Mi-am depus candidatura

Mitomel, gândind la rece,
Fără chef în toamnă sumbră,
Să rămână sau să plece...
C-a ajuns din om, o umbră,

Cu o leafă cât factura
La lumină - şi atât! -
Şi de foame strângând gura,
A-nghiţit nodul din gât.

Ar pleca din ţara asta
Sărăcită de golani,
Da îl sâcâie nevasta
C-o s-o uite peste ani.

Că îşi va găsi pe alta
C-un IQ mai arătos,
Ea se va zvârli în balta
Ce-a secat... în lut păstos...

Ea nu ştie să trăiască
Fără el, şi va muri,
Ş-apoi cine s-o pocnească
Chiar şi când va însuri?

Mitomel strâmbându-şi moaca,
După trei înjurături,
Că îl macină ca toaca,
Iată, ia nişte măsuri!

- Măi, nevastă, aiurită,
Tu mă vezi vreun Făt-Frumos?
Ce te zvârcoli ca pe plită?
Nu-s genetic arătos.

M-am gândit, pe-un ciot, în poartă,
Eu aş candida, legal,
Nu am masterat, - se poartă -
Ştiu minţi, am papagal...

O să le promit şi marea,
Sarea gratis, de pe val,
Şi voi garanta schimbarea
Până muşc din caşcaval.

Le promit că-n plictiseală
Şi în lene, delăsări,
Vor primi fără-ndoială,
Şi-un hamac cu legănări...

Ea-l priveşte ca dementa,
Procesând cumva mai lent...
- Bravo, că oricum freci menta,
Şi-n prosteală ai talent!

Te-or vota dac-ai promite,
Că măreşti oficial,
Alocaţii, pensii, mite,
Ajutorul-Social.

Sunt atât de mulţi prostani...
Scuză-mă, aşa am zis?
Rectific, sunt mulţi sărmani,
Ce nădăjduiesc şi-n vis.

- Măi fată, tu eşti o artă!
- şi-i pupă ochii şi gura –
Şi în zori zbiară în poartă:
- Mi-am depus candidatura!

Şi-or vota ca nişte fraţi,
Cei naivi... la ochi, legaţi...

pamflet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de pomană

Mă gândesc pe zi ce trece,
Oare ce s-ar fi-ntâmplat,
Cum, tot frec menta la rece,
Să fi fost eu şef de stat(?!)

Am aliură, am prestanţă,
Am şi priză la popor,
Iar la stat sunt bun de clanţă
Mai mult ca un senator,

Apoi, cu idei dotat,
Şi talente la gargară,
M-ar vota, la ochi legat,
Orişicare pierde-vară,

După care, imediat,
Chiar a doua zi mi-aş pune,
Pentru toţi ce m-au votat,
Planurile-n acţiune:

Prima dat', o să declar
Ilegal statu-n picioare,
Astfel, va primi în dar
Un fotoliu fiecare,

Şi... să meargă ca pe roate
Lucrul bun, fără de fiţe,
Cei ce stau la compensate,
Vor primi şi cu rotiţe,

Deasemeni, ideale
Când primesc degeaba hrană
La cantine sociale
Pentru statul de pomană!

Altora, fără-ndoială,
Le dau de-alea-automate,
Când sunt rupţi de plictiseală
Şi adorm, să-i dea pe spate,

Iar acelora ce stau
Pe-a părinţilor spinare,
Doar printr-un decret le dau
Şi un praz pentru frecare,

Sau ridiche, fi'ndcă, logic,
După cât gaz ard, se pare,
Frecangii, ecologic,
Vor muri de poluare,

Iară popilor, în dar,
Babele să nu se rupă,
Câte-un scaun-nalt, de bar,
Poala popii când o pupă,

Şi-n sărmanul parlament,
Unde are fiecare
Doar un scaun, evident,
Din motiv de constipare,

Pentru-o bună performanţă,
Le-aş da paturi fără scârţ,
Când clocesc vreo ordonanţă,
S-o voteze doar c-un pârţ

Şi, fără discriminare,
Un şezlong sau un hamac,
Le-aş da celor ce, sub soare,
Nici măcar umbră nu fac...

