
Destul
Când voi fi liniștit, voi scrie un vers
In care veți vedea că sunt părăsit -
Voind să descifrez ceea ce era șters,
Aproape, nu mai știu ce-am voit...
Plângând, mi-am spus să nu mai plâng -
Eu aveam...
Cine mai știe, și eu, ce gândeam,
Altădată, în crâng!
Voi scrie un vers, când voi fi liniștit...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Numai poetul...
Lumină în cuvânt
Și Nebunie-n gând,
Speranțe duse-n vânt,
Iubiri în vers plângând,
Scrie poetul.
Cu-o lacrimă de stea,
Ce-i frânge inima,
Când pierde Dragostea,
Vărsându-și patima
Scrie poetul.
Când inima-i prea grea
Si-i ninge cu suspin,
Văzând lumea cea rea,
Bând cupe cu venin,
Scrie poetul.
Pe fila unui nor
Și-n flori de curcubeu
Cuvinte de amor,
Regrete și mult dor
Scrie poetul.
Când este judecat,
Și toți îl cred nebun,
Se-ascunde de păcat
Și scrie pe-un taifun,
Numai poetul...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vers...
un vers ași scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răgușit de febră
un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare
un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
și stors cu lacrima curată
un vers cutremurind și munții
un vers rostolind și mare
un vers cu brazde-n largul frunții
arate-n fugă de tractoare
un vers în care curcubee
să-mi fie punte să pot trece
peste pâraiele lactee
cu ape cristalin de rece
un vers care mereu să doară
un vers care-i mereu "iubește"
un vers care să nu mai moară
chiar dacă nimeni nu-l citește...
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Antrenare
La locul întâlnirii
Am așteptat
De un timp
Ore trec
Dezolant
Aceasta gândeam
Iar despre tine
Mi-am zis
Ca mă duci
Intr-o lume
Care ține mult
Ca într-o cameră cu cărți
Din tot ce se vorbeste
Pe atât se tot scrie
Si-m limba
Care o cunosc
Sunt multe teme
Cu știința versificării
Descrie tu
Când dezolant
Ore trec.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul meu fără cuvinte
Iubirea mea, dacă nu voi mai scrie,
Avându-te, măcar o poezie?
Căci tot ce-am scris în versuri, în trecut,
A fost pentru că nu te-am cunoscut.
Iubirea mea, și cine va să știe
Că zilnic ne vom fi o poezie,
Al cărei titlu numai tu-l vei pune,
Al cărei conținut când ți-l voi spune...
Secret, fără cuvinte, pe mutește?
Poetul nu mai scrie când iubește.
Poetul scrie doar când n-are cine
Să-i pună titlu. Eu te am pe tine.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a scris atât de mult încât, fatal, tot ce se mai scrie pare că s-a mai spus. Se repetă, conștient sau inconștient, aproape fond și formă, de condeiele de meserie și de acei de bună-credință care au curajul să creadă că sunt cu totul originali.
citat celebru din George Bacovia
Adăugat de Danutza

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă-n vrajă
Scrie, scrie, scrie,
scrie, ciorcîrlie,
cîntă, vulpe blîndă,
crapă, crap de apă,
scrie, scrie, scrie...
Lîngă partea stîngă
un rar cărturar,
peste palimpseste
trece pana-i rece,
scrie, scrie, scrie...
A-nghițit un chit
cu-al lui bot, socot,
mitul nenumit
și totemul tot.
Cutie pustie.
Scrie, scrie, scrie...
Joc în soliloc.
Calfa scrie alfa.
Mama scrie gama.
Doi copii scriu pi.
Hîrtie, sicrie...
Scrie, scrie, scrie...
poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Ion Pillat, la apariția volumului său de "Poeme într'un vers"
Mi-am zis: poetu-i ramolit
Și tot talentul i s-a șters,
De-aceea n'a mai rfăurit
Decât poeme--- într-un vers.
epigramă de Ion Pena din Scrieri (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Uni... vers
Ce mult mi-aș vrea, mai mult decât orice,
Să știu c-o să mă știu știut un altceva, altfel
De-un fost ex-Terra-om ce-ar provoca de ce
Doar pentru c-ar fi fost un singular... nițel.
