ramuri desfrunzite -
pârguit în gutui
soarele toamnei

haiku de Valeria Tămaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în poala mamei -
o fotografie
tot universul

haiku de Valeria Tămaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploaie de toamnă -
pitită sub umbrelă
sperietoarea

haiku de Valeria Tămaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul toamnei

Mă îmbrăţişează toamna cu negurile ei,
Şi rece îmi aşterne sărutul ei pe frunte,
Cu ramuri desfrunzite pe vechile alei,
Mă mângâie încet prin tâmplele cărunte.

Şi şoapte la ureche, cu buzele de vânt,
Îmi rosteşte prin frunzele îngălbenite,
Din fiecare freamăt, din fiece cuvânt,
Tâlcuri încerc să-i prind cu mâinile pripite.

Parfumul ei de brumă şi de crizanteme,
Îşi face cuib în mine şi mă ispiteşte,
E vreme de iubire şi-i vreme de poeme,
Sărutul toamnei mă inspiră şi mă linişteşte.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi putrezeşte toamna în gutui...

În cuib de cuc, înc-o singurătate
Şi-a agăţat suspinele-ntr-un cui,
Dospesc tăceri în Căile de lapte
Şi putrezeşte toamna în gutui.

Cad merele devreme pe tăpşane
Şi aş gusta dintr-unul pârguit,
Dar pofta mea de mere ionathane
O-agăţ în cui, căci soiul a pierit.

Se-apleacă prunii-ngreunaţi de roade,
Cu ramuri, atârnând pân' la pământ,
Li-s fructele stătute şi schiloade,
Renglotele-au rămas la mine-n gând.

Nici firul ierbii nu-l mai paşte iada-
Răsare obosit, din loc în loc.
Şi ce săracă ni-i acum livada!
Şi nucile abia de se mai coc.

S-a-nsingurat pământu,-i o sahară-
Neputincioşi, bezmeticim prin glod.
Orfani de rădăcină şi de ţară,
Urcăm înstrăinaţi spre eşafod.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brumar

Se scurg, din tării, peste ramuri de-arţar,
stropi reci şi grăbiţi să ascundă-n pământ
dureri provocate-n rafale de vânt
pe cerul cu nori din al toamnei amar.

E-o ceaţă lăptoasă de jur-împrejur
şi-n ramuri burează cu ace subţiri
ce-ndeamnă, în seve, să fugă-amintiri
din vremea cu Soare şi frunze-n huzur.

E ud pe alee, şi-n iarbă, şi-n cer,
e recele toamnei, tristeţe, urât,
e-un timp nedorit, nechemat, mohorât,
e ultimul pas din al iernii foaier.

Mai trece-o rafală prin ramuri de-arţar
şi-ndeamnă o frunză la zbor prefăcut
în marea uitare din stratul de lut
al toamnei urâte din luna brumar.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme

Pe umerii toamnei,
Calina romanţă valsează-n amintiri dorite.
Viorile inimilor oftează-n colţuri umbrite.
Frunzele ruginii se strecoară ca gândul
Printre copacii aleii cu ramuri putrezite
Şi cad obosite pe asfalturile dospite,
Împiedicând grijile visătoarelor grăbite.

Luna aţâţă mereu nostalgii,
Soarele cochet schimbă des pălării.
Iubirile cu braţe de crizanteme
Încearcă mereu să alunge dileme,
Iar vântul răsfăţând des aripi şi plete
Flutură-n zări vele de gânduri cochete.

Sărutând pătimaşă crizantemele toamnelor
Îngân romanţe de viaţă trăite,
Pentru voi domnilor şi doamnelor.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pădurii desfrunzite

Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.

E multă frunză răvăşită,
I-auzi foşnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.

Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ţi curaj şi ai să treci

Prin pădurea desfrunzită.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pixecure

Copacii sunt femei îndrăgostite,
La faţă schimbătoare, de iubit,
Ce pică de frumoase, desfrunzite
De vântul toamnei, un bărbat sosit

În pragul iernii, un poet cărunt,
Cu pix mai ascuţit decât securea,
Cu ochi de jar, pas ferm şi glas de unt,
Care topesc, întinerind, pădurea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Deapănă văzduhul ceţurile dese
În somnolenţa amorţirii policrome;
Vecernii cu struguri stafidiţi pe mese
Cădelniţează-n lume tămâie de noiembre.

Şi parcă o simfonie pătrunde confuză
În spirit enigmatic de brumar;
Discret - printre ramuri - mai cade o frunză
Precum fila vieţii din calendar.

Fantasmele unei nunţi de odinioară
Cu floarea miresii la guler de vânt,
Colindă pe brumă descântând de seară
Fruntea cerului, nouri picurând.

O tulburătoare nostalgie se închină
La icoana toamnei; simultan,
Rugându-se ca peste lume să revină
Parfum de gutui, aşezate-n geam.

poezie de Cristian Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcitor

Prin frunze îmbătrânite păşesc
Prin ramuri, prin flori făr' de parfum
Peste ţinutul strămoşesc
Privesc plângând şi-apoi dispar în fum

De-ar şti cei ce-au plecat în alta lume
Că iarăşi pleacă paseri, dispar în zări
Că iar priveşte soarele de după culme
Şi iar pornesc furtunile pe mări.