De-aia zic, pe zi ce trece,
Cum pierd vremea fără rost,
Tot frecând menta la rece,
Şef de stat eu să fi fost!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invizibil

viaţa invizibilă a mea, a ta,
nu ne-a făcut prea cunoscuţi.
în lumea aceasta invizibilă
suntem doar nişte păpuşi
ce joacă pe sârmă la concurs
fără să ne vedem sau auzi,
căci viaţa noastră este invizibilă,
faptele noastre bune sunt invizibile
faptele rele, dacă există cumva,
sunt foarte vizibile maleficilor
ce le arată cu degetul
şi strigă-n gura mare:
"uite, uite ce-au făcut!"
şi ei mereu văd gunoiul din ochiul altora
dar bârna din ochii lor nu o văd niciodată
ei o vor invizibilă, dar nu se poate,
este prea mare, prea dură, prea urâtă,
prea meschină, prea lacomă,
este o bârnă cu mulţi colţi,
mă mir că nu-i orbeşte
pe cei ce poartă doar ură şi laşitate
dar timpul nu-i trecut pentru ei
după faptă şi răsplată vor primi
faptele lor îi vor blestema
şi ei nu vor mai fi invizibili
faptele bune stau cuminţi şi aşteaptă
chiar de sunt invizibile
până în ziua în care primesc marea răsplată
în ziua de apoi, în ziua adormirii,
chiar de ei sunt invizibili azi,
aici pe pământul ce crede că-i educă.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara mea

În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!...
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.
În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Că-n poveste,
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.
Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe...
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi...
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege?

poezie celebră de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara mea

În ţara mea sunt văi şi munţi
Şi flori şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi
În capete savante!...
Poeţii ritmului sărac
Slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac
Pe lanurile ţării.

În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi
Iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt,
Expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri
Şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri
Şi fete ca-n poveste
Idile nasc şi se desfac
Sub luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac
Şi dragostea minciună.

Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi
Ce plâng morminte multe...
Şi pribegesc scrâşnind din dinţi...
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon
Şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege?

poezie satirică de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi zic că-s sătui de valuri

Mulţi zic că-s sătui de "valuri"
Şi se alipesc de "maluri",
Adumbrindu-şi "partea sumbră"
Ca nişte stăpâni pe umbră.

Toţi au barcă şi-s pe mal,
Eu n-am barcă şi-s în val.
Şi de am... ca să o mân,
Nu-s eu rob şi ea, stăpân?

Căci ea stă numa pe apă
Şi eu o trag din lopată...
Iar furtunile când vin,
Nu-s eu cel ce-ndură chin?

Mă gândesc la "mal" şi parcă
Aş putea lăsa să treacă
Viaţa fără val şi barcă,
Dar Limanul ce mă-aşteaptă,
O să-l mai ating vreodată?

Dar şi-n val, şi-n barcă-i bine
Dacă Domnul e cu mine!
Furtuna n-are ce-mi face;
El îi spune "Taci! " Şi tace!
Când mă cheamă, merg pe apă,
Mă scufund... dar El mă scapă,
Căci mă ia mereu de mână
Să mă scoată la lumină.

Cu El merg fără încetare,
Trec şi munţi, şi trec şi mare,
Nu poate nimic sub soare
Să oprească a mea alergare
Şi nimic nu-i să-mi răpească
Răsplătirea cea Cerească,
Ori, cumva să mi se-opună
Biruinţei spre cunună!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleşilor noştri

Promit scăparea de nevoi,
Ne mai promit recoltă bună,
Promit să dea şi nişte ploi,
Apoi chiar tună şi-i adună!..

epigramă de Gheorghe Bâlici din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheo şi Andrieş ne cheamă la vot

Cântă apa la Ciurgău,
Veşnic ea doineşte,
Baciului îi pare rău,
Toamna se sfârşeşte.

Vine iarna, zgribulim,
Frigul e la poartă,
C-o palincă ne-ncălzim
Şi bârfim de.. "soartă"

- Doamne! Multe au mai fost
Şi, câte-or să mai vină,
Aşteptăm, dar.... Fără rost,
Mierea de albină.

Nu-i vezi frate pe „ecran”
Cum zburlesc din pene?
Şi promit an după an
„Rimel” la sprâncene?

Drumuri şi „sus pe structuri”...
- Ce sânt astea? Frate,
- Nişte căi fără curburi,
Din alea... Mai late.

Pensii mari la CAP-işti
Cu vreo două sute.
De te-nscrii la PNL-işti
O să-ţi dea mai multe.