... În viață nu se știe de orișicare șters,
Dar cel puțin cuvânt de-un unic, uni... vers...
Prin care aș fi trecut odată în pas de mers!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Picături de poezie
Picături de poezie
Dacă ai pune frunza
să facă poezie,
atunci frunza
cu ce oare ar scrie?
Nu știe nici ramul,
nici codrul nu știe
în freamăt și-n valmă,
cu ce oare frunza ar scrie
când iată, aproape-i de toamnă.
Dacă ai pune iarba
să facă poezie,
atunci iarba
cu ce oare ar scrie?
Nu spune cuvinte,
crește, se ofilește,
se frânge-n două,
cu ce oare iarba ar scrie
când uite, vara trece
și nu mai plouă.
Dacă ai pune steaua
să facă poezie,
atunci steaua
cu ce oare ar scrie
de acolo, din nemurirea ei?
Numai Dumnezeu știe
care-a facut-o ca pe noi din iubire
și din dor de poezie.
Dacă ai pune Fiul Lui
să facă poezie,
atunci Fiul de pe cruce
cum și-ar scrie poezia?
Nu știe nici Maica Preacurată Maria,
nu știe nici Pilat
cel pe mâini spălat,
nici Baraba cel vorbăreț,
nu știu nici oștenii romani
care fac de pază
și se-ncălzesc la foc.
Știu însă totul
cele doua cuie
bătute în palme,
dar ele nu pot scrie
din care și ani mai cad
picături de poezie.
Inviato dall'app Tiscali Mail.
poezie de Iurie Bojoncă (2021)
Adăugat de Iurie Bojoncă

Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?
De ce să scriu într-un roman ceva ce pot scrie într-o nuvelă?
De ce să scriu într-o nuvelă ceva ce pot scrie într-un eseu?
De ce să scriu într-un eseu ceva ce pot scrie într-o cugetare?
De ce să scriu într-o cugetare ceva ce destul de probabil s-a mai scris?
Mai bine scriu o poezie. Ideea s-o mai fi scris, dar îi dau o formă artistică, originală.
Dar de ce să scriu într-o poezie de n versuri ceva ce pot scrie într-un distih?
De ce să scriu un distih ceva ce pot scrie într-un poem de un vers?
De ce să scriu un poem într-un vers și să mi-l confunde unii cu o cugetare?
Mai bine scriu o epigramă, măcar "ne mai râdem".
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Același cer
și voi scrie vers cu vers
culegând din univers
o paletă de culori
cu parfum de vis și flori
voi răzbi și voi lupta
nimeni clipa nu-mi va lua
sufletul mi-e plin cu soare
ochii au azur de mare
tu ești tu și eu sunt eu
sub același cer mereu
mâna dreaptă îți întind
și-mi răspunzi la fel zâmbind
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers nostalgic
De-ai fi un fir de păpădie
Sau poate-o pasăre pe ram
Ți-aș scrie versuri numai ție,
Mereu aproape să te am...
Dar sunt și eu un suflet care
Tânjește după glas duios
Când luna merge la culcare
Și crinii lasă ochi în jos...
Dacă-aș putea ți-aș prinde zborul,
În cuib de vise l-aș opri.....
