Dintr-un alt anotimp

S-a făcut târziu
şi încă nu ţi-am spus tot
ce am vrut să-ţi spun, ca şi cum aş fi trecut printr-o sită
o mulţime de lucruri şi după o mulţime de nimicuri
au rămas cuvintele mari şi neapărat dureroase,
s-a făcut târziu, s-a întunecat afară
şi mi-e tot mai greu să-ţi desluşesc ochii
în lumina bolnavă-oranj a unui felinar stradal,
eşti ca o ţintă pe cel mai îndepărtat
perete al camerei, trimit săgeţele spre tine, cad toate
în gol şi-mi pierd curajul,
pentru că
s-a făcut târziu de tot
şi tot discursul pe care l-am repetat în minte şi pe care
credeam că îl voi rosti
ca de pe un prompter mintal, cu pauze în locurile potrivite,
cu tandreţea şi vina celui care părăseşte,
s-a destrămat,
s-a dus naibii tot şi eu am rămas
cu un bolovan uriaş
apăsându-mi în piept,
strivindu-mă tot pe dinăuntru,
tu ai plecat fără să bănuieşti nimic,
fără să te întrebi de ce tremur toată,
de ce am vorbit
despre toate nimicurile acelea,

se făcuse târziu, era o noapte urâtă tare,
ploua şi miroseam a ţigări şi vulnerabilitate,
am plecat şi eu,
cu un blank mintal total,
ca un Cadillac Eldorado negru
rulând spre nicăieri
cuprins încet
de ceaţă şi fum greu.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Târziu de zi,
Târziu de an,
În care toate cad în van,
Târziu de dragoste,
Târziu,
Doar în culori cărămiziu,
Târziu de fericiri trecute
Puse-n romanţe pe tăcute,
Târziu de ochi frumoşi
Târziu,
Când nu mai pot,
Când nu mai viu,
Târziu de un sărut furat,
Târziu,
Că nu te-am ascultat,
Târziu
Când ai plecat pe veci
Şi eu credeam că nu mai pleci,
Târziu am naufragiat,
Într-un banal de plagiat,
La indigo te-am copiat,
Dar nu era mirosul tău,
Era miros clocit de ou,
Târzie vreme e acum
Şi singur rătăcesc pe drum
Târziu, târziu,
Dar n-am ce face,
Vremea n-o mai putem întoarce,
Târziu, regrete, despărtiri,
Într-o poveste cu iubiri,
Aşa începe dragostea,
Şi se termina tot aşa,
Târziu noi regretăm mereu
Şi luăm din viată ce-i mai greu...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (29 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lepădare

Cuprins într-o lume cumplită, mă lupt să evadez spre o lume desăvârşită;
E timpul să te privesc şi să îţi spun că te părăsesc;
Mă doare aşa de tare că rămân fără suflare când văd că cuvintele mele ţi se par ca atare;
Mă priveşti cu ochii înlăcrimaţi când vezi că adevărul te-a înconjurat.
Vrei să îndrepţi ce ai stricat, însă sufletul meu, de mult a plecat;
O epava a mai rămas, să spun cu ultim glas: din toate dezamagirile din trecut, tu ai fost cea care cu adevarat m-a durut!
Primul pas eu l-am făcut, le-am spus adio celor care m-au vândut;
Rămâne doar înainte să privesc pentru că altfel nu o să reuşesc!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (mai 2016)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire târzie

E prea târziu să recunosc,
Că te iubesc ca prima dată
Şi mai ales mi-e greu să-ţi spun:
Eşti cea mai minunată fată!

,, E prea târziu'' e-un fel de-a spune!
Un suflet tânăr am în piept
Şi chiar de nu mai sunt un june,
Tot te iubesc şi te aştept!

Desigur, merg cu greutate,
Nu mai alerg ca altădată,
Le fac mai pe-ndelete toate,
Dar cred în tine, dragă fată!