Nu vezi că la profesori
Le-au dat milioane,
Altora... nişte „fiori”.
Dacă n-au galoane?

Dar să vezi! Măi Andrieşi...
Punga este goală,
Mint, ca să fie aleşi
La votul cu... „aia nominală”.

- Dar asta! Ce dracu mai e?
- Un mod de votare,
Cin-se screme mai mult, Bre,
Ia potul cel mare.

Mulţi din proştii ce-s bogaţi,
O să treacă-n frunte,
Cu bani îşi găsesc gealaţi
Şi voturi mai multe.

Pentr-o sută, două, trei,
Ce contează votul?
Sunt atâţea muşterei
Ce se vând cu.... Totul.

- Da măi Gheo, tu bine spui,
Da, aiasta-i drieptate?
Să-l votăm pe-al nu ştiu cui
Că-i mai tare-n spate?

Eu unul! Nu mai votez.....
Şi... Dac-o fi să fie
Îl aleg pe nea Cerchez
Că e om de... „glie”.

Ce sportivi? Ce cântăreţi?
Că au mintea-ngustă,
Au ceva! Sunt mărieţi
În „şolouari” şi fustă.

Sunt destui „cu-nvăţătură”,
Pă-ştea să-i votăm,
Că de hoţi şi cască gură
Zău... Ne săturăm.

- Andrieşi! Tu ai dreptate,
Ţara e pe... Ducă,
N-avem minţi mai luminate,
Cine să conducă?

Ăştia care dau din gură
Şi promit „mălaiu”?
Ăştia care numai fură
Si-şi plimbă „buhaiu”?

Săracă Ţară Bogată,
Doamne! Fie-ţi milă,
Unde eşti? Ca altădată
Să nu-mi fie silă?

Gheo! Să mai scurtăm cu vorba,
Ai nutreţ în şură?
- Am! Şi încă-i bună iarba
Şi... Vremea, văd, se-ndură.

Toarnă că mi-e goală glaja
Să mai bem o.... leacă,
Că tăţi ne momesc cu vraja,
Ciuda să ne treacă.

V-om vedea cum e cu votul
Aista... „Unanominală”.
Cei puternici vor da totul
Să nu fie-o mântuială.
..................
Hai la vot! La vot! La vot!
C-o să vă mai dăm un pot,
V-am promis, mereu, mereu,
Că din gură? Nu-i prea greu.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (28 septembrie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa ultimului sărut

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
În clipa-n care îţi sărută gura
Îţi soarbe lacomă şi respirarea
Cu care-ţi prelungeşti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ţi-a creionat-o după chipul său -
Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!...

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută
A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte
Şi-n gură cu câte o floare,
Culeasă-anume pentru cine moare!...

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
Sărută fără... "va urma".

Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ţi voi lăsa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poartă,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plată la dricar
Şi... "Veşnica ta pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De ţuică fiartă,
Golite după-nmormântare
De cei opt ciocli ce-ţi purtară
Coşciugul în spinare.

Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
N-a sărutat decât aşa
Cum a vrut Ea...

Şi tot aşa va săruta mereu,
Fiindcă - fatal - nu sărut Eu,
Sărută numai Gura mea...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise dorite

E toamnă afară, e toamnă şi-n inima mea
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat şi nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezeşti simţurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă şi-n ochii mei
Şi mi-e dor, atât de dor de vocea-ţi blândă,
Căci doar tu tristeţea din inimă poţi să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi ştie să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă şi-n sufletul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de şoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă şi-n trupu-mi rece
Şi mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristeţe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă şi-n gândul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ţi ating inima şi sufletul... azi şi mereu,
Sperând să-mi îndeplineşti visele dorite...

poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un jurământ

Nu-ţi promit că n-o să fiu niciodată furioasă,
Nu-ţi promit că-o să fiu mereu blândă şi de treabă.
Dragul meu, sper că ştii la ce te-înhami,
Numai la-început iubirea este oarbă.

Cu toate-acestea eu sunt cea pe care tu o vrei alături,
Iar tu eşti – de-asta-s sigură – tot ce mi-am dorit.
Eşti prietenul meu cel mai bun, persoana favorită,
Iubitul şi casa după care-atâta am râvnit.