Să-mi fie mie doar izvorul
Ce-alungă-n zori melancolii.
poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cresc în gând
frumos mă înalț armonios spre cer
apoi aștept să fiu tăiat de jos
și la rău să încălzesc o vatră veche
sau să scot apa de toate zilele
din puțul cu emoții care dă fiori
merg mai bine în imaginația poetului
care mă privește îndrăgostit de ea
scrie pe mine cu litere indescifrabile
aruncă vers lângă vers în volume
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâng la fel ca voi...
mă împrăștii în cuvinte
și m-adun și iar m-adun,
multe nu le țin nici minte,
se ard seci și fără scrum,
dar m-apucă câte-o dată,
să le chem să-mi fac*- un vers
și atunci așa pe-o pată
câte-o poezie țes...
nu-i minunea de pe lume,
e cum e, e nu știu cum,
e ceva ce n-are nume,
e din mine, e de-acum
mă împrăștii câte-o dată
și chem luna și-i șoptesc,
ea mă știe ca o roată,
când cuvinte învârtesc
și mă știe singuratic,
doar cu ea eu mai vorbesc,
câte-o dată sunt apatic,
ea zâmbește, eu mocnesc
și mă știe din iubire
și mă știe din nevoi,
cu ea cad în amintire
și-atunci plâng la fel ca voi..
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vers
Eu n-am timp să mai scriu perfect,
Că, de-aș avea, nici n-aș mai scrie,
Ci m-aș lăsa o veșnicie
Să te iubesc fără defect.
Apoi m-aș apuca să-nvăț
La ritm, la vers, la prozodie;
Urechile să vă răsfăț,
Devoratori de poezie.
Dar, lume, sunt dator la stele,
Și toate versurile mele,
Împrumutate de la praf,
Sunt versiuni la epitaf.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

N-AM SA POT
N-am să pot descrie în cuvinte
Înălțimea la care tu m-ai ridicat
Nici culmile ce mi le-ai indicat,
Drumul ce duce tot înainte.
Orice vers, mereu clarificat
Va aduce noi amintiri în minte,
Păstrându-le pe toate sfinte,
Pe tine care sus m-ai înălțat.
N-am să reușesc să-ți dau
Tot ce aș vrea din univers
De aceea în dileme tot mai stau.
Din când în când îți scriu un vers,
Inspirându-mă din Heine sau Lenau
Rămânând din minte-ți șters.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul toamnei
Mi-a șoptit, aseară, vântul,
La ureche, ca o boare:
"Mâine dorm, îți dau cuvântul,
Va fi vreme de plimbare."
Și a fost o zi de toamnă
Ca de vară ce să zic?
Păi, când vântul te îndeamnă,
Știe el ce știe, zic.
Mi-am luat în parc amicul
Și am mers, am mers, am mers,
De simțeam prin auricul
Că mă chinuie un vers.
O să-l spun, dar mai încolo,
Iar acum ce-o fi o fi!
Recunosc: voiam mai solo
Pe-o alee cu copii
Și cu-atât de colorate
Frunze, bone și mămici
Tinere aproape toate,
De-aveam gândurile... ghici!
Ne-am oprit, că am tot mers
Într-un ritm mult prea vioi
Și, în gând, cu-același vers:
"... Ce e scris și pentru noi...".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eposul acestui popor de munte (Dacia) care crede în eternitatea lumii a voit să-l scrie în felurite chipuri Eminescu, tentat câteodată de ipoteza germană a vedea acolo în munți cetăți granitice...
George Călinescu în Istoria literaturii române (capitolul XIII Mihai Eminescu)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui literat fecund
S-a spus că dumnealui nu-i cult,
Dar s-a greșit profund: se știe
Că el citește foarte mult -
Adică tot ceea ce scrie!
epigramă de George Corbu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Stări
Mi-am închis durerea în suflet
Și am rugat ochii să nu plângă
Căci am știut că nu veți înțelege
Și îmi veți cere motivele acestei stări.
Mi-am pus la suflet cheie
Și am șters colțurile ochilor cu mâneca
Fiindcă mi-a fost teamă că veți observa
Și îmi veți cere socoteală pentru lacrimi.
Aveam ochii umezi și mă durea sufletul
Dar nu-mi permiteam să vărs lacrimi
Căci ați fi înțeles greșit
Și m-ați fi certat că-s prea slab...
Mi-am pus lacăt la suflet,
Mi-am impus jurământul tăcerii
Și m-am mințit că nu veți înțelege
În timp ce conștiința îmi șoptea opusul.
poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!