Şi duc în spate nişte ani
Frumoşi, buni şi dumnezeieşti...
Deşi sărac şi fără bani,
Sunt sigur că tu mă iubeşti!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

În memoria bunicului meu

Dac-aş fi ştiut că pleci departe
Nu, nu aş fi stat deoparte
Te-aş fi strâns cu mare dor
Nu mi-ai fi rămas un gol

Dar e târziu pentru regrete
Suntem ai vieţii marionete
Sau am fost, tu nu mai eşti
Aş fi vrut să nu îmbătrâneşti

Vezi tu oare ce zi vine?
Un an s-a dus şi fără tine
Speram să fi rămas aici
Dar e târziu, şi-am cicatrici...

poezie de Hollo Noemi (10 septembrie 2018)
Adăugat de Hollo Noemi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre noi

(pentru Raluca)

Unii îmi spun că ţi-ai schimbat demult adresa,
Oricum e cam târziu s-o aflu şi poate inutil,
Dar vreau să ştii că trec pe strada ta adesea,
Şi-mi tremură privirea şi plâng ca un copil.

Unii îmi spun că ai rămas frumoasă ca pe vremuri,
Că ochii-ţi de smarald încă aruncă flăcări verzi,
Din trista disperare de dincolo de ceţuri,
Aştept printre -anotimpuri să vii ca să mă vezi.

Alţii mi-au spus că ai plecat foarte departe.
Iar eu aş vrea doar să le spun povestea despre noi,
Şi aş mai vrea ca ţie să-ţi trimit ultima parte,
Dintr-o legendă scrisă undeva, căndva, de amândoi...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Am luat creanga în mână
m-am aşezat pe o cioată
am rupt-o în două şi am aşteptat...
După un târziu
am plecat
am plecat după un târziu de creangă
ce nu mi-a spus nimic
nu mi-a spus nimic
niciodată!

(dedicaţie Lorenei Georgiana Craia)

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş scrie, iubitul meu...

Ţi-aş scrie, iubitul meu, toate gândurile mele,
Pe-un petic de cer şi le-aş presăra printre stele,
Ţi le-aş trimite pe-o aripă de vânt, în nopţile târzii,
Să le citeşti, când nu pot să dorm şi te aştept să vii.

Ţi-aş scrie, să-ţi spun despre mine şi că mi-e dor,
Aş vrea să fiu acolo, cu tine, să călătorim pe un nor,
Să pot pierde, printre astre, durerea din pieptul meu,
Simt că uneori nu pot respira, fără tine mi-e tare greu.

Ţi-aş scrie, pe frunzele ruginii, dorinţele toate,
Dar ştiu că vântul le-adună şi le părăseşte departe,
La tine nu ar ajunge decât lacrima şi-al meu lung oftat,
Nu vreau să mai suferi, căci fără ca tu să vrei, ai plecat.

Ţi-aş scrie, iubitul meu, despre copii, despre mine,
Să-ţi spun că ei îmi dau puterea de a merge spre bine,
Mi-e teamă, că scrisorile s-ar rătăci ca şi visurile noastre,
Ar rămâne triste şi stinghere printre necunoscutele astre.

poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenţă...

Mă scurg pe o stâncă de vis
Ca un ultim picur de ploaie
În marea ochilor tăi
Şi mă pierd.... în tuşul din foaie;
Mă fulgui încet spre o turlă
Ce încă a clopot răsună
Mă cheamă să-ţi răcor divinul
Din dimineţi până-n lună;
Mă dizolv prin voci de pământ
Prin priviri deocheate
Să mă-ntrupesc mai târziu
Să-ţi mângâi suflările toate;
Mă prefac că nu-s prefăcut
Din lut cu-adiere.
Dar ştiu, doar un lucru e sfânt
Tu eşti lapte şi miere;
Aştept să mă scurg,
Să mă pierd,
Să mă fulgui,
Să fiu chemat,
Să mă dizolv,
Să mă-ntrupesc,
Să mă din toate ca dintr-un nimic
Pentru tine... căci tu eşti tot ce iubesc!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu

e prea devreme să îţi spun adio
şi prea tarziu sa-ti spun ca te iubesc
scrisori ramase cu soapte ce nu-s spuse
scrisori cu ce-as fi vrut sa-ti povestesc.

e prea târziu sa te mai chem in noapte
sau inca sa te caut prin multimi
citind pe caldaram vreo urma dupa tine
e prea tarziu sa-ti scriu mi-e dor sa ma alinti.

ţi-aş cere sa-mi trimiti o telegrama
sau sa-mi raspunzi cand inca nu ti-am scris
sa stiu de-ti este dor, ti-as scrie pe lumina
sa ma citesti de cate ori iti sunt in vis.

