis 1
Bis 1.2

Pre-refren
Refren

2.1
Când suntem doi şi ne dorim
Şi universul il cucerim
Chiar fără nave spaţiale
Sufletele ne sunt arme

2.2
Visul nostru ne uneşte
Şi lumea noastră construieşte
Dă-mi mâna ta încrezătoare
Sunt călăuza ta spre soare

Refren

cântec interpretat de Claudiu Dumitrache, muzica de Claudiu Dumitrache, versuri de Gabriela Dumitrache (2016)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!