Nu-ţi pot promite nici că-o să te merit zi de zi,
De astăzi înainte. Oricum, sper să trec testul.
Te iubesc şi-o să încerc să te fac cât mai fericit.
Promit să-mi dau silinţa, să fiu bună şi... tot restul.

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârmuitorii

(Poezie manifest)

Din cătunele răzleţe unde-şi caină sărăcia
Suflete îngemănate cu uitarea, veşnicia,
Astăzi ies pe ulicioare cu speranţele trezite,
Să voteze mitomanii, inimi reci şi putrezite.

Şi-n oraşe-i forfoteală, năzuind câte şi-n stele...
Vor să scoată gheara-nfiptă din grumazul ţării mele,
Iar corupţii şi viclenii - mulţi ca în epidemie -
Să ajungă după gratii, fără autonomie.

Au mai cârmuit şi alţii, au promis în propagande,
Şi-au furat avutul ţării, mână-n mână şi în bande,
Au călcat pe pieptul sacru care şade-n agonie,
Şi-o deplâng... şi iar îmi vine să îi muşc în ironie.

Pân* se pun pe jilţul ţării, toţi promit şi nori şi vântul,
Fără jenă şi sfială... apoi "sus", uită cuvântul,
Ne privesc din vârful "scării" cum ne zvârcolim în lipsuri,
Şi rămân în neclintire parcă-s gletuiţi în gipsuri.

Îi mustrăm în neputinţă, nu roşesc că nu au jenă,
Şi nu-şi pleacă fruntea hoaţă, că nu au sânge în venă,
Ci un jind de lăcomie să prădeze ţara dragă,
Parc-ar vrea şi succesorii, inima să îi extragă...

Îmi ajut ţara cum pot, nu mă tolănesc pasivă,
Şi mă duc - sperând - la vot, făr* să cred în "măşti", naivă...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un liric

sunt un liric atât şi un nebun tot atât;
încât m-am înverzit şi atârn de crengi acum.
da Doamne, da;de crengi!
dar tu, de ce n-ai pândit în mele urme,
până-n astă vreme
în care au călcat îngerii acei de cer aleşi
şi trimişi?

cum de n-ai observat poziţionarea mea
între neanticele ciocniri?
de ce aşa o mare dezamăgire
când tu ne minţi că cerul e fără căpătâi
şi-n spaţii atletice mereu spre noi?
ah, noi cei lungani în aşteptări şi-n nemurire goi!...

chiar nu vezi că tu eşti în frica de nemoarte,
că nicio aripă a vreunui gând
nu ţi-o poate şterge?
chiar tot ce vrei tu, nu se poate?

ştiu, eşti prea mândru
că nimeni nu-ţi poate bate pe la uşi!...
că eşti prea aproape de noi îndepărtat
pe impresiile incolore tale divine, curbat.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au gust de tine...

Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
şi râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
şi atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui şi verzi în lumină
aşa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci şi nu poţi,
sau ca atunci când stelele
nu ştiu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
aşa sunt ochii mei
scrişi să vadă cu tine....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să n-ajung fată căruntă

Iată-mă în sat la horă
Că mi-s bună a fi noră,
Mi-am pus ia cu altiţă,
În păr, flori de garofiţă,
La gât şiruri de mărgele,
Şi cercei din albăstrele,
O maramă ca o spumă
Dăruită de-a mea mumă,
Vâlnic roşu cu beteală
Prins la mijocel cu fală
Şi-n picioare opincuţe
Strâns legate cu nojiţe.
Pe furiş, lângă un nuc
Unde-adesea eu mă duc,
Mi-am pus busuioc în sân,
Flori culese de prin fân,
Multe inimi să vrăjesc,
Flăcăi mulţi să ameţesc.
Voi pleca de-aici în zbor
Cu cel care-mi poartă dor
Şi în toamnă să fac nuntă,
Să n-ajung fată căruntă.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesoara de geografie

Ţi-am prins în păru-ţi flori de Bărăgan
Şi te-am iubit la Bran, într-un castel
La Iaşi, în târg, parfumu-ţi diafan
Ţi l-am furat şi m-am pierdut în el.

Îmi întorci iubirea
Ca pe la Ploieşti
Dar eu te iubesc în neştire
Oriunde sunt şi eşti
Şi nu sunt doar poveşti
Gura lumii-i rea,
Dar geografic eşti toată doar a mea!