ţi-aş spune sa ramai sau sa mai vii incoace
pe-acelasi colt de strada-ntamplator
să cred ca ne-ntalnim intaia oara
să-ţi scriu imaginar cu ochii ca mi-e dor.

e prea târziu, un ultim rand pe foaie
ce nu-l mai stiu, ti-as cere tu sa-l scrii
ţi-am spus adio poate prea devreme
în rândul care iti ceream să vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pas spre veşnicie

Cu tine-n viaţ-am mai făcut un pas
În drumul lung şi greu spre veşnicie.
Iute-am trecut spre cât ne-a rămas ;
De-am mai fi fost, ce bine-avea să fie!

Am fi urcat pe drumul spre lumini
Ca doi iubiţi ce s-au dorit o viaţă ;
În suflet ţi-am intrat prin ochi senini
Şi-n el era atâta dimineaţă!

Şi mai era-ntre toate un izvor ;
Cu drag, adesea îl numeai Iubire,
Iar cupei ce-o umpleai îi spuneai dor,
Dar mie îmi dădeai cu osebire.

Sorbit-am cristalina cu nesaţ,
Cu sete ce trecând, mai tare vine
Şi prins de-mpătimire, ca un laţ,
De-atunci, în vene am doar dor de tine.

Cu tine am făcut grăbitul pas
Purtându-ne de braţ prin rău şi bine.
Cu glasu-ţi tremurat, un "bun rămas"
Şoptitu-mi-ai cu chip să mă aline.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţinul din adolescentul din mine a rămas acolo

deşi ştiu că viaţa începe de aici şi
se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna
sunt trist şi incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut
cel mai firesc gest
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere

era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului şerpuia
un şal tricotat
nu era frig
cuceritor şi irezistibil zâmbetu-i
explodat de sub priviri îmi încătuşa vederea
simţeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare

toate aceste lucruri erau lângă mine
şi Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru şi mi-e frică

iubesc locul acela şi toate aromele de cafea
care se pierd în mine

dimineaţa mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric şi aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu şi imaginea aceea

prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote
mă ridic pe vârfuri şi privesc

oraşul pare un ghemotoc de ziare vechi
ţin pumnii strânşi şi încerc să
nu mă mai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu

în toată graba asta doar eu şi Ana

geamul începe să trepideze
în acelaşi timp se închid uşile
şi trenul pleacă
în fiecare dimineaţă pleacă

s-au epuizat toate argumentele

nimeni şi nimic nu mă poate face
să uit locul acela
aş fi vrut să fiu acolo
dar în sfârşit e mult
prea târziu

cafeaua a dat în foc

jumătatea rămasă m-am gândit
să o păstrez pentru Ana

poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţinul din adolescentul din mine a rămas acolo

deşi ştiu că viaţa începe de aici şi
se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna
sunt trist şi incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut
cel mai firesc gest
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere

era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului şerpuia
un şal tricotat
nu era frig
cuceritor şi irezistibil zâmbetu-i
explodat de sub priviri îmi încătuşa vederea
simţeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare

toate aceste lucruri erau lângă mine
şi Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru şi mi-e frică

iubesc locul acela şi toate aromele de cafea
care se pierd în mine

dimineaţa mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric şi aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu şi imaginea aceea

prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote
mă ridic pe vârfuri şi privesc

oraşul pare un ghemotoc de ziare vechi
ţin pumnii strânşi şi încerc să
nu mă mai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu

în toată graba asta doar eu şi Ana

geamul începe să trepideze
în acelaşi timp se închid uşile
şi trenul pleacă
în fiecare dimineaţă pleacă

s-au epuizat toate argumentele

nimeni şi nimic nu mă poate face
să uit locul acela
aş fi vrut să fiu acolo
dar în sfârşit e mult
prea târziu

cafeaua a dat în foc

jumătatea rămasă m-am gândit
să o păstrez pentru Ana

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu ca să regreţi

E prea târziu ca să regreţi
că n-ai făcut tot ce ai vrut.
În zadar vrei să repeţi
timpul care a trecut.
Viaţa-i grea, e şi uşoară,
te urcă şi te coboară,
de doborât nu te doboară.
Moartea este-aceea care
îţi ia ultima suflare,
şi tot ce-ai trăit, dispare.