Dar poate îi înştiinţează îngeri
Şi le oferă-n dar parfumuri de gutui
Să nu piară chinuiţi în veşnicile plângeri
Să nu conteze pe mila nimănui.

Când am murit cădea frunza din codri
Iar paseri plecau lăsându-mă stingher
Îmi amintesc şi-acum cum trecea clipa
Acum sunt spirit şi clipele nu pier.

Şi-aşa vor trece ani de-a rândul
În lumea mea doar veacuri ca un gând
Prin ramuri ude voi sta aşteptându-l
Pe-al meu părinte ce-l văd mereu plângând.

poezie de Alin Ojog (18 noiembrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zumzet patetic -
printre ramuri de tei
roi de albine.

haiku de Valeria Mahok (1 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme

Ciorchinii toamnei îmi încing casa
ca în poeziile lui Tao Yuanming.
Mă tot învârt în jurul gardului,
în vreme ce soarele alunecă-ncetişor spre apus.

Nu-i vorba că aş îndrăgi crizentemele
mai mult decât pe celelalte flori,
dar sunt singurele care înfloresc
după ce încep să bată vânturile toamnei.

poezie de Yuan Chen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul toamnei

M-a sărutat toamna pe frunte
Cu stropi reci de ploaie,
Pe pletele cărunte şi pe tălpile goale!
M-a mângâiat toamna pe obraz
Cu o frunză galbenă de arţar.
Şi mi-am amintit că e din nou toamnă în calendar!
Sărutul toamnei în geam cu o ramură de nuc
Mi-am adus aminte că e toamnă şi păsările se duc.
M-a strigat toamna din prag cu glas dulce amarui
Eu m -am dus cu mult drag şi am văzut un pom cu galbene gutui.
M-am bucurat ca un copil şi am vrut să sărut toamna pe buze,
Dar ea cu un gest ruşinos şi umil a fugit şi s-a ascuns în frunze.

poezie de Vladimir Potlog (16 septembrie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiaza nopţii

dragostea mea are
gust de iarbă amară
şi gutui coapte
în negura toamnei
aerul miroase a mosc
şi fructe de pădure
împletind ofrande
pe un altar
repugnat de zei
dezlănţuind un dans
din care fugim
ca doi copii
intrepătrunşi
de penumbre

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de toamnă

ce tristă e grădina fără flori
şi arbori parcă dârdâie de frig
vântul răvăşeşte cuiburi de cocori
din depărtare primăvara o strig.

pe casă cioara croncăne melodia sumbră
parcă pofteşte la plăcinta cu dovleac
între două lumini eu mă simt o umbră
vreau la melancolie să-i găsesc un leac.

fumurile toamnei au pornit hai hui
la focul din sobe se fac şezători
se-mprăştie prin case arome de gutui
în sufletul meu se strecoară ardori.

scriu romanţa toamnei pe miezul dorului
căci vara m-a umplut cu sublime candori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cresc din braţe ramuri

Din nou e verde, îmi cresc din braţe ramuri,
Mă simt ca un copac, vântul mă îndoaie,
Crengile mi-s desfrunzite, îmi apar muguri.
Pe fruntea dezmorţită aşteapt o nouă ploaie.

Din depărtare venit-au păsări călătoare,
S-au aşezat, atâtea, pe-al meu creştet,
Mă clatină anotimpuri, zburătoare,
Am atâtea de spus, braţele-s încărcate, de alunet

Anotimpul pe umeri mă bate, cu raze de soare,
Cu muguri cerul a ţesut, vual de primăvară,
Rădăcinile sau trezit şi zvâcnesc cu putere,
Prin măduva tulpinei, seva se-nvioară

Părul meu galben se împleteşte cu faine frunze,
Din cosiţele dalbe, păsările fac cuiburi, iscusite.
Din fiecare cuib renasc visuri, punându-se pe buze,
De la Dumnezeu, putere cer, să fie împlinite.

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de toamnă

Frunzişurile
Sub călcâiele toamnei
Oftează adânc,
Pe crengile brumate
s-au agăţat ecouri.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul surprizelor

e festivalul toamnei cu târg de bunătăţi
preparate gustoase îmbie cu arome la ospăţ
recoltele bogate s-au strâns din cetăţi
timpul e generos, vesel şi pus pe răsfăţ.

liniştea asigură armonii în familii
romanţele toamnei răsună pe dealuri
marea fericirii creşte perle-n cochilii
valuri de speranţe îmbrăţişează maluri.

prune pentru ţuică mustesc în butoi
în vaste livezi gutui au dat în pârg
toamna pregăteşte surprize pentru noi
bunăstarea se extinde în fiecare târg.

viaţa e satisfăcută în vise şi nevoi
căci timpul toată vara a trudit cu sârg.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă Tanka

Plânsul toamnei
Pe aleea parcului iar frunze moarte.
Vântul mătură în zadar,
Ciorile sfidează.

tanka de Valeria Mahok (30 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă!

Mi-a căzut o carte
Din bibliotecă;
Vine doamna moarte,
Croindu-şi potecă.

Mi-a pătruns în casă,
Ca să mă inspire;
Scriu cea mai frumoasă
Vorbă de iubire:

Mi-ai picat la vreme,
Frunză de gutui;
Vântul toamnei geme:
Ia-l, i-al nimănui!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!