Mă înveţi geografie
Tu eşti busola mea
Sunt şcolar şi-n iubire
Şi chiar declar aici tare şi sus
Că te voi absolvi cu "zece plus"
(Dar eu, de fapt, aş dori să-ţi fiu repetent)

Ai ochi de-azur din pontul Euxin
Şi părul ca Dobrogea de gălbui
De sunt la Cluj şi tu la Balş, e-un chin,
Cu toate că-ntre noi distanţă nu-i.

Te sărut sub poartă, chiar la Târg Jiu
Îţi descopăr şi umbra pe hartă
Alături vreu să-ţi fiu
Cu toate că eu ştiu
Gura lumii-i rea
Dar geografic eşti toată doar a mea.

Tu eşti paralela mea,
Eu îţi sunt meridian
Zilnic ţi-aş cutreiera
Fiinţa toată, să fiu noul Magellan.

poezie de Marina Almăşan-Socaciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântat fie... PRAGUL

Mi-am pus de azi un prag la cât, la cât să fur...
Ceva la 10 milioane, d-"euroi" "bien sur",
Că aşa se poartă acuma, tare de cap, dur
Şi-n judecată, n-ajung... Ţara are "une Cour"!

Am lăsat pragul jos de tot la nesimţire,
Că toţi, ce-i am deasupra, îs toţi o oglindire
Până la cât să-şi bată joc ei, fără oprire,
De-o întreagă ţară... politicieni, stat, o oştire...

Mai am şi pragul, depăşit oricum cu şcoli,
Dar mă fac prost de-acum şi năpădit de "boli",
Iresponsabil, chiar cu vină plin d-idoli
Pe la tele, înconjur cu proaste... la proşti, soli.

Cu crimă, stau mai rău, cum stau şi cu viol,
Că parcă-i prea de tot, dar nu, îmi învăţ rol,
C-acum penalii-s protejaţi şi de Europol
Şi victime se cumpără pe şest... c-un pol.

Am scăpat până şi de pragul de vreo casă,
Că pot s-o iau pe franci elveţieni, mă lasă
De ies pe străzi să strig, la "şto", c-am luat "o plasă..."
C-aşa se poartă, astăzi poartă, pielea groasă

Şi să mă însor la infinit pot să o fac,
Că-i plin de fufe prag să treacă pentru "fuck",
Toate buzate, TV dive, vor "capac"
Şi-s preoţi roi, de cununii... găsesc vreun drac.

"Good bless" românul că-i păzit de-atâtea praguri,
Că pungăşii azi sunt la modă... drage, drag-uri
Fură de rup, se rup în fiţe, nu-s moravuri
Şi, din pârnăi ies iute "scribi"... "full" lei şi gaguri.

Om trece PRAG, să scăpăm ţara de năravuri
Cu porci, vulpoi, catâri, măgari... în cuşti cu garduri???
Căci ea, penala C(ur, t)e Ce Re furtişaguri...
Din OU, G(ăina) 13, iar ne cloceşte... PRAGURI!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tuse cu subînţeles

după ce m-am gândit
mi-a venit chiar să plâng:
cine sunt eu? m-am gândit
iar în gât
râdeau prosteşte nişte bomboane expectorante
(?!)
nu am o viaţă de invidiat
m-am gândit
şi după ce m-am gândit
parcă am supt la bomboanele alea
şi am tuşit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi promit că n-am să iubesc pe nimeni

niciodată
cum te iubesc pe tine
cuvânt după cuvânt
zi după zi
îţi promit că n-am să trec
prin sufletul tău
ca printr-un tunel fără capăt
lovindu-mă
la nesfârşit
de ziduri
şi umbre
atât îţi promit
că voi rămâne
pentru tot restul vieţii
îngrămădindu-mi plânsul
între palmele tale
îţi promit că n-am să plec nicăieri
cu nimeni
pentru nimic
şi voi rămâne
să gust puţinul pe care mi-l dai
până la capăt
atât îţi promit
că zidurile se vor prăbuşi
lumea va învăţa să tacă
timpul se va retrage
în matca lui
şi totul va fi
aşa cum
e scris
în palmele tale

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara lui Mură-n Gură

În ţara lui Mură-n Gură,
Totu-mi este pe măsură.
Când mă scol de dimineaţă,
Nu la şapte, ci la zece,
Vine-o tavă cu dulceaţă
Şi-un pahar cu apă rece.