poezie de Dumitru Delcă (26 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie târziu

rum&coke să-ţi suflu-n gură
să-ţi răvăşesc
insectele interioare
jazz&ganja să
mi te cos
sub aurora boreală
păşeşte atent
nu vrei
să declanşezi
nimic
o să te doară
am acoperit
cu dragostea noastră
gura
unei vrăjitoare
noiembrie târziu
mesteacănul din curte
pare-un schelet lucios
în razele de soare
pe
tropicele lui Miller
s-au aşezat
particule din noi
şi ce mirare
de sub pătuţ
un monstruleţ de pluş
zâmbeşte cu răbdare

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Tavanul stă să pice peste visul
Ce zburdă-n capul meu neobosit,
E amintirea aia când eu ţi-eram trimisul,
Iar tu erai o sumă a tot ce mi-am dorit.

Explozia gândirii, durerea îngropată,
Mă cred toţi obosit, eu sufăr în tăcere,
Ţi-aş scrie dar mi-e frică, îmi pari aşa schimbată,
Şi ce rost ar avea acum o revedere?

Fac ordine şi-mi pare că n-am schimbat nimic,
Dezordinea din suflet mă bântuie în zi,
Eşti numele pe care n-aş mai putea să-l zic,
O tristă amintire cu care voi muri.

E albul din tavan, e visul, e lumina?
Imagini mi se zbat prin minte, şi dispar,
Aşa încerc să uit, căci ştiu a cui e vina,
Şi este prea târziu să-ţi simt iubirea iar....

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi eu

Ce fac? Mă sufoc.
De ce? Că nu-i lângă mine.
Cum aşa? Fără noroc.
Cine? Cineva ca tine.

Ce o să fac? Voi mai încerca odată.
De ce? Să fiu bine auzit.
Cum aşa? O melodie uşor-cântată.
Cui? Unui suflet rătăcit.

...

Ce am făcut? Îţi voi spune mai târziu.
De ce? Încă aştept.
Cum aşa? Îţi voi spune mai târziu.
Când? Când îmi va bate inima-n piept.

...

Ce fac? Îţi răspund ultima dată.
De ce? Că am ce îmi doresc.
Cum aşa? Am convins-o că nu-i uitată.
Pe cine? Pe fata ce-o iubesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este târziu

Aş vrea să vii,
Sună banal, este târziu
Si drumul ar fi in zadar
Nimic
Nu s-ar schimba
Si totuşi vreau să vii
O clipă a privi
Ochii căprui, părul albit
De ani....
Iar mâna ta
Să poată dezgheţa
Obrazul meu
Oglinda timpului trecut

N-am mii de feţe
Dar ştii si tu
Că nu se poate
A merge mai departe
Nu am putea trăda
Niciunul din noi doi
Ce soarta hotărât-a
Pentru noi.

Este târziu....
Mi-e greu să-ti scriu
Dar vreau să vii.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai târziu în seara asta

Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Băiatul acela nu ţi-a aruncat niciodată măcar o privire
Nu a încercat să te cucerească
Se îmbracă după cum îţi imaginezi tu,
e înalt şi mândru
E mereu prezent
în gândurile tale
Zi şi noapte
Iar tu aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Iar tu aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aştepţi până mai târziu
până mai târziu în seara asta
pentru că seara vine mereu.

cântec interpretat de Pet Shop Boys
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupa de bun rămas

Toţi banii pe care i-am avut
I-am cheltuit în bună companie.
Şi tot răul pe care l-am făcut,
Vai, nu l-am făcut altora, ci mie.

Din tot ce-am întreprins să fiu mai înţelept
Nu-mi mai aduc nimic aminte,
Aşa că umpleţi-mi cupa de bun rămas,
Noapte bună şi veselia să v-alinte.

Oh, toţi camarazii pe care i-am avut,
Regretă plecarea mea nespus
Şi toate iubitele pe care le-am avut
Ar vrea să mai rămân măcar o zi în plus,

Dar cum zarurile sorţii au ales pe mine,
Să mă scoată din rândurile voastre,
Vă urez noapte bună şi multă veselie
Din drumul meu spre înălţimi albastre.

poezie de Alexander Boswell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un târziu

Într-un târziu
Vine şi poezia.
După frământări de o noapte,
Spre ziuă.
(Pe la cântatul cocoşilor de ziuă).

- Ceva nou? întreb încercănat.
- Nimic.
- Atunci de ce-ai mai venit?
- Ca să-ţi fac o viaţă mai frumoasă, zice.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!