Şi dulceaţa zice: ia-mă!
Şi paharul zice: bea-mă!
Ia-mă! Bea-mă!
Uşor de zis!
Însă gura s-o deschizi,
Nu-i deloc aşa uşor!
- Ajutor! Ajutor!
Linguriţa, grijulie,
Îmi deschide gura mie.
Ei, aşa mai merge, zic,
Dacă mă ajuţi un pic!

Dar e timpul să fac baie!
Apa intră în odaie
Cu volanele-i albastre.
- Ne-adresăm domniei voastre!
- Cum doriţi să fiţi spălat?
Uite-aşa, culcat în pat!
Cum doriţi să fiţi lăut?
Uite-aşa, în aşternut!
Iar acum, prosopul cel pufos
Se înclină, moale, până jos
- Eu să vă frec aş vrea, pe spate
- Nu, vai de mine, nu se poate!
Întreabă-te şi întreabă-mă
Cum pot să ies din plapumă?
Afară-i frig, în pat e cald
La urma urmei, nu mă scald!

În ţara lui Mură-n Gură,
Căşti o gură cât o şură,
Şi îndată-ţi pică-n ea,
Tot ce vrei şi tot ce ai vrea!
Sărmăluţe-n foi de viţă,
Supă caldă, tocăniţă,
Cozonac, compot, halviţă
Cârnăciori şi ciulama,
Murături, et cetera.

Am mâncat, de m-am umflat!
Nu-i nimic, o macara, iată că pe sus mă ia
Şi m-aşează după plac,
Colo-n umbră-ntr-un hamac.
Huţa-huţa, ce să zic,
Bine-i când nu faci nimic.
Lecţiile stau pe masă,
Dar de lecţii nici nu-mi pasă.
Stau şi moţăi în hamac,
Ele singure se fac.

- Dragă aritmetică, nu ştiu ce te-mpiedică
Să rezolvi vreo trei probleme!
Eu de fleacuri nu am vreme!
Draga mea gramatică,
Nu fi antipatică!
Nu fi, zău, nesuferită!
Şi transcrie într-o clipită
Exerciţiile mele!
Vezi că eu n-am timp de ele!
Hai, draga mea istorie,
N-am chef să am memorie!
Ţine minte tu mai bine,
Cine s-a luptat cu cine,
În ce an, şi-n care loc!
Eu să-nvăţ nu am timp deloc!

În ţara lui Mură-n Gură,
Am prieteni pe măsură!
Vreţi să vi-i prezint cumva?
S-a făcut! Poftiţi încoa'!
Ăsta-i Puiu-prinde-muşte,
Asta-i Lica-vreau-găluşte.
Ăsta-i Miţă-strâmba-nas
Ăsta-i Duţă-mielul-gras
Asta-i Sanda-somn în gene
Şi-ăsta-s eu: burduf de lene.

Toată-toată ziulica,
Aţi văzut? Nu fac nimica.
Şi programul se încarcă.
Astfel, nu e de mirare,
Că ceva mă-mbie parcă
Şi mă trage la culcare.
Ah! Îmi este somn de pic!
Şi-apoi, prea mult am vorbit cu voi!
Când vorbesc mai multişor
Obosesc îngrozitor!

În ţara lui Mură-n Gură
Somnul repede te fură!
Nici n-ai timp să spui la lună
... Noapte bună!...

poezie satirică de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ne fură primăvarile cu miros de răsărit albastru şi stăm amândoi, într-o lacomă tăcere ascultându-ne cu atenţie gândurile. Un fior plantase cumva sămânţa acestei vieţi trecătoare la ţărm senin de inimă blândă. Simţeam pe tălpile goale amarul vremii şi cerul plin de frumos şi îndestulare. Puteam să alergăm în voie, fără temeri şi aşteptări zadarnice din poartă în poartă de suflet firav. Doar până ce vom fi săturaţi cu iubire şi bunătate, până ce se vor îngropa în veşnicie dezamăgirile, uitarea şi vanitatea oarbă. O să mă vindec. Rând pe rând, suspin şi freamăt şi-apoi promit vom sta la umbră de furie şi păcat sub un cireş înflorit. N-o să fie nici vânt, nici melancolie şi dacă printre respiraţii de şoaptă vom cădea la învoială cu timpul, nici urmă de regret. Cine ştie?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!